Generația millennials nu mai poate fi privită ca un grup unitar. Un nou studiu arată că diferențele dintre cei trecuți de 35 de ani și cei mai tineri au devenit atât de mari, încât primii reușesc să cumpere locuințe și să acumuleze avere, în timp ce tot mai mulți dintre cei din urmă sunt nevoiți să locuiască împreună cu părinții, într-un model de viață care amintește de începutul secolului XX.
Generația millennials trebuia să fie una cu o singură poveste: oameni excluși de pe piața locuințelor, împovărați de datorii și rămași permanent în urmă. Jessica Lautz urmărește această evoluție de ani de zile, coordonând inclusiv raportul anual privind tendințele generaționale din poziția de economist-șef adjunct al Asociației Naționale a Agenților Imobiliari (National Association of Realtors – NAR) din SUA.
Când raportul a fost publicat în aprilie, Lautz a declarat pentru Fortune că situația a devenit una structurală: millennials mai în vârstă duc acum o viață asemănătoare cu cea a generației baby boomers, având șanse reale să dețină propria locuință, în timp ce colegii lor de generație mai tineri nu beneficiază de aceleași oportunități.
Însă Lautz nu știa că experții în accesibilitatea locuințelor de la Federal Reserve Bank of Minneapolis analizau exact aceeași problemă.
Tinerii americani sub 35 de ani sunt împinși către un mod de locuire care nu a mai fost întâlnit la scară largă în SUA de peste un secol
Săptămâna trecută, cercetătorii conduși de Erik Hembre au publicat un studiu care arată că rata reală de deținere a unei locuințe în rândul persoanelor sub 35 de ani este de aproximativ 22%, și nu de 37%, cum este adesea citată. Diferența apare deoarece cercetătorii au analizat doar persoanele care sunt capii gospodăriilor și proprietarii locuințelor în care trăiesc.
Lautz a declarat pentru Fortune că observase aceeași tendință în propriile cercetări.
„M-am bucurat când a apărut studiul. Evident, nu știam de el, dar cred că surprinde schimbarea modului în care trăiesc oamenii și o face într-un mod inteligent, analizând cine conduce efectiv gospodăria, nu doar structura locuinței”, spune ea.
Atunci când analizează în detaliu datele, adaugă Lautz, observă că americanii sub 35 de ani sunt împinși către un mod de locuire care nu a mai fost întâlnit la scară largă în Statele Unite de peste un secol.
Două generații în interiorul aceleiași generații
NAR împarte acum millennials în două categorii: cei cu vârste între 36 și 45 de ani și cei între 27 și 35 de ani, deoarece diferențele dintre ei au devenit prea mari pentru a mai fi prezentate într-o singură statistică.
Lautz a descris această situație drept „o ruptură clară”, deoarece millennials mai în vârstă au devenit categoria de cumpărători cu cele mai mari venituri și cele mai ridicate cheltuieli de pe piața imobiliară.
Venitul lor median pe gospodărie este de 132.700 de dolari, iar aceștia cumpără cele mai mari locuințe dintre toate generațiile, cu o suprafață mediană de aproximativ 195 de metri pătrați (2.100 de picioare pătrate).
Doar 33% dintre aceștia sunt cumpărători aflați la prima locuință, ceea ce înseamnă că majoritatea dețin deja un imobil și folosesc capitalul acumulat pentru a cumpăra locuințe mai mari, urmând aceeași strategie utilizată timp de decenii de generația baby boomers.
În schimb, millennials mai tineri încă duc lupta pe care colegii lor mai mari au câștigat-o deja.
Ei cumpără locuințe cu o suprafață mediană de aproximativ 149 de metri pătrați (1.600 de picioare pătrate), cu aproape 46 de metri pătrați mai mici decât cele cumpărate de millennials mai în vârstă.
Avansul mediu plătit este de doar 9%, comparativ cu 13% în cazul millennials mai în vârstă, 19% pentru Generația X și peste 26% pentru baby boomers.
Acest lucru înseamnă că mecanismul prin care proprietarii își folosesc capitalul acumulat pentru a cumpăra locuințe mai bune funcționează foarte slab pentru cei mai tineri.
Dintre millennials care au avut dificultăți în a economisi pentru o locuință, 44% spun că împrumuturile pentru studii le-au întârziat achiziția, 42% dau vina pe chiriile ridicate, iar 30% indică datoriile de pe cardurile de credit.
Potrivit lui Lautz, studiul Rezervei Federale din Minneapolis arată nu doar cât de dificilă a devenit cumpărarea unei locuințe, ci și cât de apăsătoare sunt chiriile mari în multe comunități.
Acesta demonstrează că, deși mulți oameni și-ar dori să locuiască independent, sunt nevoiți să aleagă varianta descrisă în cercetarea lui Hembre.
Mai mult decât atât, Lautz consideră că nu este vorba despre o simplă amânare temporară, ci despre revenirea la un model de locuire caracteristic începutului secolului trecut.
Millennials mai tineri și întoarcerea la anul 1900
Datele NAR arată că, în perioadele în care locuințele devin inaccesibile, tot mai multe familii aleg să locuiască împreună.
