Ani la rând, datoriile uriașe au fost o problemă asociată mai ales cu țările sărace. Astăzi însă, avertismentul vine din altă parte: marile economii ale lumii se împrumută la niveluri record, iar nota de plată riscă să fie una mondială. Când statele bogate ajung să cheltuiască mai mult pe dobânzi decât pe spitale, școli sau infrastructură, efectele se propagă în întreaga economie mondială, arată o analiză The New York Times.
Niveluri record sau aproape record ale datoriei în Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Italia și Japonia riscă să frâneze creșterea economică și să semene instabilitate financiară la nivel global.
Pe plan intern, acest lucru înseamnă că guvernele trebuie să plătească dobânzi din fonduri care, altfel, ar fi putut fi alocate pentru sănătate, infrastructură, locuințe publice, inovație tehnologică sau educație.
Foamea de împrumuturi tot mai mari a împins și costurile de finanțare în sus, consumând o parte tot mai mare din banii contribuabililor. Acest fenomen poate duce și la majorarea dobânzilor pentru creditele acordate companiilor, consumatorilor și pentru achiziția de autoturisme, dar și pentru credite ipotecare și carduri de credit, alimentând totodată inflația.
Poate cel mai îngrijorător aspect este că povara datoriei – acumulată chiar și atunci când economia funcționează relativ bine și șomajul este scăzut, așa cum se întâmplă în Statele Unite – lasă guvernelor un spațiu de manevră mult mai mic atunci când apar probleme.
„Vrei să poți cheltui mult și rapid atunci când este nevoie”, a declarat Kenneth Rogoff, profesor de economie la Harvard.
Ce se întâmplă dacă izbucnește o criză financiară, o pandemie sau un război? Ce se întâmplă dacă apare brusc nevoia unor cheltuieli suplimentare pentru servicii sociale și ajutoare de șomaj, din cauza schimbărilor generate de inteligența artificială sau de dezastrele climatice?
Împrumuturile rapide și masive devin mult mai dificile – și mai costisitoare – atunci când datoria națională se află deja la niveluri foarte ridicate.
La Forumul Economic Mondial de la Davos, desfășurat săptămâna trecută, președintele Trump a dominat scena principală, însă, în culise, miniștrii de finanțe își exprimau îngrijorarea cu privire la capacitatea lor de a finanța o listă tot mai lungă de priorități, de la armate consolidate până la modernizarea rețelelor electrice.
Împrumuturile guvernamentale, atunci când economia este puternică și ratele dobânzilor sunt scăzute, pot susține creșterea economică, iar în perioade de criză pot stimula cheltuielile.
Ciclul îndatorării accelerate a început odată cu criza financiară și recesiunea din 2008, când guvernele au intervenit pentru a sprijini gospodăriile afectate, în timp ce veniturile fiscale scădeau.
Programele de ajutor din timpul pandemiei de Covid-19, când economiile s-au închis, iar costurile din sănătate au explodat, au împins nivelul datoriei și mai sus, într-un context în care dobânzile începeau să crească și să depășească ritmul economiei.
Totuși, nivelurile datoriei nu au scăzut. În prezent, în șase dintre cele șapte state bogate din Grupul G7, datoria publică este egală sau depășește valoarea producției economice anuale, potrivit Fondului Monetar Internațional.
Tot mai multe țări resimt presiunea combinată a schimbărilor demografice și a creșterii economice lente. În Europa, Marea Britanie și Japonia, îmbătrânirea populației a majorat cheltuielile guvernamentale pentru sănătate și pensii, în timp ce numărul angajaților care contribuie prin taxe a scăzut.
Nevoia de reconstrucție a infrastructurii și de investiții în tehnologii avansate este, de asemenea, urgentă în multe regiuni.
Un studiu desfășurat pe parcursul unui an, la solicitarea executivului Uniunii Europene, a concluzionat că blocul celor 27 de state membre trebuie să cheltuiască suplimentar 900 de miliarde de dolari pentru domenii precum inteligența artificială, o rețea energetică comună, supercalculatoare și formarea avansată a forței de muncă, pentru a putea concura eficient.
În Marea Britanie, modernizarea infrastructurii va costa cel puțin 300 de miliarde de lire sterline (410 miliarde de dolari) în următorul deceniu, potrivit think tank-ului londonez Future Governance Forum. Alte miliarde vor fi necesare pentru revitalizarea sistemului public de sănătate, aflat în dificultate.
Eforturile de reducere a cheltuielilor publice în Italia, unde datoria reprezintă 138% din produsul intern brut, prin tăieri în sănătate, educație și servicii publice, sau în Franța, prin creșterea vârstei de pensionare, au declanșat proteste vehemente.
Franța, blocată politic de luni de zile în privința bugetului, a suferit toamna trecută o retrogradare a ratingului de țară, fapt care a ridicat semne de întrebare legate de stabilitatea sa financiară.
Între timp, lumea a devenit mai periculoasă. Tensiunile dintre China și Statele Unite s-au accentuat. Europa se confruntă cu o Rusie tot mai agresivă și cu un președinte american beligerant.
