Scandalul iscat de rezervele din Marea Neagră scoate la iveală modalitatea prin care statul român înţelege să profite de resursele sale naturale. Conform legilor şi contractelor realizate, România a concesionat sau vândut zăcămintele, pentru care primeşte o taxă sau redevenţe.
Aceste venituri sunt însă departe de a fi echivalente cu bogăţiile despre care se vorbeşte. Astfel, potrivit Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM), în 2007, totalul taxelor şi redevenţelor s-a ridicat la 900 de milioane de lei - doar 270 de milioane de euro.
Cea mai mare parte din aceasta vine din exploatarea zăcămintelor de ţiţei şi gaze (797 de milioane lei) şi doar 89 de milioane lei din redevenţele pe Legea minelor, din taxele pe cărbuni, minereuri feroase, neferoase, aluminiu, metale nobile, ape geotermale, ape minerale, sare.
Gelu Mărăcineanu, preşedintele Agenţiei declara pentru Cotidianul că ?în următoarele două luni vom propune o nouă modalitate de calcul, ca să asigurăm încasări mai mari. Pe minerale solide putem să găsim o redevenţă mai mare?. Cu toate acestea, diferenţele nu vor fi notabile având în vedere că acolo de unde vine grosul banilor nu se poate schimba nimic. Petrom, de exemplu, compania care extrage ţiţei din România, are prevăzut prin contract ce redevenţă va plăti până în 2014, iar până atunci nu se poate schimba nimic.
Compania plăteşte o redevenţă de 5,6 euro pe tona de ţiţei extras, în condiţiile în care în vara anului trecut preţul ţiţeiului ajunsese la 147 de dolari barilul, adică circa 930 de dolari tona.
Conform ultimei legi a petrolului, redevenţa poate ajunge la 13%, cifră apropriată de cea practicată în Golful Mexic-16 procente.
Romgaz, cel mai mare producător de gaze, plătind această redevenţă, a raportat un profit de 509 milioane de lei, adică 150 de milioane de euro.
Antena3.ro
