În Iran, tensiunile din interiorul regimului au ieşit la suprafaţă într-un mod dramatic. În timp ce preşedintele Masoud Pezeshkian mergea, săptămâna trecută, alături de sicriul liderului suprem Ali Khamenei pe străzile Teheranului, o parte dintre cei prezenţi, îmbrăcaţi în negru, nu scandau în memoria defunctului lider, ci împotriva lui: „moarte celui care face compromisuri”, scrie CNN.
Nu departe de acel loc, Abbas Araghchi – diplomatul de vârf al Iranului, cel care a negociat un armistiţiu cu administraţia Trump şi a obţinut ridicarea unora dintre sancţiuni – a fost nevoit să fugă de la funeralii, după ce o mulţime l-a lovit cu pietre, acuzându-l că este un „trădător vândut”.
Cine acuză şi ce anume
Ostilitatea îndreptată împotriva unor înalţi oficiali în timpul funeraliilor reflectă o teorie care câştigă teren de luni bune în rândul celor mai radicale facţiuni ale Republicii Islamice: aceea că liderii care au negociat şi semnat acordul cu Washingtonul ar pune la cale, de fapt, o „lovitură de stat blândă” împotriva regimului şi a idealurilor sale revoluţionare – profitând de faptul că noul lider suprem rămâne, în mare parte, invizibil.
Facţiunile radicale, prezente în număr mare la funeralii, consideră că, în loc să răzbune moartea lui Khamenei, oficialii iranieni au capitulat, semnând un acord care sfidează ordinele noului lider suprem, Mojtaba Khamenei – fiul şi succesorul defunctului lider.
Numai că Mojtaba a rămas ascuns de ochii publicului: nu s-a adresat direct naţiunii şi nu şi-a afirmat în mod vizibil autoritatea, deşi oficialii negociază şi guvernează în numele său. Unii sugerează că se teme pentru viaţa lui, alţii – că ar fi incapacitat.
Radicalii îi acuză pe liderii vizibili ai ţării, cei care o conduc şi o reprezintă în absenţa lui Khamenei, că ar urmări să acapareze puterea: prin suspendarea parlamentului, prin nesocotirea ordinelor liderului suprem în negocieri şi prin încercarea de a împrăştia mitingurile nocturne de stradă, devenite o bază de putere importantă pentru fundamentalişti.
„Avertisment pentru poporul Iranului: se pregăteşte o lovitură de stat?”, scria pe X, cu câteva zile înainte de funeralii, Mahmoud Nabavian, un parlamentar radical cunoscut pentru declaraţiile sale tranşante. Câteva zile mai târziu, el revenea: „În aceste momente de despărţire de Imamul martirizat (Khamenei), ridicăm steagul răzbunării pentru sângele său şi ne opunem cu fermitate loviturii de stat”.
Cine conduce, de fapt, Iranul acum
În absenţa lui Mojtaba, negociatorul-şef Mohammad Bagher Ghalibaf, alături de Pezeshkian şi Araghchi, au devenit chipurile cele mai vizibile ale Iranului postbelic. Neavând acces la noul lider suprem, radicalii nemulţumiţi de activitatea lor i-au acuzat, în schimb, că plănuiesc o lovitură de stat, explică pentru CNN Arash Azizi, expert în probleme iraniene stabilit în SUA şi autor al cărţii „What Iranians Want”.
„Absenţa prelungită a lui Mojtaba înseamnă că ei nu au acces la el şi, totodată, că Ghalibaf şi aliaţii săi conduc efectiv ţara... aşa că ultraradicalii i-au acuzat pe Ghalibaf şi Pezeshkian că pun la cale o «lovitură de stat» împotriva lui Mojtaba”, spune Azizi.
„Noi, lama şi gâtul tău”
În pofida apelurilor la unitate pe timp de război, marile funeralii de o săptămână organizate pentru Khamenei – ucis la finalul lui februarie în atacuri aeriene israeliene coordonate cu Statele Unite – s-au transformat într-o demonstraţie de forţă a celor mai radicali susţinători ai regimului. Aceştia au folosit prilejul pentru a-şi amplifica cererile de a-şi răzbuna liderul printr-un nou război cu Washingtonul şi pentru a respinge orice înţelegere cu Trump.
Dorinţa lor pare să se fi împlinit acum. Fragilul armistiţiu dintre Iran şi SUA aproape că s-a prăbuşit în această săptămână, după ce Gărzile Revoluţionare au lansat atacuri asupra navelor din Strâmtoarea Ormuz, pentru a-şi impune controlul asupra acestei căi maritime. Washingtonul a răspuns cu lovituri de represalii, iar radicalii iranieni au cerut din nou anularea armistiţiului.
În săptămânile de dinaintea izbucnirii ostilităţilor, radicalii şi-au îndreptat furia asupra liderilor care semnaseră acordul cu SUA.
