Președintele Donald Trump pare să profite de fiecare ocazie pentru a-și etala în mod ostentativ puterea personală: se înconjoară de membri ai cabinetului și de oficiali care îl elogiază în public, îi atacă pe liderii internaționali care au ieșit din grațiile sale și exercită presiuni asupra unora dintre corporațiile americane pentru a le determina să facă ceea ce dorește el, notează BBC într-un articol de opinie publicat pe site-ul său de jurnalista Sarah Smith.
Aflat aproape de jumătatea celui de-al doilea mandat la Casa Albă, Trump declara recent într-un interviu că „nu există limite” ale puterii sale.
Afirmația contrazice însăși esența așa-numitului „experiment american” început în urmă cu 250 de ani, când Statele Unite și-au proclamat independența față de monarhia britanică.
Ce ar spune revoluționarii de atunci despre actualul șef al statului? Nu prea multe lucruri bune, cred criticii lui Trump.
Milioane de oameni au participat la proteste anti-Trump în Statele Unite și în alte țări, purtând pancarte cu mesaje precum „Fără regi”, „Democrație, nu monarhie” și „Avem o Constituție, nu un rege”.
Ei îl acuză pe liderul republican că își împinge prerogativele prezidențiale mai departe decât au îndrăznit vreodată predecesorii săi.
Trump a ignorat Congresul în războiul cu Iranul și în operațiunea „Maduro”
De exemplu, Trump nu a obținut autorizarea Congresului înainte de a angaja SUA în război împotriva Iranului, alături de Israel.
De asemenea, președintele i-a ținut pe cei mai mulți dintre parlamentari în afara circuitului informațional legat de operațiunea militară din Venezuela, în urma căreia a fost capturat Nicolás Maduro.
După folosirea Departamentului de Justiție al SUA pentru investigarea și urmărirea penală a adversarilor, între care fostul director al FBI, James Comey, Trump a fost acuzat că a distrus separația tradițională dintre Casa Albă și procurorii federali, principiu respectat încă din perioada scandalului Watergate, care a dus la demisia președintelui de atunci, Richard Nixon.
„Nu mă simt ca un rege. Trebuie să trec prin iad ca să obțin aprobare pentru orice”, spunea Trump recent, întrebat despre protestele desfășurate sub sloganul „No kings / Fără regi”.
BBC amintește că actualul președinte al SUA a fost ales după ce a promis schimbări fundamentale în aproape toate domeniile politicii și administrației americane, de la imigrație și comerț până la relațiile cu aliații tradiționali ai Statelor Unite.
Mulți dintre cei care l-au votat în 2024, în detrimentul fostului președinte Joe Biden, așteptau, fără îndoială, transformări radicale.
Trump coborară sub 40% în aprobarea alegătorilor, dar 4 din 5 republicani îi sunt favorabili
Potrivit celor mai recente sondaje YouGov, patru din cinci alegători republicani aprobă modul în care Trump își exercită mandatul.
În schimb, la nivelul întregului electorat american, rata sa de aprobare a ajuns sub 40%, în scădere semnificativă față de începutul celui de-al doilea mandat.
Potrivit lui Julian Zelizer, profesor de istorie și afaceri publice la Universitatea Princeton, Trump nu este primul președinte care încearcă să-și extindă puterile.
Totuși, istoricul subliniază că nu își amintește „un alt președinte care să fi mers atât de departe și care să fie atât de fascinat de putere”.
Joshua Treviño, director executiv adjunct al centrului de reflecție conservator America First Policy Institute, susține însă că imaginea atent construită de Trump nu trebuie confundată cu o extindere efectivă a atribuțiilor instituției prezidențiale.
„Este foarte ușor, în cazul președintelui Trump, să confundăm aparența cu esența”, a punctat Treviño.
El i-a invocat pe Franklin D. Roosevelt și Richard Nixon ca exemple de președinți americani care au încercat, la rândul lor, să forțeze limitele puterii executive, după care a adăugat:
„Aș respinge destul de ferm ideea că Donald Trump face ceva cu adevărat fără precedent în istoria Statelor Unite.”
Părinții fondatori ai SUA au fost foarte conștienți de riscul concentrării de putere în mâinile unui singur om
Discuția referitoare la câtă putere ar trebui să dețină președintele animă, de foarte mult timp, una dintre cele mai aprinse dezbateri din America.
Încă din secolul al XVIII-lea, „părinții fondatori” ai SUA erau extrem de îngrijorați de riscul concentrării prea multor atribuții în mâinile unui singur politician.
Din acest motiv, unii dintre ei au propus ca țara să fie condusă de un Comitet Executiv, nu de un președinte.
Alții s-au poziționat diametral opus.
„Ție îți este teamă de unul singur. Mie, de cei puțini”, îi scria John Adams, al doilea președinte al Statelor Unite, lui Thomas Jefferson, cel de-al treilea președinte, în 1787.
„Suntem pe deplin de acord că cei mulți trebuie să beneficieze de o reprezentare deplină, echitabilă și autentică. Tu te temi de monarhie. Eu mă tem de aristocrație. De aceea, eu aș fi acordat mai multă putere președintelui și mai puțină Senatului”, a argumentat el.
La un moment dat, fondatorii Statelor Unite au luat în calcul titluri care sunau surprinzător de monarhic.
Ei au discutat dacă președintele ar trebui să fie numit „Alteța Sa”, „Excelența Sa” sau chiar „Maiestatea Sa Aleasă”.
S-a ajuns inclusiv la propunerea de a i se spune „Atotputernicia Sa”.
