În așa-zisa „evanghelie după Trump” – cartea sa, „Art of the Deal” – pe atunci doar viitorul preeșdinte își prezenta filosofia de viață și de afaceri, scrie CNN într-un articol de analiză.
„Țintesc foarte sus și apoi doar forțez mai tare și mai tare pentru a obține ce doresc. Uneori accept mai puțin decât ce voiam să obițin inițial, dar în majoritatea cazurilor tot ajung să obțin ce-mi doresc”, spunea el.
Odinioară, Trump își folosea tehnica pentru a negocia cu contractanți și pentru a intimida rechini imobiliar într niște procese interminabile pentru a-și securiza interesele de afaceri.
Au trecut 28 de ani de la aceste scrieri ale lui Trump, iar el nu s-a schimbat deloc. Doar că eforturile sale de a forța nota s-au mutat la o scară mult mai mare și cu mult mai multe consecințe.
Cum a învins Donald Trump un blestem prezidențial
Încercările fără oprire ale lui Trump de a-și crea pârghii și de a exercita o putere fără limită și fără control pe fronturi multiple au dominat o vară în care a părut că președintele american e mai dezlănțuit ca niciodată.
August este, istoric, o lună grea pentru președinții americani. În 2014, într-un ecou bizar al lucrurilor care se întâmplă astăzi, luptele în Gaza și Ucraina dominau ciclul de știri – stricându-i concediul președintelui Barack Obama și ridicând întrebări cu privire la felul în care-și conducea el politica externă.
„Cronicarii” erei Biden datează începutul „eclipsei” administrației fostului președinte ca fiind pe 26 august 2021, când un atacator kamikaze a ucis 13 americani la Aeroportul Internațional Kabul.
Trump a pedalat cu disperare în această perioadă, determiat fiind să învingă acest „blestem prezidențial”. Ca întotdeauna, Trump a testat mereu limitele bunei purtări prezidențiale.
Cel mai recent, eforturile lui Trump au culminat cu amenințarea cu federalizarea trupelor Gărzii Naționale pentru trimiterea lor în Chicago, în Illinois-ul democrat. Liderii democrați ai statului i-au cerut imperativ să stea departe de oraș și de statul lor.
Condițiile de urgență pentru care ar putea fi folosită această măsură – în principiu rebeliunea armată împotriva guvernului american – nu există în oraș, în ciuda susținerilor lui Trump că Chicago „e în mare bucluc” și că orașul e un „dezastru” din cauza infracționalității.
Totuși, asta nu pare să-l poată opri pe președintele american, care amenință cu trimiterea forțelor federale și în alte orașe controlate politic de democrați.
„Am dreptul să fac tot ce vreau să fac. Sunt președintele Statelor Unite. Dacă mie mi se pare că țara noastră este în pericol – și este în pericol în aceste orașe – o pot face”, a declarat Trump, în timpul reuniunii cabinetului său, marți.
Aceste declarații sunt emblematice pentru un președinte care consideră că puterea și autoritatea sa sunt aproape absolute.
Guvernatorul statului Illinois, JB Pritzker, democrat și posibil candidat la prezidențiale în 2028, însă, i-a răspuns ferm liderului de la Casa Albă, pe Twitter.
„Nu, Donald, nu poți să faci chiar tot ce vrei”.
Forțarea puterii
În același timp, Trump forțează limitele puterii sale și pe un alt front – săptămâna aceasta, a anunțat că a concediat-o pe Lisa Cook, oficială la Rezerva Federală, în timp ce Departamentul Justiției condus de acolita lui, Pam Bondi, investighează presupuse fapte penale.
Cook a negat orice acuzație și susține că președintele nu o poate demite. În același timp, ea a deschis un proces împotriva administrației pentru a anula decizia.
Totuși, nu este clar dacă Trump chiar are puterea de a o da afară pe Cook, însă încearcă chiar și așa, țintind sus pentru a vedea dacă poate obține ce-și dorește.
„Pe baza legii, președintele are în mod clar autoritatea juridică de a concedia un membru al Rezervei Federale pentru o anumită cauză. Cred că o întrebare mai bună este dacă președintele are, în acest moment, o cauză”, este de părere Tom Dupree, fost adjunct la Departamentul de Justiției.