„Domnule preşedinte, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile liderului, atunci vom fi noi, lama şi gâtul tău”, l-a ameninţat pe Pezeshkian, în cadrul unei ceremonii, Mohammad Ali Bakhshi – un „Maddah” (cântăreţ religios) legat de structurile de securitate şi loial regimului. „Vom aduce iadul peste tine”.
Ameninţarea deschisă cu asasinarea preşedintelui a fost criticată pe scară largă, însă Bakhshi nu se ştie să fi avut vreo problemă cu legea.
Un alt oficial aflat în vizorul radicalilor este chiar Ghalibaf, negociatorul-şef al Iranului cu SUA, fost comandant al Gărzilor Revoluţionare, cu o vastă experienţă politică – calităţi care i-au permis să preia frâiele în timpul războiului şi să devină, cu o largă acceptare, principalul om de acţiune al regimului.
„Ei încearcă să ridice rolul Consiliului Suprem pentru Securitate Naţională, diminuând în acelaşi timp rolul liderului suprem şi al parlamentului”, declara la începutul lui iulie, într-un mesaj video, parlamentarul radical Kamran Ghazanfari, referindu-se la consiliul care decide acum cele mai sensibile chestiuni de război ale ţării. „Aceasta este lovitura de stat politică pe care au conceput-o şi o pun în aplicare pas cu pas”.
Marginalizarea radicalilor
Marţi, Nabavian – parlamentarul radical care se opune vehement acordului şi a fost una dintre vocile principale care avertizau asupra unei „lovituri de stat” – a fost înlăturat din funcţia sa în Comisia pentru Securitate Naţională a parlamentului, alături de un alt parlamentar critic al înţelegerii.
Nabavian, care făcuse iniţial parte din delegaţia iraniană la negocieri, înainte de a se întoarce împotriva lor, încercase să saboteze acordul divulgând textul presei înainte ca acesta să fie semnat luna trecută.
El susţinea că echipa de negociatori a Iranului încălca liniile roşii trasate de liderul suprem în discuţiile cu SUA. CNN nu a reuşit să îl contacteze pe Nabavian pentru un punct de vedere.
El şi alţii asemenea lui împărtăşesc viziunea grupării „Jebhe-ye Paydari” (Frontul Rezistenţei), ai cărei membri sunt adesea descrişi de observatori drept „super-revoluţionari”. Aceştia se consideră gardienii valorilor revoluţiei din 1979, care a răsturnat monarhul pro-occidental şi a instaurat o teocraţie islamică.
Experţii spun că liderii vizibili ai Iranului încearcă acum să îi împingă pe aceştia la margine.
„Îl vedem pe Ghalibaf exercitându-şi influenţa pentru a marginaliza aceste elemente radicale”, a declarat pentru CNN Hamidreza Azizi, cercetător invitat la Institutul German pentru Afaceri Internaţionale şi de Securitate. „Sunt prea costisitori pentru sistem şi îşi scot rivalităţile la iveală, mai ales pe măsură ce situaţia din Iran devine instabilă”.
Cât de puternici sunt radicalii
Numărul lor este mic, dar deţin poziţii influente în întreaga ţară, inclusiv în parlament şi la televiziunea publică IRIB, care a lansat propriile campanii împotriva preşedintelui.
Nu este clar de câtă susţinere se bucură gruparea, însă una dintre figurile sale cele mai proeminente – fostul şef al securităţii naţionale, Saeed Jalili – a obţinut peste 13 milioane de voturi la alegerile din 2024, clasându-se pe locul al doilea. Iranul are o populaţie de circa 93 de milioane de locuitori.
De-a lungul lunilor de război şi diplomaţie, Trump a descris în repetate rânduri Republica Islamică drept „grav fracturată”, susţinând că diviziunile interne au împiedicat orice acord.
Şi totuşi, în ciuda rupturilor vizibile dintre noii lideri şi radicali, observatorii spun că regimul rămâne unit în jurul unui obiectiv fundamental: încheierea războiului în condiţii care să aducă ridicarea sancţiunilor şi să păstreze controlul Teheranului asupra Strâmtorii Ormuz.
Cu toate acestea, absenţa prelungită a lui Khamenei, sprijinul său condiţionat pentru armistiţiu, întărirea Gărzilor Revoluţionare şi participarea masivă la funeraliile tatălui său i-au încurajat pe radicali să îşi promoveze propria agendă agresivă: continuarea războiului cu SUA şi Israel.
„Propunerea mea este să mergem la una dintre bazele americane din regiune, unde se află sute, poate mii dintre aceşti terorişti americani”, a declarat miercuri, într-un interviu televizat, fostul ministru de externe iranian şi figură radicală Manouchehr Mottaki. „Ar fi de-ajuns să luăm 100 de soldaţi şi să-i aducem în Iran”.