Ce spun americanii de rând despre al doilea mandat al lui Trump: „N-am să alerg pe străzi strigând că suntem liberi”
George Washington, Thomas Jefferson și Benjamin Franklin este foarte posibil să fi purtat astfel de discuții constituționale la Middleton Tavern, un han de pe malul mării din Annapolis, statul Maryland.
Mai vechi chiar decât Statele Unite, localul se mândrește cu faptul că toți trei evocați mai sus i-au trecut pragul în primii ani ai noii republici.
Acolo, jurnalista BBC a întâlnit-o pe Lorraine Ross, o femeie din SUA care sărbătorea împlinirea a 60 de ani de viață.
Ea s-a confesat că și-ar fi dorit să se bucure și de aniversarea Americii, însă și-a declarat îngrijorarea față de viitorul țării.
„Nu o să alerg pe străzi strigând: 'Ura, SUA, suntem liberi!'”, a spus Ross.
Femeia s-a declarat preocupată mai ales de reducerile ajutoarelor financiare pentru familiile aflate în dificultate și pentru copiii cu nevoi speciale.
În același timp, și-a exprimat indignarea față de Congres, pe care îl acuză că „îl lasă pur și simplu (pe Trump) să facă ce vrea și să ignore toate legile” care, în trecut, au limitat comportamentul președinților.
Alți americani întâlniți în tavernă și evocați de jurnalista BBC în articolul său așteptau pur și simplu festivitățile de Ziua Independenței, în legătură cu care administrația Trump a promis că vor fi mai ample și mai spectaculoase ca niciodată.
Unul dintre clienți, pe nume John Knox, a argumentat că nu dorește să lase disputele politice din jurul actualului președinte să umbrească sărbătoarea națională.
Venit din Atlanta, Knox consideră că, dacă oamenii nu sunt de acord cu Trump, momentul potrivit pentru a-și exprima nemulțumirea va fi la alegerile legislative de la jumătatea mandatului, din noiembrie, nu în timpul festivităților de 4 Iulie.
La mii de kilometri depărtare, în Dakota de Sud, avioane militare survolează zona, iar agenții Secret Service pregătesc vizita președintelui, programată pentru vineri.
Trump se duce de Ziua Independenței SUA la Mount Rushmore, unde sunt sculptate chipurile fondatorilor SUA
Trump își va petrece ajunul celebrării a 250 de ani de la independență la Mount Rushmore, unde chipurile a patru președinți, fondatori ai națiunii americane, sunt sculptate în stânca de granit.
Donald Trump și echipa din jurul lui au încurajat cu bună știință numeroase meme-uri în care actualul lider apare alături de George Washington, Thomas Jefferson, Abraham Lincoln și Theodore Roosevelt în sculptura de pe versantul muntelui.
Mulți dintre susținătorii săi privesc cu entuziasm această idee.
Există chiar și un proiect de lege aflat în Congres care cere să fie adăugat celebrului monument figura lui Trump.
Terry Davis și Tim Burke fac parte dintr-un grup care străbate America pe motociclete, mergând dintr-un parc național în altul.
Au încercat să obțină bilete la spectacolul de artificii organizat vineri seara, de Ziua Națională a SUA, dar fără succes.
Jurnalista BBC i-a întrebat dacă își pot imagina chipul lui Trump sculptat pe Mount Rushmore.
„Trump, alături de părinții fondatori ai SUA, pe Mount Rushmore?” Susținătorii republicanului aplaudă ideea
Terry, în vârstă de 72 de ani, e entuziasmat și crede că Trump ar trebui să fie plasat chiar în centru, la dimensiunea cea mai mare.
„Niciun alt președinte nu m-a făcut să simt atâta pasiune ca el, din momentul în care a preluat conducerea acestei țări”, a afirmat acest cetățean american.
Acești oameni cu vârste apropiate de a președintelui republican apreciază la Trump aparentul statut de outsider, de om venit din afara clasei politice tradiționale.
Ei se declară bucuroși că președinte își folosește prerogativele pentru a ataca opoziția reprezentată de Partidul Democrat și pentru a supune un guvern federal pe care îl consideră excesiv de intruziv.
„Multă vreme după ce va fi plecat din funcție, peste 20 sau 30 de ani, cred că istoricii vor spune că a fost unul dintre cei mai mari președinți din istoria națiunii noastre, prin ceea ce a făcut pentru ea”, crede Tim.
Modul în care un președinte își folosește puterea nu îi afectează doar pe cetățenii din prezent.
Actualul lider poate modela și felul în care viitorii președinți vor înțelege și vor exercita această putere.
Istoricul Julian Zelizer afirmă că „fiecare etapă a extinderii puterii prezidențiale a avut consecințe de lungă durată”.
„Se creează precedente reale, pe care viitorii președinți le pot invoca, deși înainte nu existau. În același timp, apare un proces de normalizare: astfel de practici ajung să fie considerate o parte firească a ceea ce ne așteptăm de la un președinte”, explică el.
Modelul funcției prezidențiale a fost stabilit în 1789, când George Washington a depus jurământul în calitate de prim președinte al Statelor Unite.
În discursul său inaugural, Washington părea copleșit de responsabilitatea puterii care îi fusese încredințată, afirmând că un conducător „ar trebui să fie în mod deosebit conștient de propriile sale neajunsuri”.
Este greu de imaginat că Trump - care a afirmat despre sine că este „cel mai mare președinte din istorie”- ar exprima vreodată un sentiment asemănător, conchide jurnalista BBC.
Ştiri video recomandate
