„Vladimir Putin pierde controlul asupra Rusiei”, scrie un fost înalt oficial al guvernului rus într-o analiză publicată de revista britanică The Economist. În articol, acesta susține că „fiecare nou pas făcut de Vladimir Putin pentru a-și păstra puterea nu face decât să accelereze procesul de destrămare” și că rușii încep să își imagineze viitorul fără el.
Vladimir Putin ar fi dus Rusia într-un impas, iar tot mai mulți oameni din interiorul sistemului nu mai știu ce urmează. Aceasta este concluzia fostului oficial rus, care susține că schimbarea nu s-a produs printr-un moment clar, ușor de identificat, ci printr-o senzație tot mai răspândită în rândul elitelor, că regimul nu mai controlează viitorul.
Primul semn, spune fostul oficial, a fost schimbarea limbajului folosit de înalți funcționari, guvernatori regionali și oameni de afaceri. Aceștia au început să evite pronumele „noi” atunci când vorbesc despre deciziile puterii de la Moscova.
Până nu demult, războiul împotriva Ucrainei era prezentat ca un proiect comun. Se vorbea despre „noi” și despre „al nostru”. Chiar dacă războiul era considerat de unii nesăbuit și eșuat, el era tratat ca o realitate în care întreaga elită era implicată. Acum, susține fostul oficial, conflictul nu mai este „proiectul nostru”, nu mai este „agenda noastră” și nu mai este „războiul nostru”.
În interiorul sistemului, deciziile lui Putin ar fi ajuns să fie numite „ciudate”. Și mai neobișnuit, spune autorul opiniei, este faptul că oamenii din jurul puterii se miră că Putin încă ia decizii. Nu este vorba doar despre o scădere a popularității, ci despre ceva mai profund, că viitorul Rusiei nu mai este discutat doar în funcție de ceea ce va hotărî Putin, ci ca un proces care s-ar putea desfășura independent de el sau chiar fără el.
Această schimbare de ton nu înseamnă, însă, că regimul se află în pragul unei revolte. Un sistem autoritar poate rezista mult timp prin frică, inerție și represiune, spune fostul oficial, care adaugă că statul rus păstrează în continuare monopolul asupra violenței, dar a pierdut monopolul asupra felului în care este imaginat viitorul.
În trecut, regimul avea un proiect pe care îl putea impune societății, chiar dacă era construit pe propagandă și minciuni. A vorbit despre „restabilirea statalității”, despre Rusia ca „superputere energetică” și chiar despre „modernizare”, înainte de virajul spre ultraconservatorism și război.
Ironia, susține fostul oficial, este că Putin a început războiul tocmai pentru a-și păstra puterea și sistemul pe care l-a construit. Acum, pentru prima dată de la începutul conflictului, tot mai mulți ruși încep să își imagineze un viitor fără el. Această schimbare ar fi rezultatul a patru factori.
Primul factor: costul tot mai mare al războiului
Primul factor este prețul tot mai ridicat al războiului. Invadarea Ucrainei a fost prezentată inițial ca o „operațiune militară specială”, dusă de grupuri restrânse de oameni, plătiți pentru participarea lor, în timp ce restul societății urma să își continue viața ca înainte.
Acest model s-a prăbușit pe măsură ce războiul s-a prelungit și s-a extins. Conflictul a adus inflație mai mare, taxe mai ridicate, infrastructură tot mai degradată, cenzură sporită și interdicții tot mai numeroase. Potrivit fostului oficial, Rusia nu duce un război național în sensul mobilizării totale a societății, dar îl finanțează la scară națională. Problema este că populația nu primește în schimb un scop clar. Sacrificiile cresc, dar regimul nu mai poate explica în mod convingător pentru ce sunt făcute.
Al doilea factor: elitele cer reguli
Al doilea factor este nevoia tot mai mare de reguli în rândul elitelor ruse. Mulți oameni influenți au fost nevoiți să se întoarcă în Rusia împreună cu banii lor, după ce legăturile cu Occidentul au fost rupte sau limitate.
În trecut, drepturile lor de proprietate erau protejate în mare parte în afara Rusiei. Pentru conflicte comerciale sau dispute de avere, aceștia foloseau tribunalele din Londra, companiile offshore și arbitrajul internațional. Acum, însă, disputele trebuie rezolvate în interiorul Rusiei, într-un sistem fără instituții funcționale și fără garanții reale.
