Ciocolata, deserturile, trufele sau orezul sunt preparatele pentru care se utilizează cel mai des aurul comestibil. O pojghiţă strălucitoare despre care circulă legenda că ar avea efecte terapeutice. Dar pentru că nimeni nu le-a demonstrat ştiinţific, folosirea metalului în mâncare rămâne mai mult o extravaganţă.
Devenit deja o obişnuinţă în restaurantele cu pretenţii din străinătate, la noi, metalul se adaugă mâncărurilor doar la comandă şi doar în unele localuri. Deocamdată, nici românii, dar nici bucătarii străini de aici nu au prins gustul strălucirii. Cu toate acestea, comerţul cu foiţele de aur folosit în gastronomie este pe cale să devină un adevărat business de nişă. O spune unul dintre investitorii din domeniu.
Citiţi mai multe despre aceste afaceri, pe www.incomemagazine.ro
După ce şi-a încercat norocul în afacerile de construcţii, la care a renunţat în 2008, chiar înainte de izbucnirea crizei, Răzvan Cruceanu a trecut la... cratiţă. Pasionat de gastronomie, a gătit mai întâi pentru el, iar apoi ca freelancer. Ca să-şi pună în practică reţetele, avea însă nevoie de ingrediente şi ustensile pe care nu le găsea în România.
Aşa a ajuns să le importe şi să dezvolte un alt business , de furnizor pentru restaurante. Pe lângă ingrediente precum fumul condensat, uleiul trufat sau sprayul velurat, Răzvan Cruceanu vinde şi aur comestibil. Se ocupă cu acest comerţ de trei ani, fiind unul dintre puţinii importatori ai metalului folosit în bucătărie. Vinde 30-40 de pachete pe lună, fiecare costă 249 de lei şi conţine 25 de foiţe de 22 karate, a câte 80x80 milimetri bucata. Volumul vânzărilor anuale pe foițele de aur este cuprins între 89.000 şi 120.000 de lei.
