În districtul Döşemealtı (n.r. Dosemealti), din provincia Antalya, un peisaj spectaculos se repetă în fiecare vară: mii de covoare și kilimuri tradiționale, țesute manual și vopsite cu pigmenți vegetali, sunt întinse pe câmpurile de grâu deja recoltate, unde sunt lăsate să stea săptămâni întregi sub razele puternice ale soarelui mediteranean.
Privite de la înălțime, câmpurile capătă aspectul unui mozaic uriaș, alcătuit din motive geometrice și florale specifice diferitelor regiuni ale Anatolia.
Imagini surprinse pe 24 iunie 2026 ilustrează una dintre cele mai cunoscute tradiții din industria covoarelor turcești, o practică ce îmbină metodele artizanale cu procese naturale de finisare.
› Vezi galeria foto ‹
Ce sunt kilimurile
Kilimurile sunt covoare tradiționale țesute fără fir de păr (fără pluș), rezultând o suprafață plată, spre deosebire de covoarele clasice înnădite, care au o textură mai groasă și pufoasă.
În trecut, kilimurile nu erau folosite doar ca pardoseli. Ele serveau și ca pături, cuverturi, perdele, saci pentru depozitare sau chiar ca învelitori pentru corturile comunităților nomade.
Ele sunt răspândite în special în Anatolia, dar și în alte regiuni din Caucaz, Iran și Asia Centrală.
Caracteristicile unui kilim:
- este țesut manual din lână, uneori cu bumbac sau mătase;
- are ambele fețe aproape identice, deoarece nu are noduri și fir de păr;
- este mai subțire și mai ușor decât un covor înnădit;
- prezintă modele geometrice și simboluri tradiționale, fiecare cu semnificații precum fertilitatea, protecția, prosperitatea sau norocul.
De ce sunt uscate pe câmp
Covoarele provin din numeroase sate anatoliene, unde sunt țesute manual pe războaie tradiționale, folosind în principal lână, dar și bumbac sau mătase, în funcție de regiune. Multe dintre ele sunt vopsite cu coloranți naturali obținuți din plante, rădăcini, coajă de copac, fructe sau insecte, o tehnică transmisă din generație în generație.
Înainte de a ajunge pe câmpuri, covoarele sunt spălate temeinic și restaurate în ateliere specializate din Döşemealtı. Ulterior sunt întinse pe terenurile agricole și întoarse periodic, astfel încât întreaga suprafață să fie expusă uniform la soare.
Această metodă tradițională are un rol esențial în aspectul final al covoarelor. Expunerea îndelungată la lumina intensă estompează în mod natural culorile vii, transformându-le în nuanțe pastelate foarte apreciate pe piețele internaționale.
Spre deosebire de procedeele chimice de decolorare, tehnica folosește exclusiv efectul soarelui și al condițiilor climatice din sudul Turciei, păstrând textura și calitatea fibrelor naturale.
O tradiție legată de faima covoarelor anatoliene
Arta țeserii covoarelor în Anatolia are o istorie de peste o mie de ani și este considerată una dintre cele mai importante tradiții textile din lume. Modelele diferă de la o regiune la alta, iar fiecare simbol țesut poate avea o semnificație aparte – de la fertilitate și prosperitate până la protecție sau noroc. Din acest motiv, multe covoare sunt privite nu doar ca obiecte decorative, ci și ca expresii ale identității culturale locale.
Döşemealtı este cunoscut de mult timp ca unul dintre centrele importante ale comerțului și restaurării covoarelor tradiționale. Climatul cald și uscat al regiunii oferă condițiile ideale pentru procesul natural de uscare și decolorare, motiv pentru care în fiecare vară câmpurile din zonă se transformă într-o adevărată galerie în aer liber.
După încheierea procesului, covoarele sunt inspectate, împachetate și expediate către clienți și galerii din întreaga lume, unde sunt apreciate atât pentru calitatea execuției manuale, cât și pentru aspectul lor vintage, obținut printr-o tehnică tradițională care continuă să fie practicată și astăzi.
Deși tradiția țeserii covoarelor în Anatolia datează de aproape un mileniu, metoda de finisare prin expunerea lor pe câmpuri, sub soarele puternic al Mediteranei, este o practică mai recentă, folosită de zeci de ani pentru a obține în mod natural nuanțele pastelate apreciate pe piața internațională.
Ştiri video recomandate
