Până de curând, regele nubian Qashqash era cunoscut istoricilor doar din câteva referințe răzlețe, ceea ce făcea neclar dacă a fost o figură istorică reală sau o invenție a legendelor. Acum, un mic fragment de hârtie vechi de aproximativ 500 de ani, descoperit în nordul Sudanului, a arătat că Qashqash a existat cu adevărat, scrie Popular Mechanics.
Arheologii care au excavat ruinele orașului antic Old Dongola, fosta capitală a regatului creștin Makuria din Nubia, au găsit aproximativ douăzeci de fragmente de hârtie vechi de circa 500 de ani. Unul dintre aceste fragmente, de numai 10 pe 9 centimetri, conține un ordin administrativ emis de regele Qashqash către un subordonat. Astfel, un rege cunoscut până acum doar din tradiții orale și texte hagiografice scrise mult după domnia sa devine o figură istorică reală.
Descoperirea este analizată într-un studiu publicat în revista Azania: Archaeological Research in Africa. Autorii au combinat „dovezi numismatice, datarea cu radiocarbon și surse scrise pentru a investiga conducerea, interacțiunile sociale și arabizarea în Dongola în perioada Funj”.
Documentul care confirmă existența lui Qashqash
Studiul aduce noi dovezi istorice despre conducătorul precolonial al orașului Dongola, iar documentul recent descoperit este piesa centrală. Găsit în ruinele unei clădiri care fusese cândva reședința unui lider de rang înalt, documentul în limba arabă nu este, în sine, unul ieșit din comun, deoarece ordona pur și simplu schimbul de textile și animale. Ceea ce îl face însă remarcabil este faptul că a fost emis în numele regelui Qashqash.
Documentul arată că implicarea conducătorului precolonial în guvernare și în micile decizii administrative se extindea până la activitățile cotidiene.
Regatul Makuria a prosperat în perioada medievală, lăsând numeroase urme pentru arheologi și istorici. Totuși, după secolul al XIV-lea, când a început declinul, urmele istorice devin tot mai rare. Tradițiile orale despre acea perioadă au supraviețuit, dar lipsa dovezilor concrete din secolele al XVI-lea și al XVII-lea i-a făcut pe cercetători să se întrebe dacă regele Qashqash a existat cu adevărat sau dacă era doar o figură legendară.
Fragmentul de hârtie care conține ordinul nu este datat, însă monedele descoperite în apropiere și datarea cu radiocarbon a materialelor organice din același strat arheologic au ajutat la stabilirea vechimii sale. „Deși contextul arheologic sugerează o dată mai târzie, analiza internă și comparațiile cu alte surse indică faptul că documentul datează cel mai probabil de la sfârșitul secolului al XVI-lea sau începutul secolului al XVII-lea”, au scris autorii. Ei au menționat că documentul ar fi putut fi păstrat o perioadă înainte de a fi aruncat în stratul de deșeuri unde a fost găsit.
Situată pe malul estic al Nilului, clădirea A.1, cunoscută drept Casa Mekk-ului, oferă contextul arheologic pentru aceste relicve pierdute ale istoriei nubiene. Amplasată într-o fostă cetate, locuința, prin dimensiunea și complexitatea ei, sugerează că aparținea unui conducător.
Pe lângă cele peste 20 de scrisori, note și documente juridice descoperite în timpul săpăturilor, echipa a găsit și o serie de obiecte luxoase: textile, bijuterii și pantofi din piele, dar și mânerul unui pumnal realizat din fildeș sau corn de rinocer, precum și gloanțe de muschetă.
Ce scria în scrisoarea veche de 500 de ani
Totuși, piesa centrală a descoperirii este ordinul emis de regele Qashqash. Textul indică faptul că documentul a fost scris de scribul Hamad și trimis de rege lui Khidr, probabil un membru al personalului său. Ordinul îi cere lui Khidr să supravegheze primirea a trei unități de textile de la Muhammad al-Arab, în schimbul unei oi și al puilor ei. Oaia provenea de la Abd al-Jabir, iar Khidr trebuia să meargă să o ridice.
„Ordinul regal analizat aici reprezintă un caz rar în care o figură cunoscută până acum doar din literatura hagiografică și tradițiile orale poate fi plasată într-un cadru istoric verificabil, susținut de dovezi arheologice concrete”, au scris autorii studiului.
Pe verso-ul fragmentului de hârtie există și alte rânduri de text, însă deteriorarea documentului face dificilă descifrarea lor. Cel mai probabil, acestea făceau referire la bumbac sau la acoperăminte pentru cap.
Experții cred că schimbul dintre o oaie și textile nu a fost doar o simplă tranzacție economică. El avea și o dimensiune socială, contribuind la consolidarea relațiilor dintre oameni și oferindu-i regelui Qashqash prestigiu cultural prin accesul la țesături considerate valoroase.
Ştiri video recomandate
