Ordinea mondială s-a schimbat, iar economiile nu vor reveni pur și simplu la starea de dinainte ca SUA și Israel să înceapă bombardamentele asupra Iranului, arată o analiză The New York Times.
Acordul-cadru dintre Statele Unite și Iran deschide calea spre încheierea valurilor de violență și a perturbărilor paralizante care au lovit livrările de energie și comerțul din Golful Persic. Dar nu vă așteptați ca economiile lumii să-și reia cursul de unde l-au lăsat înainte ca SUA și Israel să înceapă bombardamentele asupra Iranului, pe 28 februarie.
Războiul a pus în mișcare forțe pe care nimeni nu le mai poate opri.
Ordinea energetică globală se reconfigurează
Oprirea aproape totală a livrărilor de petrol și gaze din Orientul Mijlociu și saltul brutal al prețurilor mută centrul de greutate al puterii. Producătorii de energie, din Golf până în cele două Americi, se luptă să-și păstreze sau să-și extindă dominația, în timp ce consumatorii se zbat să scape de dependență și să-și asigure aprovizionarea.
Rezultatul: piața energetică se transformă, mixul energetic se schimbă, iar jucătorii din sector se reașază.
Vulnerabilitatea profundă a țărilor din Asia, Europa și din alte colțuri ale lumii dependente de energia importată dă un imbold uriaș căutării de alternative. În unele locuri, precum Coreea de Sud și Japonia, asta a însemnat o întoarcere la combustibili mai poluanți, cum e cărbunele.
Pe termen lung însă, acest șoc energetic – al doilea în doar patru ani – va grăbi cel mai probabil tranziția către surse regenerabile, cum sunt energia solară și eoliană, dar și către cea nucleară.
Progresele în tehnologia bateriilor și creșterea eficienței fac această schimbare mai realizabilă decât era în 2022, când invazia rusă a Ucrainei a provocat un șoc energetic global, explică Daan Walter, de la Ember, un centru de cercetare în domeniul energiei din Londra.
În multe țări, de pildă, mașinile electrice au devenit tot mai accesibile. Iar în aprilie, energia eoliană și cea solară au generat, pentru prima dată, mai mult curent la nivel global decât gazele naturale.
„E o răsturnare de situație majoră”, spune Walter. „Ce era abia competitiv acum cinci ani a devenit astăzi, clar, mai ieftin”.
Și investițiile în regenerabile au devenit un pariu mai bun, cu randamente care vin în aproximativ doi ani, nu în treizeci, adaugă el.
Se schimbă și relațiile dintre producători. Războiul a inflamat tensiunile dintre Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită și a împins Emiratele să iasă din cartelul petrolier OPEC Plus. Efectele acestei retrageri se vor vedea pe deplin abia când producția de petrol din regiune își va reveni. Dar un OPEC slăbit ar putea adânci volatilitatea piețelor petroliere.
Ruptura i-a apropiat totodată pe saudiți de Rusia. Vladimir Putin a făcut din Arabia Saudită „invitatul de onoare” al unui forum economic organizat luna aceasta la Sankt Petersburg.
Rusia, al doilea mare producător mondial de petrol și gaze după Statele Unite, a ieșit întărită din acest război și în alte privințe. Administrația Trump a suspendat temporar sancțiunile impuse Rusiei, lăsând Moscova să-și umfle profiturile din exporturile de petrol tocmai când economia sa scârțâia.
De cealaltă parte a Atlanticului, Brazilia, Venezuela, Columbia, Argentina și Guyana își dezvoltă capacitatea de producție petrolieră, pe măsură ce lumea caută furnizori alternativi.
China, marele câștigător
Goana după rețele energetice mai diversificate va continua mult timp după ce războiul se va fi încheiat. Iar China e cea mai bine plasată să profite de avântul așteptat al energiei regenerabile.
E cu ani-lumină înaintea restului lumii la producția de turbine eoliene, cabluri de înaltă tensiune, transformatoare, panouri solare, baterii, software pentru gestionarea fluxurilor de energie și multe altele.
Rolul tot mai important al Chinei în asigurarea unei aprovizionări energetice sigure pentru alte țări îi sporește influența și greutatea strategică.
„China pare câștigătoarea absolută”, au concluzionat analiștii de la Wood Mackenzie, firmă globală de consultanță în energie.
Ofensiva administrației Trump împotriva proiectelor de energie regenerabilă – care merge până la a plăti companii ca să renunțe la parcuri eoliene – înseamnă, în fapt, că Statele Unite se retrag din această competiție mondială și cedează avantajul industrial și tehnologic celui mai mare rival al lor.
Avantajele economice sunt dublate de unele geopolitice. Războiul a adâncit ruptura dintre Statele Unite și aliații lor de cursă lungă din Europa, oferind Chinei încă o ocazie de a-și extinde rolul de lider internațional.