Trump rareori își ascunde motivațiile. Marți, el a spus că eliminarea lui Cook este un pas spre obținerea unei decizii favorabile în ce privește una dintre vechile lui obsesii – reduceri mari la dobânda cheie.
„Vom avea curând o nouă majoritate, va fi grozav. Odată ce avem majoritatea, problema locuințelor va dispărea și o să fie grzoav. Oamenii plătesc dobânzi mult prea mari”, spune el.
Trump a dat din umeri, marți, când a fost întrebat de un reporter despre posibilitatea ca Cook să câștige în instanță – „Întotdeauna avem bătălii juridice. Uite, am avut o luptă juridică vreme de ani de zile cu oameni corupți, cu oameni foarte oribili”.
Chiar și dacă soarta lui Cook rămâne în vid din cauza procesului, președintele tot poate să-și atingă unele dintre obiectivele sale. Prin atacarea unui membru al FED, el pune presiune indirectă asupra țintei predilecte – șeful FED, Jerome Powell.
Cum exploatează Trump sistemul juridic
Trump nu este deloc străin de tactici precum trasul de timp în instanță pentru a-și atinge obiectivele politice în perioada de „vid” administrativ.
De exemplu, până când angajații USAID au apucat să conteste legal demiterile lor, Trump deja eviscerase întreag agenție.
La fel, când era încă doar candidat prezidențial și trecea prin procesele penale generate de acțiunile sale ilegale din prima preșdinție, Trump folosea constant moțiuni procedurale frivole pentru a încetini acțiunea în instanță, în speranța că va câștiga alegerile și încercarea sa de a fura alegerile din 2020 va deveni irelevantă juridic.
Acum că a revenit la putere, administrația sa încearcă să folosească sistemul juridic pentru a-și regla conturile.
O mulțime de adversari politici ai săi se află acum sub investigații – inclusiv senatorul Adam Schiff și procuroarea generală din New York, Letitia James, ambii foști adversari ai lui Trump care au încercat să-i investigheze infracțiunile.
Săptămâna trecută, agenții FBI au mers și au cotrobăit prin casa lui John Bolton, fost consilier de securitate națională în prima administrație Trump și, de atunci, un important critic al președintelui.
„Ce încearcă să facă aici președintele este sistemic și sistematic. Oricine i se opune, oricine îl critică, orice spune ceva advers față de interesele sale va fi lovit cu toată puterea guvernului federal”, spune Schiff.
Dar cine îl mai poate opri?
Deși instanțele au mai blocat unele dintre politicile sale, sistemul judiciar este încă dominat de judecători numiți de el, fie în primul, fie în al doilea mandat. Curtea Supremă, de asemenea, este profund republicană, după ani de zile în care republicanii au obstrucționat la maximum numirea de judecători independenți.
Congresul ar trebui să fie o altă frână, însă majoritățile republicane din ambele camere sunt complet supuse președintelui american și dispuse să-i cedeze tot mai mult din puterea lor.
Punerea sub acuzare, cel mai important instrument al Congresului împotriva unei administrații de acest fel, a fost folosită de două ori de majorități democratice la Cameră, fără succes pentru că Senatul republican l-a achitat de fiecare dată, chiar și când a condus o insurecție împotriva statului federal american.
În cabinetul său, dominat de „yes-men” și de aliați loialiști este extrem de improbabil să vină vreo formă de disidență. Într-o ședință de cabinet, marți, de peste trei ore, subordonații săi au făcut cu rândul pentru a-l lăuda și flata pe Trump.
Sentimentul său de omnipotență, impunitate, dorință de răzbunare și ambiție crește cu fiecare zi care trece, scrie CNN.
„Orice persoană care-l sfidează este văzut nu ca un adversar intelectual, ci ca un dușman feroce”, spune Ty Cobb, care a dețintu postul de avocat la Casa Albă în primul mandat al lui Trump.
„Orice va putea să facă pentru a se răzbuna, în mod evident îl face foarte fericit, la fel și extinderea puterii sale.
Cred că asta este ceva la care americanii trebuie să privească cu mare atenție pentru că asta nu este ce oamenii și-au dorit când au votat, mai ales când vine vorba de onoare, virtute și domnia legii”.
Ştiri video recomandate
