La aproape 30 de ani de la o triplă crimă care a șocat Mallorca, anchetatorii încearcă din nou să afle cine i-a ucis pe „Regele berii” de pe insulă, Manfred Meisel, pe fiul său în vârstă de opt ani și pe angajata sa, potrivit dezvăluirilor FAZ.
Meisel, care deținea anterior localul de vin de mere „Struwwelpeter” din Frankfurt-Sachsenhausen, s-a mutat pe insulă la sfârșitul anilor ’80 și a preluat Bierkönig, un mare local de petreceri din zona cunoscută drept Ballermann. Sub conducerea sa, localul a devenit unul dintre cele mai cunoscute locuri de petrecere din Mallorca, unde până la 3.000 de oameni se distrau în fiecare noapte. Astăzi, Bierkönig este cunoscut de aproape orice turist care ajunge la Ballermann. Povestea lui Meisel este însă una pe care o cunosc mult mai puțini.
În dimineața zilei de 12 noiembrie 1997, o menajeră l-a găsit pe Meisel, în vârstă de 49 de ani, și pe angajata sa, Claudia L., zăcând pe podeaua parterului fermei Finca Barracas din S’Aranjassa. Amândoi fuseseră împușcați de două ori în cap. La etaj, în camera sa, se afla fiul lui Meisel, Patrick, care avea atunci doar opt ani. Și el fusese împușcat.
Partenera însărcinată a lui Meisel, Daiana R., nu se afla în acel moment la fermă. Câțiva ani mai târziu, într-un documentar, ea a povestit că plecase în Germania cu câteva zile înainte, deoarece cumnata sa născuse un copil, iar mama ei era bolnavă. În dimineața crimei, l-a sunat pe Meisel, ca în fiecare zi, la ora șapte. Nimeni nu a răspuns. Atunci și-a dat seama că se întâmplase ceva, a spus ea. Trei ore mai târziu, a primit telefonul care i-a confirmat cele mai negre temeri.
Posibile legături cu „Mafia papagalilor”
Vestea morții celor trei s-a răspândit rapid în zona petrecerilor. Turiștii au depus flori în fața gardului de la Bierkönig, iar în scurt timp au apărut și primele teorii despre ceea ce s-ar fi putut întâmpla.
Refuzase Meisel să plătească taxe de protecție? Fusese vorba despre răzbunarea unui angajat al proprietarului Bierkönig? Sau crima avea legătură cu spălarea de bani? Toate aceste ipoteze au fost vehiculate de-a lungul anilor, însă niciuna nu a putut fi confirmată.
Se știa că Meisel era un om înstărit, motiv pentru care a fost luată în calcul și varianta unui jaf. Totuși, faptul că în casă au fost găsite cantități mari de bani și bijuterii, în valoare de aproximativ 400.000 de mărci germane, iar autorii nu au luat nimic, a alimentat îndoielile cu privire la această ipoteză.
O altă întrebare a fost dacă la crimă au participat mai multe persoane. În casă au fost descoperite două tipuri diferite de urme de pași despre care se presupune că ar fi aparținut autorilor. Existența acestora a fost confirmată și de Parchetul din Frankfurt.
Dacă modul în care s-a desfășurat crima rămâne neclar, brutalitatea atacului nu lasă însă loc de prea multe interpretări. Toate cele trei victime au fost împușcate în cap, iar o pernă ar fi fost folosită pentru a amortiza zgomotul focurilor de armă. La câteva zile după crimă, un polițist spaniol a fost citat în presă spunând: „Nu a fost o crimă, a fost o execuție.” De aici a apărut și una dintre întrebările centrale ale anchetei: au fost Meisel, fiul său și angajata sa victimele unor asasini profesioniști plătiți?
Numeroase speculații în jurul crimei
Una dintre teoriile legate de motivul crimei pornea chiar de la succesul extraordinar al localului lui Meisel. Bierkönig devenise unul dintre cele mai cunoscute locuri de pe Ballermann, iar succesul său nu ar fi fost neapărat pe placul tuturor celor care făceau afaceri în zonă.
