Începutul a fost greu. Locuiau aici aproximativ 11.000 de oameni, care trăiau în nişte condiţii greu de imaginat, deoarece pe acest pământ nu exista nici un strop de apă.
În anii 1940, momentul în care începe să se "înfiripe" această ţară nu existau maşini, nu exista energie electrică, nu exista nimic din splendoarea pe care o vedem astăzi. Vorbim despre Qatar - cea mai bogată ţară din lume, cu un PIB care întrece cele mai mari economii ale lumii.
În acea perioadă neagră, oamenii trăiau până la vârsta de 50 de ani, iar cei mai mulţi dintre ei erau nomazi, călătorind dintr-un loc în altul în căutarea apei.
În 1939, când s-a descoperit petrolul viaţa s-a schimbat radical. Din nefericire, petrolul nu a putut fi comercializat decât după cel De-al Doilea Război Mondial, iar de atunci lumea a început să audă de Qatar.
Urbanizarea a fost cuvântul de ordine, iar oraşele au început să prindă contur.
Acum, luxul şi spledoarea par să se contruiască aici. Însă durerea cea mai mare rămâne lipsa teribilă a apei: "Avem o rezervă de apă de doar două zile, importăm 90% din alimentele noastre şi cultivăm mai puţin de 1% din pământurile ţării noastre, pentru că restul nu este fertil", a povestit inginerul Fahad Al-Attiya, în cadrul TED Talks.
