María Corina Machado este mamă, inginer și una dintre cele mai puternice figuri politice ale Venezuelei. Determinarea ei de neclintit de a restabili democrația în țară i-a adus atât admirația a milioane de oameni, cât și ura regimului condus de Maduro. Iar vineri, i-a adus Premiul Nobel pentru Pace. De-a lungul anilor, a fost bătută, acuzată de trădare, exclusă din Parlamentul Național, unde, în 2010, fusese aleasă cu un număr record de voturi, și chiar acuzată de conspirație pentru asasinarea președintelui. Toate acestea au fost încercări de a o reduce la tăcere.
În 2023, după ce a câștigat cu 92% alegerile primare ale opoziției, guvernul i-a interzis să candideze la președinție. Machado l-a desemnat în locul ei pe Edmundo González Urrutia, fost diplomat, un nume nou în politică, care ulterior a fost recunoscut de SUA și Parlamentul European drept președintele legitim al Venezuelei.
După ce Maduro s-a autoproclamat câștigător, a emis un mandat de arestare pentru González, care a fugit în Spania în septembrie. Liderul de la Caracas a declarat public că și Machado ar fi fugit din țară, numindu-i pe amândoi „laşi”.
În două interviuri video acordate recent revistei ELLE, Machado a respins aceste afirmații: „Sunt în Venezuela. Am fost întotdeauna în Venezuela.” În spatele ei, doar un perete alb, fără indicii despre locul unde se ascunde.
O familie împrăștiată de exil
Soțul, surorile și mama ei, în vârstă de peste 80 de ani, au părăsit țara. Machado a rămas singură, împreună cu fiica ei cea mare, Ana Corina, care a insistat să rămână alături de ea, în ciuda pericolului.
Are trei copii: Henrique, Ricardo și Ana Corina. „A fost o zi în 2012 când am înțeles că nu pot fi în același timp mamă și luptătoare pentru democrație”, își amintește Machado. Atunci, în Parlament, a denunțat corupția regimului lui Hugo Chávez și a fost cuprinsă de frică, nu pentru ea, ci pentru fiica sa. „Am fugit acasă și i-am spus: trebuie să pleci.”
María Corina Machado s-a născut într-o familie înstărită din Caracas. Tatăl ei, un prosper om de afaceri, a murit în 2023, iar mama sa era psiholog. „Mi-am adorat tatăl și am vrut să-i demonstrez că nu are nevoie de un fiu pentru a-i urma pașii”, spune ea. A studiat inginerie industrială și a lucrat în compania siderurgică a familiei.
Deși provenea dintr-un mediu privilegiat, tânăra Machado a avut contact direct cu realitățile dure ale societății venezuelene când a început să facă voluntariat într-un cartier sărac din Caracas, La Pradera, unde preda copiilor de 4-5 ani. „Atunci am înțeles cât de aproape eram de oameni care nu aveau nimic și cât de puțin făceam pentru ei.”
După facultate și după ce Hugo Chávez a preluat puterea, Machado a fondat organizația civică Súmate, o platformă de monitorizare a alegerilor și promovare a participării civice. „Nu poți continua să te plângi de politicieni dacă nu încerci să schimbi ceva”, spune ea.
În 2009 a absolvit programul Maurice R. Greenberg World Fellows de la Universitatea Yale, iar în 2010 a candidat pentru un loc în Adunarea Națională și a câștigat, contrar așteptărilor.
Lupta împotriva regimului Maduro
După moartea lui Chávez, în 2013, Nicolás Maduro a promis că va continua „revoluția socialistă”. Machado nu și-a ascuns niciodată disprețul față de acesta: „Maduro este o amenințare reală și crescândă la adresa securității emisferei vestice. Regimul lui nu are grijă de oameni, îi vrea slabi, săraci și needucați. De aceea milioane de venezueleni sunt forțați să plece.”
Ea nu cere intervenție străină: „Schimbarea trebuie să vină din interior, de jos în sus.” Dar crede că înlocuirea lui Maduro ar fi o victorie pentru toate națiunile democratice din emisfera vestică – din motive de securitate, economice și umanitare.
Ultima noapte în care Machado a dormit acasă a fost pe 27 iulie 2024, înaintea alegerilor. Nu și-a făcut bagaje, era sigură că se va întoarce. Când rezultatele parțiale arătau o victorie clară pentru Edmundo González, guvernul a anunțat brusc victoria lui Maduro.
Mii de venezueleni au ieșit în stradă. Machado a apărut neanunțat în mijlocul mulțimii, s-a urcat pe acoperișul unei mașini și a strigat: „Nu vom părăsi străzile!”. Răspunsul guvernului a fost brutal. Human Rights Watch a relatat despre o represiune violentă împotriva protestatarilor, tineri, femei, bătrâni. Machado a primit amenințări cu moartea și mesaje în care era numită „teroristă”. Atunci a decis să dispară.
De atunci, trăiește ascunsă. Și-a învățat să-și tundă singură părul și să gătească arepas, mâncarea tradițională venezueleană, „aproape la fel de bune ca ale soțului meu”, glumește ea.
Își menține o rutină strictă: face patul dimineața, se îmbracă ca pentru o zi normală, poartă un rozariu la gât și se roagă dimineața și seara. Din ascunzătoare, continuă să organizeze opoziția și să țină legătura cu susținătorii săi.
Carolina Jiménez Sandoval, președinta biroului Washington Office on Latin America, afirmă că nivelul de risc la care este expusă Machado este „imens”. „Toți știm că oricine se opune regimului Maduro este în pericol. Dar ea pare dispusă să-și asume acest risc.”
De la dispariția ei, Machado a apărut în public doar de două ori: o dată la o manifestație la o lună după alegeri și din nou pe 9 ianuarie 2025, în ajunul inaugurării lui Maduro. După un discurs scurt, a fost transportată pe o motocicletă, dar forțele guvernamentale au interceptat vehiculul și au reținut-o temporar. În aceeași zi, ea a postat pe X (fostul Twitter):
„Sunt într-un loc sigur și mai hotărâtă ca niciodată să rămân alături de voi PÂNĂ LA CAPĂT!”
„Aceasta este o luptă între bine și rău”
„Nu doresc nimănui o asemenea viață”, spune Machado. „Dar izolarea este și o oportunitate de reflecție și autocunoaștere.”
În ciuda greutăților, rămâne convinsă că victoria este posibilă: „Aceasta este o luptă substanțială și spirituală, între bine și rău. Oricât de greu ar fi, sunt absolut sigură că vom reuși. Vom învinge.”
Dacă și când acel moment va veni, Machado știe că responsabilitatea reconstrucției Venezuelei va cădea pe umerii opoziției, și, în mare parte, pe ai ei. „Atunci Venezuela va redeveni o țară prosperă, dreaptă și liberă, în care copiii se vor întoarce acasă și nimeni nu va mai fi nevoit să plece vreodată.”
Întrebată dacă se gândește la propriii copii când spune asta, Machado zâmbește: „Da. Ei sunt motivul pentru care mă trezesc în fiecare zi.”
Ştiri video recomandate
