Sub apele reci ale Mării Baltice, în apropierea Insulelor Aland, cercetătorii au făcut o descoperire arheologică surprinzătoare care oferă o rară perspectivă asupra modului în care se producea berea în secolul al XIX-lea. În timpul unei expediții de investigare a unei epave, scafandrii au recuperat mai multe sticle de bere dintr-o goeletă care s-a scufundat în anii 1840, scrie The Times of India.
În încărcătura navei se aflau peste 150 de sticle de șampanie și cinci sticle de bere. Unele dintre acestea erau încă sigilate și au rămas pe fundul mării timp de aproximativ 170 de ani.
Oamenii de știință au analizat acum în detaliu două dintre aceste sticle, obținând date concrete despre compoziția băuturii, tehnicile de producție și modificările chimice care au avut loc de-a lungul a aproape două secole petrecute sub apă. Descoperirea este importantă deoarece permite studierea directă a unor băuturi istorice – lucru rar întâlnit în cercetarea științifică – și contribuie la înțelegerea evoluției berăritului și a stabilității compușilor organici pe perioade foarte lungi.
Unde au fost găsite sticlele de bere vechi de 170 de ani
Epava goeletei a fost descoperită în vara anului 2010, la sud de Insulele Aland, în Marea Baltică, la o adâncime de aproximativ 50 de metri. Dovezile arheologice sugerează că nava s-a scufundat în anii 1840, însă detalii precum numele vasului, destinația sau ultimul port de plecare rămân necunoscute.
Alături de bunuri de lux, precum șampania, scafandrii au adus la suprafață și cinci sticle de bere. Una dintre ele s-a fisurat în timpul recuperării și a eliberat un lichid spumos pe care scafandrii au spus că arăta și avea gust de bere, chiar dacă era diluat cu apă de mare. Descoperirea oferă o privire rară asupra practicilor de producție a berii din secolul al XIX-lea și asupra vieții cotidiene de la bordul navei.
Analiza științifică a berii conservate timp de 170 de ani
Cercetători de la VTT Technical Research Centre of Finland și Universitatea Tehnică din Munchen au realizat analize chimice detaliate asupra a două sticle de bere recuperate din epavă.
Potrivit studiului publicat în revista Journal of Agricultural and Food Chemistry, sticlele conțineau două tipuri distincte de bere, fiecare cu profiluri diferite de hamei și compuși aromatici. Echipa de cercetare i-a inclus, printre alții, pe John Londesborough, Brian Gibson, Riikka Juvonen, Ulla Holopainen, Hannele Virtanen, Arvi Wilpola și Thomas Hofmann.
Analiza a arătat diferențe semnificative între compușii proveniți din hamei și produșii lor de degradare. În anii 1840, hameiul conținea cantități mai mari din anumite acizi responsabili de gustul amar decât în prezent.
Acizii organici, glucoza și compușii carbonilici identificați în probe indică o activitate bacteriană și enzimatică semnificativă în timpul perioadei îndelungate de maturare sub apă. Cu toate acestea, unele substanțe aromatice produse de drojdie s-au păstrat la niveluri comparabile cu cele întâlnite în berile moderne.
Schimbările chimice provocate de scufundarea pe termen lung
Cercetarea a arătat că berea din sticlele recuperate conținea concentrații mult mai mari de sodiu decât berile moderne. Oamenii de știință sugerează că ionii de sodiu au pătruns în sticle fie prin dopurile de plută, fie prin infiltrarea apei de mare, ceea ce a dus la diluarea lichidului original cu până la aproximativ 30%.
Acest lucru ar putea explica și de ce nivelul de alcool măsurat a fost mai mic decât cel așteptat în comparație cu standardele actuale ale berii.
Cercetătorii au identificat, de asemenea, produși de degradare ai hameiului, precum huluponii și acizii humulinici, care indică efectele oxidării și îmbătrânirii pe parcursul mai multor decenii. Acești markeri chimici îi ajută pe oamenii de știință să înțeleagă cum diferă ingredientele și procesele de producție ale berii din secolul al XIX-lea față de cele de astăzi.
Ce dezvăluie studiul despre producția berii în secolul al XIX-lea
Cele două tipuri de bere analizate par să fi fost produse folosind loturi diferite de hamei, lucru reflectat în profilurile lor chimice. Berea cu mai mult hamei ar fi avut probabil un gust mai amar dacă ar fi fost proaspăt preparată, în timp ce cealaltă ar fi fost mai blândă.
Prezența unor concentrații similare de compuși fenolici în berile moderne arată că anumite elemente ale chimiei aromelor berii s-au păstrat de-a lungul timpului.
Deși berea a suferit modificări din cauza apei sărate, bacteriilor și oxidării pe parcursul a aproape două secole, suficient din compoziția originală a rămas pentru a oferi informații utile cercetătorilor. Astfel de descoperiri îi ajută pe oamenii de știință să înțeleagă cum se producea berea în trecut, ce preferințe aveau consumatorii și cât timp rămân stabile chimic băuturile fermentate.
Comparația cu alte analize ale băuturilor istorice
Înaintea acestui studiu, foarte puține analize chimice au fost realizate asupra unor beri atât de vechi. Deși au fost analizate mostre de alcool mai vechi, precum whisky-uri de peste un secol păstrate în condiții ideale, berea recuperată din epave reprezintă un caz unic, deoarece a fost expusă apei de mare, presiunii și schimbărilor de mediu timp de zeci sau chiar sute de ani.
Prin urmare, berea descoperită în epava din Aland le-a oferit cercetătorilor o oportunitate rară de a compara compoziția berii păstrate în condiții extreme cu cea a berilor moderne.
Importanța științifică și istorică
Analiza acestor beri vechi de 170 de ani oferă informații concrete despre ingredientele, metodele de producție și transformările chimice care au loc în timp în băuturile istorice. Studiul realizat de echipele de la VTT și Universitatea Tehnică din Munchen rămâne un reper pentru cercetătorii care studiază proprietățile fizico-chimice și stabilitatea aromelor în băuturile fermentate vechi.
În același timp, cercetarea contribuie la dezvoltarea arheologiei maritime, creând o legătură clară între artefactele comerciale istorice și analiza științifică. Studiind materiale organice conservate, precum berea, oamenii de știință pot reconstrui mai bine modul în care trăiau și făceau comerț oamenii în secolul al XIX-lea.
Ştiri video recomandate
