Pădurile hawaiiene au evoluat în izolare, având propriile plante și păsări native. Acestea s-au dezvoltat fără majoritatea animalelor care trăiesc astăzi în același mediu. În ultimii o sută de ani, proprietarii de terenuri și administratorii faunei sălbatice au eliberat mai multe specii de păsări în pădurile din Hawaii, în principal pentru a crea oportunități de vânătoare.
Unele dintre aceste specii introduse au găsit condiții favorabile în pădurile hawaiiene și s-au răspândit mult dincolo de zonele în care au fost eliberate inițial.
Păsările care se hrănesc cu fructe pot transporta semințe pe distanțe mari, prin intermediul excrementelor, iar acest lucru este important în pădurile deja invadate de plante introduse din alte regiuni.
O pasăre de vânătoare eliberată în acest scop ar fi putut contribui, fără intenție, și la răspândirea plantelor invazive. Cazul fazanului Kalij de pe insula Hawaii ilustrează acest fenomen, potrivit Times of India.
Eliberarea a 67 de fazani la ferma Puʻu Waʻawaʻa, în 1962
Potrivit unui studiu publicat în 1984 de Victor și Geraldine Lewin în revista The Wilson Bulletin, fazanii Kalij au fost introduși în 1962 la ferma Puʻu Waʻawaʻa, pe insula Hawaiʻi. Introducerea a făcut parte dintr-un amplu program de eliberare a păsărilor exotice destinate vânătorii, organizat de proprietarii fermei.
Cei doi cercetători au stabilit că populația de fazani Kalij de pe insulă provine dintr-o singură eliberare, în urma căreia au fost introduse 67 de exemplare în 1962. Păsările proveneau de la ferme de vânat din statele Michigan și Texas.
Timp de aproximativ cinci ani, păsările au rămas în limitele unei mici plantații de stejar mătăsos, situate deasupra locului în care fuseseră eliberate.
Răspândire cu aproximativ 8 km pe an, pe o treime din insulă
Folosind 360 de înregistrări, soții Lewin au reconstituit modul în care specia s-a răspândit pe insulă.
Până în 1966, fazanii ajunseseră spre sud, ocolind muntele Hualalai pe ambele părți. În 1971, erau deja stabiliți în zona superioară a coastei Kona, deasupra localității Kailua, iar în 1972 ajunseseră în pădurea Hilo.
Potrivit cercetătorilor, ritmul mediu de răspândire a fost de aproximativ 8 kilometri pe an, păsările colonizând majoritatea zonelor forestiere de altitudine medie ale insulei în decurs de 14 ani.
Până în 1984, fazanii Kalij erau răspândiți pe scară largă în diferite tipuri de păduri de pe insula Hawaii, de la nivelul mării până la altitudini de 2.450 de metri.
Fazanii Kalij fuseseră deja clasificați drept specie de vânat legal în 1977, cu șapte ani înainte ca soții Lewin să documenteze această răspândire extinsă.
Semințele și fructele de banana poka au fost găsite în 82% dintre cei 44 de fazani capturați în 1981
În perioada 29 ianuarie – 25 iunie 1981, au fost capturați 44 de fazani, care au fost ulterior disecați pentru examinarea pipotelor și a gușilor.
Semințele și fructele cărnoase de banana poka reprezentau 82% din hrana consumată de păsări, iar cercetătorii Lewin au identificat această plantă drept principala sursă de hrană a fazanilor.
Murul thimbleberry, o altă plantă exotică considerată dăunătoare, a fost identificat în 36% dintre cazuri.
Într-o singură pipotă au fost găsite peste 100 de semințe de banana poka și mai mult de 3.000 de semințe de thimbleberry. În plus, 63% dintre alimentele de origine vegetală identificate proveneau din specii exotice.
Organizația de conservare American Forests menționează că planta banana poka a fost introdusă în Hawaii în anii 1920, ca plantă ornamentală, după care s-a răspândit în păduri și pe terenurile agricole.
Ce demonstrează și ce nu demonstrează dovezile privind semințele
Studiul menționat a identificat numeroase semințe intacte de banana poka și thimbleberry în intestinul gros și în excrementele fazanilor.
Într-un test de germinare, 400 de semințe de thimbleberry au fost menținute în condiții de umiditate, pe hârtie de filtru. Dintre acestea, doar una a germinat, ceea ce reprezintă o rată de aproximativ 0,25%.
Având în vedere numărul mare de semințe găsite în excremente, soții Lewin au sugerat că păsările ar putea contribui la dispersarea unor semințe viabile ale plantelor exotice. Totuși, rata extrem de scăzută de germinare indică faptul că foarte puține dintre aceste semințe reușesc să supraviețuiască.
Cercetătorii au mai descoperit că fazanii păstrează semințele de banana poka în pipotă, unde acestea sunt folosite asemenea pietricelelor care ajută la mărunțirea hranei. Prin frecare, stratul exterior dur al semințelor este erodat, astfel că nu se știe cu exactitate câte dintre ele își păstrează capacitatea de germinare.
Soții Lewin au concluzionat că fazanii Kalij ar putea contribui la răspândirea plantelor dăunătoare, iar prezența lor este un indicator al degradării ecosistemului.
Cercetătorii au avertizat împotriva relocării acestor păsări și au recomandat ca orice noi exemplare introduse în zonă să nu fie purtătoare de semințe de banana poka.
Ce spune Serviciul Parcurilor Naționale despre răspândirea plantelor invazive în parc
Fazanii Kalij pot fi observați frecvent în întregul Parc Național al Vulcanilor din Hawaii, potrivit Serviciului Parcurilor Naționale din Statele Unite (National Park Service).
Pagina instituției precizează că păsările au fost eliberate în 1962 și că, prin dispersarea semințelor, răspândirea lor a contribuit la extinderea unor plante invazive precum banana poka, thimbleberry și guava.
Hawaiʻi Public Radio relatează că fazanii Kalij consumă fructele de banana poka, guava căpșunie și clidemia, contribuind astfel la dispersarea semințelor acestor plante în pădurile native.
Fazanii Kalij, suspectați că se hrănesc cu puieții de plante native în două zone kipuka
Un alt domeniu în care aceste păsări ar putea avea un impact este cel al plantelor native.
Raportul tehnic HCSU-015, publicat de Universitatea din Hawaii din Hilo în mai 2010, poartă titlul Factorii limitativi ai cinci specii rare de plante din pădurile mezice ale Parcului Național al Vulcanilor din Hawaii.
Potrivit rezumatului publicat de Serviciul Geologic al Statelor Unite (USGS), cercetătorii au studiat timp de doi ani cinci specii native rare sau amenințate cu dispariția, în zonele Kīpuka Puaulu și Kīpuka Kī.
Printre factorii analizați s-au numărat producția de semințe, consumul semințelor de către șobolani și distrugerea puieților de către aceștia, alături de alte elemente care pot influența supraviețuirea plantelor.
Raportul a identificat fazanii Kalij și anumite specii de insecte neidentificate drept prădători și erbivori care se hrănesc cu puieții plantelor native.
