Există o mulțime de convingeri despre terapie, transmise din generație în generație, care nu au prea mult de-a face cu realitatea din cabinetul unui psiholog.
Unele sunt amuzante, altele sunt destul de convingătoare, iar exact acestea sunt cele care îi țin pe oameni departe de un sprijin de care ar putea beneficia enorm. Specialiștii care vorbesc despre psihologie și psihoterapie le-au auzit pe toate.
„La psiholog mergi doar dacă ești nebun” este probabil cel mai vechi și cel mai rezistent mit din listă. Realitatea este că terapia poate fi utilă pentru o gamă extrem de largă de nevoi, precum gestionarea anxietății sau a dificultăților relaționale, până la procesarea unui doliu sau pur și simplu dorința de a te înțelege mai bine pe tine însuți. Nu trebuie să treci printr-o criză ca să mergi la psiholog, la fel cum nu trebuie să ai o urgență medicală ca să mergi la medic pentru un control de rutină.
„Psihologul stă la birou și ia notițe în timp ce tu ești întins pe canapea” este imaginea cel mai probabil preluată din filmele cu Freud. În realitate, cabinetele de terapie arată mai degrabă ca un living confortabil, cu fotolii față în față, fără bariere fizice între terapeut și client. Mulți specialiști evită să ia notițe în timpul ședinței tocmai pentru a fi prezenți în conversație, iar notițele, dacă există, se fac după. Distanța și formalitatea excesivă dintre terapeut și client pot crea, de fapt, o barieră care îngreunează deschiderea, ceva pe care psihologii formați știu bine să o evite.
Un alt mit este acela că „terapeutul îmi va spune ce să fac cu viața mea”. Ei bine, terapia nu este un serviciu de consultanță în care plătești pe cineva să îți rezolve problemele sau să îți dicteze deciziile. E un proces activ și colaborativ, în care terapeutul oferă instrumente, perspective și un spațiu sigur în care să îți explorezi propriile gânduri și tipare de comportament. Scopul este să ajungi tu la claritate, nu să primești o listă de instrucțiuni de urmat. Un terapeut bun nu vrea să creeze dependență. Scopul terapiei e tocmai autonomia, să ieși din cabinet cu mai multe răspunsuri decât atunci când ai intrat, nu cu mai multe întrebări adresate terapeutului.
„Un prieten bun face același lucru ca un psiholog”, dar e altceva decât un terapeut. Într-adevăr, un prieten bun este de neprețuit, dar rolurile acestora sunt diferite. Un terapeut menține obiectivitate, confidențialitate și nu are propriile nevoi emoționale din relație care să influențeze conversația. Un prieten, oricât de bun, vine cu propriile perspective, emoții și limitări. Nu este corect față de niciun prieten să îl transformi în terapeutul tău gratuit. Și nu e nici suficient de eficient pentru tine.
Un alt mit este că terapia durează ani buni și nu se termină niciodată. Durata terapiei depinde de obiective, nu de un calendar prestabilit. Există forme scurte de intervenție care sunt eficiente pentru probleme bine definite, ca anxietatea sau depresia ușoară. În alte situații, precum traume, tipare relaționale de lungă durată, ar putea necesita mai mult timp. Un terapeut bun discută la început despre obiective și despre cum arată progresul, nu te ține în terapie indefinit.
Iar cel mai mare mit este stigma. Un studiu realizat în 2022 confirmă că peste 60% dintre cei care aveau nevoie de sprijin psihologic nu l-au căutat din cauza stigmei și a rușinii, aceasta fiind a doua cea mai frecventă barieră, după costul financiar.
Miturile despre terapie nu sunt simple glume inofensive, ele au consecințe reale asupra oamenilor care amână un ajutor de care au nevoie
