În spatele mecanismelor birocratice ale Europei se află o vastă „poliță de asigurare” pentru situații critice: este vorba despre milioane de tone de petrol, motorină și alți combustibili păstrați în rezervă pentru a face față unei crize majore de aprovizionare. În condițiile în care este invocată nevoia de a apela la aceste stocuri de urgență, cine deține, de fapt, controlul lor? Poate Bruxelles-ul să dispună eliberarea țițeiului pe piață sau decizia aparține capitalelor naționale?
Euronews a încercat să găsească un răspuns clar într-un amestec complex de reglementări UE, suveranitate națională și coordonare internațională.
Comisia Europeană stabilește regulile și monitorizează dacă statele membre mențin rezervele de petrol la nivelul adecvat. Stocurile propriu-zise rămân sub control național, în timp ce eliberările majore la nivel internațional sunt coordonate prin intermediul Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), cu sediul la Paris.
„Decizia și punerea în aplicare a eliberării rezervelor revin AIE. Suntem pregătiți să convocăm un grup de coordonare în domeniul petrolului sau, dacă este necesar, o reuniune a grupului de lucru al UE pentru securitate energetică, pentru a ne coordona mai bine și a evalua situația în continuare”, a declarat un purtător de cuvânt al Comisiei.
Aceste precizări vin după anunțul G7 privind eliberarea a 100 de milioane de barili de petrol în următoarele patru luni, pentru a tempera creșterea vertiginoasă a prețurilor și a atenua temerile legate de blocarea aprovizionării.
AIE a mai intervenit pe piață în ultimele luni
Cantitățile exacte de motorină și de țiței care vor fi eliberate rămân incerte. Înainte de anunțul oficial, diplomați UE au declarat pentru Euronews că volumul total va fi împărțit în mod egal între cele două produse.
AIE nu a răspuns imediat solicitării Euronews de a comenta situația. În luna martie, țările europene au contribuit cu 107,5 milioane de barili la o eliberare de urgență de 400 de milioane de barili coordonată de Agenție, după ce războiul declanșat de SUA și Israel împotriva Iranului a perturbat piețele globale.
Din aceste 107,5 milioane de barili, 32,7 milioane au venit din rezervele strategice de stat. Restul a fost preluat din stocurile obligatorii deținute de industrie. Regiunea Americilor a contribuit cu 195,8 milioane de barili, iar regiunea Asia-Pacific, cu 108,6 milioane de barili.
Potrivit Euronews, rezervele Europei sunt departe de a fi distribuite uniform, în special în ceea ce privește produsele rafinate, precum motorina.
Rezerve pentru 90 de zile de importuri nete sau 61 de zile de consum intern. Franța și Germania au peste o treime
Așadar, ce cantitate de petrol păstrează efectiv Europa pentru situații de urgență? Conform normelor UE, fiecare stat membru trebuie să mențină rezerve de urgență echivalente cu cel puțin 90 de zile de importuri nete sau 61 de zile de consum intern.
Euronews notează că nu există o rezervă europeană uriașă de petrol, care să fie gestionată centralizat de la Bruxelles.
În schimb, stocurile sunt deținute la nivel național: fie direct de către guverne, fie prin intermediul unor agenții naționale specializate în gestionarea stocurilor, fie sub formă de rezerve obligatorii deținute de companiile din sector.
Modul în care sunt distribuite aceste rezerve creează câteva centre de putere importante.
Din totalul de aproximativ 39 de milioane de tone metrice de rezerve de urgență de motorină și combustibil diesel ale UE - echivalentul a circa 290 de milioane de barili - Franța și Germania dețin împreună aproximativ 35%.
Țări mai mici, precum Belgia și Malta, își păstrează, la rândul lor, o parte din rezervele de urgență în Franța și Germania.
Acest lucru ridică o altă întrebare: dacă petrolul este stocat într-o țară, dar aparține alteia, cine decide deschiderea robinetelor?
Chiar dacă sunt păstrate în alte țări, rezervele rămân sub control național
În cele din urmă, deciziile cruciale sunt la latitudinea capitalelor naționale. Bruxelles-ul poate stabili regulile, poate monitoriza stocurile și poate coordona guvernele. Totuși, Comisia nu poate, pur și simplu, să dispună scoaterea pe piață a milioane de barili.
Rezervele rămân sub control național, ceea ce înseamnă că guvernele decid când sunt eliberate stocurile și cum se realizează contribuția lor. Totuși, în cazul unei intervenții internaționale majore, în scenă intră un alt actor.
Faptul că o singură țară eliberează petrol ar putea avea un impact redus în demersul atenuării crizei globale de aprovizionare. Aici intervine AIE, Agenția Internațională pentru Energie.
Agenția, cu sediul la Paris, coordonează eliberarea rezervelor de urgență în rândul statelor membre, permițând guvernelor să introducă pe piață volume mari de petrol aproape simultan.
„Revine Agenției sarcina de a gestiona prețurile, iar statelor membre care participă la o eventuală eliberare a rezervelor le revine sarcina de a stabili nivelul de transparență în ceea ce privește produsele concrete vizate de această măsură”, a declarat purtătorul de cuvânt al Comisiei.
Dacă un șoc la nivelul ofertei este suficient de sever, Consiliul de Conducere al AIE poate decide o acțiune colectivă coordonată, la care cele 32 de țări membre să contribuie în cadrul răspunsului de urgență.
Mecanismul a fost deja activat de două ori de când SUA și Israelul au atacat Iranul, la 28 februarie.
Următoarea întrebare este cum își va aduce Europa partea sa de contribuție.
Programată inițial pentru data de 15 octombrie, o reuniune a Comisiei cu guvernele membre și reprezentanți ai industriei petroliere va avea loc, cel mai probabil, la începutul săptămânii viitoare, a declarat un oficial UE.
Scopul este de a evalua modul în care țările UE intenționează să își îndeplinească angajamentele față de AIE privind eliberarea stocurilor de motorină în următoarele 20 de zile, precum și planurile acestora pentru următoarele patru luni, a precizat oficialul.