Majoritatea țărilor au răspuns prin sprijinirea Ucrainei cu miliarde de dolari și prin creșterea cheltuielilor militare. Membrii NATO au convenit să aloce, în timp, 5% din produsul intern brut pentru apărare. Japonia își extinde, la rândul ei, semnificativ bugetul militar.
Datoria Japoniei este deja copleșitoare, depășind de peste două ori valoarea producției economice anuale.
Perspectiva unei îndatorări și mai mari a devenit evidentă săptămâna trecută, când premierul Sanae Takaichi a cerut brusc organizarea de alegeri anticipate. Atât Partidul Liberal Democrat, condus de Takaichi, cât și formațiunile de opoziție promit creșteri de cheltuieli și reduceri de taxe.
Takaichi a propus, de exemplu, suspendarea taxei pe consum pentru alimente și băuturi nealcoolice, o măsură pe care Ministerul de Finanțe o estimează la un cost anual de peste 30 de miliarde de dolari.
Timp de decenii, Tokyo și-a finanțat cheltuielile prin dobânzi extrem de scăzute, care au menținut costurile de împrumut la minimum. Banca Japoniei a început însă, în 2024, să renunțe treptat la politica de dobânzi ultrareduse.
Procesul are loc lent, din cauza temerilor legate de instabilitatea financiară, a spus Kenneth Rogoff. Japonia a „îndesat datoria în fiecare colț al sectorului financiar – fonduri de pensii, companii de asigurări, bănci. Iar presiunile inflaționiste există”.
Combinația dintre dobânzi scăzute și inflație ridicată afectează în special familiile cu venituri mici și medii, care văd cum valoarea economiilor lor scade.
Anunțul lui Takaichi a neliniștit investitorii. Deținătorii de obligațiuni au început rapid să vândă, iar randamentele – dobânzile plătite de guverne pentru împrumuturi – au crescut.
Această neliniște s-a extins și către alte piețe financiare. Investitorii japonezi sunt, în mod tradițional, cei mai mari deținători străini de titluri de stat americane. Randamentele mai mari ale obligațiunilor japoneze ar putea însă determina reducerea achizițiilor de datorie americană, în favoarea câștigurilor mai mari de pe piața internă.
Săptămâna trecută, randamentul titlurilor de stat americane pe 10 ani a atins cel mai ridicat nivel din august.
Turbulențele au declanșat alerte în rândul unor investitori. Ken Griffin, directorul executiv al gigantului hedge fund Citadel, a descris vânzările masive drept un „avertisment explicit” pentru alte state puternic îndatorate, precum Statele Unite, subliniind că nici măcar cea mai mare și mai puternică economie a lumii nu este imună la riscuri.
Încrederea în solvabilitatea Statelor Unite a fost zguduită pentru scurt timp în aprilie anul trecut, când valul de schimbări bruște de politică tarifară ale lui Trump a dus la o creștere rapidă a randamentelor titlurilor de stat.
Obligațiunile americane rămân un refugiu sigur într-o lume riscantă. Totuși, politicile economice imprevizibile ale președintelui și războaiele comerciale reprezintă unul dintre motivele pentru care nivelul actual al datoriei este diferit de orice alt episod din istoria Statelor Unite, a declarat William G. Gale, autorul volumului „Fiscal Therapy: Curing America’s Debt Addiction and Investing in the Future”.
Datoria publică a Statelor Unite a ajuns la 38.000 de miliarde de dolari, adică aproximativ 125% din dimensiunea economiei americane.
Trump a acționat precum Max Bialystock din „The Producers”, promițând plăți către fermieri, contribuabili și deținători de obligațiuni dintr-un fond limitat de resurse. Analiștii se așteaptă ca alegerile de la jumătatea mandatului să determine Casa Albă să cheltuiască și mai mult în anul următor.
În această lună, Trump a promis o nouă creștere a cheltuielilor militare, până la 1.500 de miliarde de dolari în următorul an fiscal, măsură care, potrivit Comitetului pentru un Buget Federal Responsabil, ar adăuga 5.800 de miliarde de dolari la datoria națională, inclusiv dobânzile, în următorii zece ani.
Plățile nete de dobânzi s-au triplat în ultimii cinci ani, ajungând la aproximativ 1.000 de miliarde de dolari. Ele reprezintă acum 15% din cheltuielile Statelor Unite, a doua cea mai mare categorie după securitatea socială.
William G. Gale, care este coautor al unui studiu recent despre datoria americană, a avertizat că perspectiva unei datorii în creștere continuă amenință rolul Statelor Unite ca lider economic și subminează încrederea investitorilor în obligațiunile de stat și în dolar.
De asemenea, aceasta amplifică povara asupra copiilor și nepoților generației actuale. Așa cum a explicat Gale, „cu cât consumi mai mult acum, cu atât vei putea consuma mai puțin mai târziu”.
Ştiri video recomandate