Această lipsă de reguli devine tot mai periculoasă, în condițiile în care redistribuirea averilor s-a accelerat. În ultimii trei ani, active de aproximativ cinci trilioane de ruble, adică aproape 60 de miliarde de dolari, au fost confiscate de la companii private, naționalizate sau transferate către persoane loiale regimului.
Este, potrivit fostului oficial, cea mai mare redistribuire a proprietății de la privatizările masive din anii 1990. Asta nu înseamnă că elitele ruse au devenit brusc atașate de democrație sau de statul de drept. Însă chiar și cei loiali regimului au nevoie de reguli previzibile și de instituții care să poată arbitra conflictele.
Al treilea factor: schimbarea lumii în care Rusia încerca să joace
Al treilea factor este schimbarea climatului geopolitic, schimbare la care Putin însuși a contribuit. Rusia crede că reconstruiește ordinea mondială, dar, în realitate, susține fostul oficial, ea este mai degrabă un catalizator al unei crize deja existente.
Războiul împotriva Ucrainei a accelerat criza democrațiilor occidentale, ascensiunea populismului și oboseala față de globalizare. Rusia s-a trezit astfel într-o lume în care regulile contează mai puțin, iar puterea economică, tehnologică și militară brută contează mai mult.
Paradoxal, într-o lume bazată pe reguli, Rusia putea exploata mai bine anumite avantaje: dependența Europei de gazul rusesc, locul său în Consiliul de Securitate al ONU și moștenirea nucleară sovietică. Dar aceste atuuri s-au erodat. Europa cumpără gaz din alte surse, poziția Rusiei în Consiliul de Securitate al ONU și-a pierdut din greutate, iar șantajul nuclear a slăbit regimul de neproliferare, reducând capacitatea Moscovei de a se prezenta drept arbitru responsabil.
Când ordinea internațională începe să se destrame, avantajele revizionismului lui Putin dispar rapid.
În același timp, Rusia se confruntă cu o criză de identitate. Pentru prima dată după mai multe generații, nu mai are un model extern clar în raport cu care să se definească. Istoric, Rusia s-a raportat mereu la Europa și la Occident: fie pentru a le ajunge din urmă, fie pentru a sublinia distanța față de ele, fie pentru a li se opune.
Această axă veche s-a rupt. Occidentul, ca bloc cultural, militar și politic unitar, se află el însuși în criză. Nu mai există un „acolo” clar, în raport cu care Rusia să își poată defini propriul „aici”. De aceea, problema nu este doar ideologică, ci structurală. Orice dezvoltare a Rusiei ar avea nevoie de o sursă internă de sens, iar guvernul nu este capabil să o ofere.
Al patrulea factor: întărirea controlului ideologic, fără nimic la schimb
Al patrulea factor este întărirea controlului ideologic, dar fără ca regimul să mai ofere ceva în schimb. Vechiul contract social s-a prăbușit. În trecut, statul nu se amesteca agresiv în viața privată a oamenilor, iar cetățenii nu se amestecau în politică.
Sistemul cumpăra loialitatea prin confort, servicii publice și consum. Acum, spune fostul oficial, nu mai poate oferi decât represiune, intruziune și cenzură. Cele mai vizibile exemple sunt restricțiile tot mai dure privind accesul la internet.
Problema nu este doar represiunea în sine, ci faptul că este o represiune fără scop. O ideologie presupune, în mod normal, o imagine a viitorului. Dar ideologia actuală cere disciplină fără să ofere un orizont. Cetățenilor li se cere loialitate, însă nu li se spune clar în numele cărui viitor trebuie să fie loiali.
Această realitate politică a devenit neatractivă chiar și pentru mulți dintre tehnocrații care au ajutat la construirea sistemului. Optimismul, afirmă fostul oficial, s-a epuizat din interior.
O situație de tip „zugzwang”
Toți acești patru factori au dus Rusia într-o situație pe care fostul oficial o compară cu termenul din șah „zugzwang” - orice mutare înrăutățește poziția.
Sistemul poate continua să existe câtă vreme Putin rămâne la putere, dar fiecare pas făcut pentru conservarea și extinderea acestui sistem îi accelerează declinul, iar reacția instinctivă a liderului de la Kremlin ar putea fi intensificarea represiunii, potrivit editorialului fostului oficial rus.
Putin ar putea chiar să înceapă un nou război. Însă, în opinia fostului oficial rus, asemenea decizii nu ar face decât să agraveze criza. Liderul de la Kremlin nu mai poate reface legătura dintre putere și viitor. Poate doar să facă ruptura „mai sângeroasă și mai periculoasă”.
Ştiri video recomandate