Refacerea încrederii va dura
Rămâne neclar dacă traficul naval va mai putea trece vreodată liber prin Strâmtoarea Ormuz – singura rută maritimă pe care petrolul, gazele naturale și restul mărfurilor pot ieși din Golful Persic.
Iranul a insistat să impună taxe navelor care tranzitează această trecătoare îngustă, deși un asemenea plan ar putea încălca acorduri internaționale. Chiar dacă noile taxe nu vor fi consfințite oficial, Iranul a arătat că poate bloca comerțul oricând vrea – ceea ce ridică riscurile și costurile.
„Cred că strâmtoarea nu va mai reveni niciodată la certitudinea liberei treceri cu care ne obișnuiserăm”, spune Maurice Obstfeld, fost economist-șef al Fondului Monetar Internațional.
La fel, s-a zdruncinat și încrederea în pacea, stabilitatea și prosperitatea în creștere a regiunii.
„Dinamismul economiilor din Golf ar putea fi afectat de vulnerabilitatea pe care au dat-o la iveală”, adaugă Obstfeld, iar asta „crește puterea de negociere a Iranului în regiune”.
Iranul a trimis drone și rachete asupra Kuweitului, Qatarului, Arabiei Saudite, Emiratelor și altor vecini. Câmpurile de gaze ale Qatarului au suferit pagube serioase, fiind afectate 17% din capacitatea sa de export de gaze naturale lichefiate. În Arabia Saudită, a fost bombardat un complex petrochimic.
Pentru Emirate, care s-au prezentat lumii drept hub financiar global, centru comercial și destinație turistică, atacurile asupra hotelurilor de cinci stele, a centrelor de date și a unei instalații nucleare riscă să sperie vizitatorii și investitorii.
Cât despre Statele Unite, decizia lui Trump de a provoca un război cu Iranul, combinată cu felul haotic în care își face politica, a subminat și mai mult încrederea în voința și capacitatea Washingtonului de a menține ordinea și comerțul la nivel global.
„Capacitatea SUA ca forță militară s-a dovedit, încă o dată, limitată”, spune Obstfeld. Iar rezistența continuă a Iranului „e o lovitură uriașă dată încrederii lumii în SUA ca garant al securității”.
Vreme de decenii, una dintre misiunile de bază ale Marinei americane a fost să garanteze libertatea de navigație pe mări, spune Mark Blyth, politolog la Universitatea Brown. Numai că reușita Iranului de a bloca în continuare traficul naval a arătat că, oricâtă forță ar avea, America nu poate garanta că mările vor rămâne deschise și libere.
Economia a fost împinsă pe un drum cu creștere mai lentă și prețuri mai mari
Când economiștii Băncii Mondiale au început să analizeze datele la începutul anului, au avut o surpriză plăcută. „Începeam să ne gândim să ne revizuim în sus previziunile, undeva între ianuarie și februarie, pentru că lucrurile arătau atât de bine”, explică Indermit Gill, economistul-șef al băncii. „Inflația scădea, creșterea prindea avânt, comerțul încasase lovituri, dar se ținea pe picioare”.
Acum, gata. Banca tocmai și-a revizuit în jos perspectivele economice. Estimează că, anul acesta, creșterea economică globală va încetini la 2,5%, de la 2,9% în 2025.
Și inflația începe să-și arate colții. În Statele Unite, a crescut pentru a treia lună la rând, ajungând la o rată anuală de 4,2% în mai. Iar în loc să mizeze pe o nouă scădere a dobânzilor, Wall Street se așteaptă ca Rezerva Federală să le majoreze cel puțin o dată anul acesta. Săptămâna trecută, Banca Centrală Europeană a urcat dobânzile la 2,25%. „Războiul din Orientul Mijlociu generează presiuni inflaționiste”, a transmis banca.
Dobânzile mai mari au efecte serioase pe termen lung atât pentru țările bogate, cât și pentru cele sărace, care au strâns deja datorii publice uriașe și varsă o parte tot mai mare din venituri doar pe plata dobânzilor.
Iar aceste presiuni bugetare nu vor face decât să crească, pe măsură ce guvernele sar în ajutorul gospodăriilor lovite de scumpirea energiei și își umflă bugetele militare ca să facă față amenințărilor de securitate tot mai mari.
Economiile asiatice, lovite cel mai dur de criză, au asaltat deja Banca Asiatică de Dezvoltare cu cereri de împrumuturi de urgență, în încercarea de a-și salva economiile și finanțele din calea războiului cu Iranul.
„Economia mondială va deveni tot mai imprevizibilă”, spune Gill. Iar asta nu e deloc de bun augur pentru planificarea pe termen lung, pentru investiții sau pentru creștere.
Ştiri video recomandate