Acest fenomen a fost observat și după criza imobiliară din 2008 și este vizibil din nou în prezent.
Există însă un detaliu interesant: Generația X cumpără locuințe multigeneraționale într-o proporție mai mare (19%) decât millennials mai tineri (9%).
Diferența se explică prin faptul că studiul realizat de Hembre surprinde și tinerii adulți care locuiesc împreună cu părinții sau bunicii, fără a fi ei înșiși cumpărătorii locuinței.
Atunci când millennials mai tineri cumpără totuși locuințe multigeneraționale, 55% spun că principalul motiv este reducerea costurilor – un procent mult mai mare decât în cazul oricărei alte generații.
Întrebată dacă piața americană începe să semene cu cele din Europa sau Asia, unde locuințele multigeneraționale sunt mai frecvente, Lautz răspunde fără ezitare:
„Absolut.”
Ea descrie această tendință drept „un mod mai vechi de a trăi”, care „ne duce, poate, înapoi la începutul anilor 1900”, când mai multe generații locuiau împreună din cauza costului și disponibilității locuințelor.
Tot mai mulți tineri locuiesc cu părinții
Schimbarea despre care vorbește Lautz nu este rezultatul lipsei de dorință de a munci.
Potrivit celor mai recente cercetări realizate de Realtor.com, un număr record de 25,2 milioane de adulți americani sub 35 de ani locuiau cu părinții în 2025.
Aceasta înseamnă aproape unul din trei tineri, un nivel care îl depășește chiar și pe cel înregistrat în perioada pandemiei.
Aproximativ 70% dintre acești tineri sunt angajați, iar mulți au studii universitare.
Nu este vorba despre o generație care evită munca, ci despre una care, deși are salarii cu normă întreagă, nu își permite costurile unei locuințe independente.
Printre cauze se numără prețul median de listare al unei locuințe în SUA, de 430.000 de dolari, cu 34,4% mai mare decât în 2019, și chiriile, care sunt cu aproape 18% peste nivelul de dinaintea pandemiei.
Evoluția este una istorică.
În 2014, Pew Research a arătat că, pentru prima dată în peste 130 de ani, americanii cu vârste între 18 și 34 de ani aveau șanse mai mari să locuiască împreună cu părinții decât cu un soț sau partener în propria gospodărie.
Fenomenul a fost explicat în principal prin scăderea numărului tinerilor care aleg să se căsătorească înainte de 35 de ani.
Rămâne însă întrebarea clasică: se amână căsătoria și cumpărarea unei locuințe din cauza schimbării comportamentelor sociale sau pentru că acestea au devenit accesibile abia după 15 ani de carieră?
Partea pozitivă pentru generația baby boomers
Lautz nu privește situația exclusiv într-o lumină negativă.
Ea observă că baby boomers continuă să profite de avantajul financiar acumulat de-a lungul vieții.
Persoanele cu vârste între 61 și 70 de ani vând, în medie, o locuință de aproximativ 186 de metri pătrați și cumpără una de aceeași dimensiune.
Cei între 71 și 79 de ani reduc suprafața cu doar aproximativ 9 metri pătrați, iar o reducere semnificativă apare abia după vârsta de 80 de ani, când suprafața locuințelor scade cu aproximativ 28 de metri pătrați.
„Vor să-și păstreze spațiul”, spune Lautz. Motivele pot fi dorința de a-și păstra bunurile sau de a-și reuni familia în timpul sărbătorilor.
Ea adaugă că speranța de viață mai mare, costurile ridicate ale centrelor pentru seniori și faptul că mulți baby boomers continuă să lucreze contribuie la această situație.
Datele mai arată că unii dintre ei cumpără locuințe multigeneraționale pentru a-și ajuta copiii și nepoții, care se confruntă cu dificultăți pe piața imobiliară.
Totuși, cea mai activă categorie în achiziția unor astfel de locuințe rămâne Generația X, prinsă între îngrijirea părinților vârstnici și creșterea propriilor copii.
Și millennials mai în vârstă încep să intre în această etapă a vieții.
Există motive de optimism?
Lautz nu este complet pesimistă.
Rata de deținere a locuințelor în rândul Generației Z este ușor peste cea înregistrată de millennials la aceeași vârstă, lucru pe care îl pune, în parte, pe seama utilizării mai frecvente a programelor guvernamentale de sprijin pentru cumpărarea unei locuințe.
„Sunt încurajată când mă uit la aceste date”, spune ea.
Totuși, avertizează că schimbarea nu se va produce peste noapte.
Construirea unui număr suficient de locuințe mai mici și mai accesibile va dura aproximativ un deceniu, iar simplul fapt că, în viitor, generația baby boomers va elibera treptat locuințele mari nu reprezintă, în sine, o soluție.
În concluzie, eticheta „millennial” ascunde astăzi mai mult decât explică.
Povestea reală nu mai este aceea a unei generații care încearcă să recupereze decalajul, ci existența unei fracturi chiar în interiorul ei: de o parte sunt cei care își construiesc averea prin proprietăți și capital acumulat, iar de cealaltă cei care se întorc să locuiască împreună cu familia, într-un model de viață pe care străbunicii lor l-ar fi considerat ceva absolut firesc.
