Un bărbat n-a putut să reziste unei campanii promoționale și a căzut într-o cursă a poliției care-l trimite acum în închisoare pe viață

Timp de decenii, crimele comise asupra lui Susan Vesey și a Judy Weaver au rămas printre cele mai tulburătoare cazuri nerezolvate din statul Washington. Anchetatorii aveau indicii, suspecți și teorii, însă niciun element suficient de solid pentru a formula acuzații. Totul s-a schimbat în ianuarie 2024, când o simplă bucată de gumă de mestecat a oferit ADN-ul care avea să lege un violator în serie de cele două asasinate.

Detectiva Susan Logothetti și alți doi colegi s-au prezentat atunci la casa lui Mitchell Gaff din Everett, Washington, pretinzând că promovează o companie de gumă de mestecat. Îmbrăcați în tricouri promoționale și înarmați cu mostre de gumă, cei trei l-au convins pe bărbat să participe la un „test de gust”, potrivit CNN.

‹ ›

Gaff, îmbrăcat în pantaloni de pijama și aparent relaxat, a acceptat fără suspiciuni. După ce a mestecat mai multe sortimente, a scuipat bucățile într-un recipient întins de unul dintre „promoteri”. Pentru anchetatori, saliva lăsată pe gumă era exact proba de care aveau nevoie.

„Când l-am văzut scuipând prima bucată de gumă și am observat saliva, mi-a fost foarte greu să-mi ascund entuziasmul”, a declarat Logothetti pentru CNN.

ADN-ul care a relansat cazul

Potrivit documentelor judiciare, ADN-ul extras din gumă a confirmat legătura lui Mitchell Gaff cu violul și uciderea comise asupra lui Judy Weaver, în 1984. Ulterior, aceeași amprentă genetică l-a legat și la moartea lui Susan Vesey, ucisă în 1980.

În aprilie 2025, Gaff, în vârstă de 68 de ani și deja condamnat în trecut pentru viol, și-a recunoscut vina pentru ambele crime. El riscă acum închisoare pe viață.

Cazurile Vesey și Weaver fuseseră tratate inițial ca anchete separate. În lipsa tehnologiei moderne, investigatorii anilor ’80 nu aveau mijloacele necesare pentru a identifica autorul. Cu toate acestea, în cazul lui Judy Weaver, anchetatorii au avut inspirația de a conserva probe biologice imediat după crimă, o decizie care s-a dovedit crucială peste patru decenii.

O tehnologie inexistentă în anii ’80

Progresele recente în analiza ADN au fost decisive. Criminaliștii au folosit un software modern numit STRmix, capabil să identifice profiluri genetice chiar și din probe foarte degradate sau amestecate cu ADN-ul mai multor persoane.

În cazul lui Weaver, experții au reușit să izoleze ADN-ul unui contributor necunoscut dintr-un amestec complex de probe biologice. Profilul obținut a fost introdus în baza națională CODIS, unde a apărut o potrivire: Mitchell Gaff.

Acesta figura deja în sistem după condamnarea pentru violurile brutale asupra a două surori adolescente din Everett, atacuri comise la doar câteva luni după uciderea lui Weaver.

„Nu mă așteptam să obținem o potrivire”, a spus criminalista Mary Knowlton. „Credeam că profilul aparține poate unui paramedic sau unei persoane care intervenise la fața locului. Când a apărut numele lui Gaff, a fost un moment extraordinar”.

Stratagema cu guma

Pentru confirmarea oficială, detectivii aveau nevoie de o a doua probă ADN. De regulă, anchetatorii colectează mucuri de țigară sau pahare abandonate de suspecți. În cazul lui Gaff însă, supravegherea nu oferea prea multe oportunități: ieșea rar din casă.

Atunci a apărut ideea neobișnuită a „campaniei promoționale” cu gumă de mestecat.

„La început mi s-a părut o idee nebunească”, a recunoscut Logothetti. „Nu mai participasem niciodată la ceva atât de elaborat”.

Planul a funcționat perfect. ADN-ul obținut din gumă a coincis cu probele prelevate de pe corpul lui Judy Weaver.

Legătura cu o a doua crimă

La câteva luni după identificarea lui Gaff în cazul Weaver, anchetatorii au primit un telefon neașteptat de la Ken Vesey, soțul lui Susan Vesey. Acesta voia doar să anunțe că fratele său, suspectat cândva în anchetă, murise.

În timp ce asculta descrierea crimei, Logothetti a observat asemănări izbitoare între cele două cazuri.

„Singurul lucru la care mă puteam gândi era Judy Weaver”, a spus detectiva.

Mai multe probe din dosarul Vesey au fost retrimise la laborator. O bucată de cordon găsită pe corpul victimei conținea același ADN: Mitchell Gaff.

Un trecut violent ignorat

Anchetatorii spun că Gaff avea un istoric alarmant de violență sexuală încă dinaintea crimelor.

În 1979, el a atacat-o pe Jacalyn O’Brien într-un garaj din Everett și a încercat să o violeze. A primit însă doar probațiune și muncă în folosul comunității. La scurt timp după acel atac, a ucis-o pe Susan Vesey. Când a violat cele două adolescente în 1984, era încă în perioada de probațiune.

O’Brien, astăzi în vârstă de 76 de ani, spune că trauma nu a dispărut niciodată.

„Nici acum nu pot ține televizorul sau radioul pornite în casă. Trebuie să aud fiecare zgomot”, a spus ea.

În timpul atacului, femeia a reușit să se lupte cu agresorul și să fugă într-o alee, unde vecinii au chemat poliția. Ulterior, experții psihiatri care l-au evaluat pe Gaff l-au descris drept „sadic sexual”.

Adevărul, după patru decenii

Pentru familiile victimelor, identificarea criminalului a adus în sfârșit un sentiment de eliberare după zeci de ani de suspiciuni și întrebări fără răspuns.

„Este ca un cancer care se răspândește în familie”, a spus Logothetti. „Mitchell Gaff nu a făcut victime doar dintre aceste femei. Au suferit familii întregi”.

După mai bine de 40 de ani, două cazuri considerate aproape imposibil de rezolvat au fost închise datorită unei combinații între perseverența anchetatorilor și tehnologia modernă ADN, iar piesa decisivă a puzzle-ului a fost o banală gumă de mestecat aruncată într-un recipient de hârtie.