Pe un perete aparent gol din orașul antic Pompei, excavat acum două sute treizeci de ani în inima cartierului teatrelor, au fost descoperite optzeci de inscripții care erau complet necunoscute, cu ajutorul tehnologiei fotografice computaționale. Aceste scrieri, adăugate la cele două sute deja documentate în aceeași locație, alcătuiesc un corpus de aproape trei sute de voci directe, cotidiene, fixate în mortarul unui coridor care lega marele teatru de Via Stabiana, potrivit Parcului Arheologic din Pompei.
Coridorul dintre teatru și Via Stabiana era, în epoca romană, un spațiu al vizibilității maxime — un fel de „timeline” al orașului, unde locuitorii Pompeiului își lăsau gândurile, emoțiile și frustrările, exact așa cum oamenii folosesc astăzi Facebook, Instagram sau X.
Declarații de dragoste, insulte, sloganuri care aclamau gladiatorii și mesaje grăbite au rămas ascunse percepției umane timp de secole, până când aplicarea sistematică a unei tehnici cunoscute sub numele de Reflectance Transformation Imaging (RTI) a făcut posibilă dezvăluirea loviturilor și mesajelor pe care eroziunea timpului și limitele ochiului liber le condamnaseră la ignorare.
› Vezi galeria foto ‹
Descoperirea este rezultatul central al proiectului internațional de cercetare Bruits de couloir („Vocile coridorului”), conceput de Louis Autin și Éloïse Letellier-Taillefer de la Universitatea Sorbona și Marie-Adeline Le Guennec de la Universitatea din Québec din Montreal, în colaborare cu Parcul Arheologic Pompei.
Lucrările au fost realizate în două campanii, în 2022 și 2025, și au permis o recitire cuprinzătoare a vastei mărturii epigrafice a acestui spațiu printr-o abordare multidisciplinară care combină epigrafia, arheologia, filologia și științele umaniste digitale. Metodologia utilizată suprapune o grilă virtuală pe suprafața peretelui, documentează legăturile spațiale și tematice dintre inscripții și, în mod crucial, analizează pereții folosind sistemul RTI, care constă în capturarea a numeroase fotografii ale aceluiași obiect sub diferite unghiuri de iluminare și apoi procesarea lor algoritmică pentru a genera un model interactiv în care relieful și micro-șanțurile sunt extraordinar de accentuate.
Coridorul în cauză - un spațiu public, intens circulat, din orașul roman - a fost dezgropat în 1794. De atunci, zidurile sale, acoperite cu un strat de graffiti antice, au fost studiate episodic și cu mijloacele tehnice disponibile în fiecare epocă, lăsând în urmă o cantitate vastă de informații latente, inaccesibile. Aplicarea fotografiei RTI a acționat ca un scaner de înaltă precizie, capabil să distingă între textura naturală a tencuielii și cea mai mică canelură intenționată lăsată de un stilou metalic sau de un fragment de cărbune. Astfel, inscripții deja cunoscute au ieșit la iveală din perete cu o nouă claritate și, și mai semnificativ, șaptezeci și nouă de inscripții complet nepublicate care au scăpat generațiilor de epigrafi.
Printre textele documentate anterior, care pot fi citite acum cu o definiție fără precedent, se numără instantanee ale unei vieți sociale agitate: o anume Methe, sclavă a Cominiei din Atella, își proclamă dragostea pentru Cresto și o invocă pe Venus pompeiană pentru a-i favoriza și a le permite să trăiască pentru totdeauna în armonie; un anume Sava primește un mesaj de rămas bun în grabă: Mă grăbesc; ai grijă, Sava al meu - fă-mă să te iubesc!; și, pe un ton mai indecent, un anume Miccio este ținta unei batjocuri grosolane: Miccio-cio-cio, i-ai spart burta tatălui tău în timp ce se defeca; uită-te în ce stare se află Miccio!.
Echivalentul rețelelor sociale în Antichitate
Arheologii precizează că aceste exemple, acum îmbogățite de noul corpus, atestă vitalitatea și multiplicitatea interacțiunilor care au avut loc în acest spațiu - un loc de așteptare, conversație și revărsare spontană unde locuitorii din Pompei își înregistrau emoțiile și gândurile cele mai imediate, așa cum fac oamenii astăzi pe pereți sau pe rețelele sociale.
Directorul Parcului Arheologic Pompeii, Gabriel Zuchtriegel, a subliniat importanța descoperirii și a metodei folosite. Tehnologia este cheia care ne deschide noi încăperi ale lumii antice, iar aceste încăperi trebuie să fie dezvăluite și publicului, a declarat el. Lucrăm la un proiect de protejare și valorificare a inscripțiilor, care în Pompeii numără peste zece mii - o moștenire imensă. Doar utilizarea tehnologiei poate garanta un viitor pentru toată această memorie a vieții trăite în Pompeii.
Fragilitatea acestor mărturii, expuse intemperiilor încă de la excavarea lor în secolul al XVIII-lea, face din documentația digitală o acțiune prioritară de conservare - o salvare virtuală care precede și completează conservarea fizică.
Ca o consecință directă a acestei cercetări, Parcul Arheologic a programat construirea unei acoperiri permanente pentru coridor, pentru a proteja definitiv tencuielile originale care poartă inscripțiile. Această intervenție de protecție este concepută într-un mod integrat cu experiența viitoare a vizitatorilor, care va include utilizarea tehnologiilor dezvoltate în cadrul proiectului. Scopul final este crearea unei platforme tridimensionale care combină fotogrametria spațiului, datele RTI de înaltă rezoluție și toate metadatele epigrafice, generând un instrument comun de vizualizare și adnotare pentru cercetători și, în cele din urmă, pentru public.
Proiectul Bruits de couloir salvează din tăcere aproape optzeci de voci noi și stabilește un precedent metodologic de o valoare enormă pentru un sit precum Pompeii, unde cantitatea de dovezi epigrafice parietale este copleșitoare. Acesta demonstrează, în termeni practici și cu rezultate tangibile, că zonele considerate studiate exhaustiv după secole de săpături încă păstrează straturi de informații accesibile doar prin aplicarea tehnologiilor avansate de imagistică.
Ştiri video recomandate