Înainte ca germanul din Frankfurt să preia localul, acesta era considerat un bar puțin profitabil, neglijat și cu foarte puțini clienți. Meisel l-a transformat într-un amestec de discotecă și grădină de bere, iar conceptul s-a dovedit un succes. În plin sezon, localul era în fiecare seară plin până la refuz. Astfel a apărut teoria potrivit căreia succesul lui Meisel i-ar fi deranjat atât de mult pe alți oameni de afaceri de pe insulă, încât aceștia ar fi comandat asasinarea lui.
Meisel mai avea însă o afacere profitabilă, care avea să alimenteze o altă teorie: creșterea și comercializarea păsărilor. Pe proprietatea sa de 25.000 de metri pătrați, el crescuse de-a lungul anilor aproximativ 2.000 de păsări importate din America de Sud. Potrivit unor persoane din domeniu, comerțul cu papagali poate fi extrem de profitabil, iar unele surse îl considerau pe Meisel unul dintre cei mai mari crescători de papagali din Europa.
Așa a apărut și una dintre cele mai neobișnuite teorii din jurul cazului: Meisel ar fi fost victima unei așa-numite „Mafii a papagalilor”. Pe lângă presupusele taxe de protecție, acuzațiile de spălare de bani și ipoteza unei crime comandate din invidie, comerțul cu păsări a devenit astfel o altă posibilă explicație pentru asasinat. Nu există însă dovezi care să confirme această teorie.
La zece ani de la crimă, anchetatorii și-au îndreptat atenția și către un bărbat din anturajul lui Meisel: directorul Sven M. Acesta, care avea atunci 45 de ani, a fost arestat și audiat de autoritățile spaniole. Un element sensibil în acest caz era faptul că partenera lui Meisel, Daiana R., începuse o relație cu el după crimă. Sven M. a fost însă eliberat după audiere, iar Parchetul din Frankfurt a precizat că acesta avea un alibi pentru noaptea crimei.
În Spania, crima s-a prescris
La aproape trei decenii de la tripla crimă, cazul este în continuare învăluit în speculații și există puține informații certe. Situația ar putea fi explicată, cel puțin în parte, prin informațiile rezervate și uneori contradictorii oferite de autoritățile spaniole. Într-un documentar despre caz, unul dintre anchetatori a recunoscut chiar că i-a mințit în mod deliberat pe jurnaliști și a creat piste false.
În Spania, fapta s-a prescris în 2017. Întrucât Meisel era cetățean german și locuise în Frankfurt, dosarul intră însă și în competența Parchetului din Frankfurt. Iar în Germania, crima nu se prescrie. Din acest motiv, autoritățile germane au continuat ancheta.
Acum, pentru prima dată, Parchetul oferă informații mai concrete despre teoriile care au circulat în jurul cazului. Un purtător de cuvânt a declarat că: „Întrucât, în cele din urmă, nu știm cine i-a ucis pe Manfred Meisel și pe celelalte două victime, nu putem exclude în totalitate niciuna dintre teorii.”
Procurorii nu vor să spună dacă anchetatorii au acum indicii noi și nici dacă există, de exemplu, material ADN care ar putea permite identificarea unui autor. Mai multe publicații au relatat despre existența unui fir de păr și a unor resturi de piele găsite sub unghiile Claudiei L., care nu proveneau de la victime.
După aproape 30 de ani, crima este în continuare nerezolvată, iar Parchetul din Frankfurt încearcă acum să readucă dosarul în atenția publicului. Cazul va fi prezentat miercuri, 7 octombrie, în următoarea ediție a unei emisiuni foarte populare în Germania, desăre cazuri celebre și crime nerezolvate.
Anchetatorii speră că difuzarea va aduce noi informații și, eventual, noi piste. „Având în vedere audiența mare a emisiunii, suntem încrezători că vom primi noi informații utile care ne vor apropia de soluționarea cazului”, spune procurorul-șef Dominik Mies. Este vorba, în special, despre martori care au observat personal ceva la vremea respectivă sau cărora li s-a povestit ceva. „Orice observație, oricât de mică, ar putea fi decisivă pentru anchetă.”
Experiența a arătat că martorii iau uneori legătura cu anchetatorii chiar și după zeci de ani. De asemenea, există informații care, în tot acest timp, nu au ajuns niciodată la anchetatori. Poate fi vorba despre amintirea unei conversații, a unei întâlniri, a unei mașini sau a unei observații făcute în noaptea de 12 noiembrie 1997.
