Plantarea copacilor pe suprafețe foarte întinse s-ar putea să nu fie singura soluție pentru refacerea pădurilor tropicale degradate, arată un nou studiu. În schimb, mici grupuri de arbori autohtoni pot ajuta, treptat, la regenerarea ecosistemelor afectate.
Studiul a fost realizat de Grădina Botanică Tropicală Xishuangbanna (XTBG), din cadrul Academiei Chineze de Științe, și a fost publicat în revista Restoration Ecology, potrivit Times of India.
Cercetarea, desfășurată pe parcursul a 20 de ani, a analizat rezultatele pe termen lung ale unei metode de restaurare numite nucleație aplicată (applied nucleation). Aceasta presupune plantarea unor mici grupuri de arbori autohtoni într-un coridor riveran tropical degradat din sud-vestul Chinei.
Metoda s-a dovedit eficientă în refacerea acoperirii forestiere și a structurii pădurii. Totuși, restaurarea unei păduri tropicale este un proces lent. Chiar și după două decenii, pădurea aflată în regenerare era încă într-un stadiu incipient de dezvoltare și nu reușise să atingă nivelul de diversitate sau biomasa unei păduri naturale din apropiere.
De ce este importantă refacerea pădurilor tropicale
Pădurile tropicale acoperă mai mult de jumătate din suprafața tropicală a planetei. Ele adăpostesc o biodiversitate extraordinară și joacă un rol esențial în stocarea carbonului și reglarea climei.
În ultimele decenii însă, numeroase păduri tropicale au fost grav degradate din cauza activităților umane.
Refacerea acestor ecosisteme a devenit o prioritate la nivel mondial, însă proiectele clasice de împădurire pe scară largă sunt costisitoare.
Cercetătorii au vrut să afle dacă o metodă mai simplă și mai ieftină poate susține regenerarea pădurilor pe termen lung, reducând în același timp necesitatea unor intervenții intensive.
Restaurarea pădurilor tropicale degradate contribuie la refacerea habitatelor pentru animale sălbatice, îmbunătățește sănătatea solului, protejează resursele de apă dulce și reduce riscul de eroziune și inundații. Totodată, pădurile sănătoase oferă hrană, plante medicinale, lemn și alte resurse importante pentru comunitățile locale.
Plantarea unor mici grupuri de arbori
Proiectul a început în 2003, de-a lungul unui coridor riveran degradat, cu o lungime de 12 kilometri, în sud-vestul Chinei.
În loc să planteze arbori pe întreaga suprafață, cercetătorii au creat mici grupuri, denumite „nuclee”, formate din specii autohtone. Fiecare nucleu includea trei specii de ficus – Ficus racemosa, Ficus benjamina și Ficus hispida – alături de alte nouă specii locale de arbori.
În primii doi ani, zonele plantate au beneficiat doar de îngrijiri de bază, precum plivitul buruienilor și udarea. Ulterior, cercetătorii au lăsat pădurea să se regenereze în mod natural, fără alte intervenții.
Între 2003 și 2023, echipa a monitorizat permanent evoluția vegetației și a evaluat eficiența metodei atât la nivelul comunităților de plante, cât și la nivelul întregului peisaj.
Pădurile restaurate, comparate cu cele naturale
Pentru a evalua succesul proiectului, cercetătorii au comparat trei tipuri de zone.
Prima categorie a inclus suprafețele unde au fost plantate nucleele de arbori. A doua a cuprins zonele în care pădurea s-a extins în mod natural pornind de la aceste grupuri. A treia a fost reprezentată de parcele dintr-o pădure tropicală sezonieră din apropiere, folosite drept etalon pentru o pădure matură.
La douăzeci de ani de la începerea proiectului, pădurea restaurată făcuse progrese importante, însă rămânea foarte diferită de cea naturală.
Atât zonele plantate, cât și cele regenerate natural aveau doar între 19% și 30% din diversitatea speciilor de arbori și din biomasa pădurii tropicale de referință.
O pădure aflată încă într-un stadiu timpuriu
Cercetătorii au analizat și tipurile de arbori care dominau pădurea restaurată și au identificat ceea ce au numit un „blocaj al speciilor pioniere”.
Peste 75% dintre arborii din zonele restaurate erau specii pioniere iubitoare de lumină.
Aceste specii sunt primele care colonizează terenurile deschise sau degradate. Ele cresc rapid și acoperă repede solul, însă, pe măsură ce pădurea se maturizează, sunt înlocuite treptat de specii care cresc mai lent și preferă umbra.
În pădurea tropicală naturală din apropiere, aproximativ 80% dintre arbori aparțineau acestor specii tolerante la umbră.
Diferența arată că, deși regenerarea a avut succes, pădurea se află încă într-o etapă timpurie a succesiunii ecologice.
Ficușii au accelerat refacerea pădurii
Una dintre cele mai importante concluzii ale studiului se referă la arborii de ficus plantați la începutul proiectului.
Cercetătorii au descoperit că aceștia reprezentau 76,8% din biomasa arborilor din nucleele inițiale.
Potrivit studiului, ficușii au acționat ca specii fundamentale, contribuind la formarea structurii de bază a pădurii și oferind condițiile necesare pentru dezvoltarea ulterioară a ecosistemului.
Datorită contribuției lor semnificative la structura pădurii, alegerea unor specii fundamentale cu biomasă mare ar putea îmbunătăți viitoarele proiecte de restaurare.
Deși studiul arată că metoda nucleației aplicate este eficientă, cercetătorii subliniază că refacerea completă a unei păduri tropicale necesită timp și, în unele cazuri, intervenții suplimentare.
„Nucleația aplicată, care necesită o administrare mai puțin intensivă a terenului și costuri mai reduse decât plantările tradiționale pe scară largă, reprezintă o soluție viabilă. Totuși, refacerea este un proces care durează mai multe decenii, iar restaurarea biodiversității va necesita efort susținut și, posibil, măsuri suplimentare de gestionare activă”, a declarat SONG Liang, cercetător la XTBG, citat de Academia Chineză de Științe.
Pe baza rezultatelor, autorii recomandă ca viitoarele proiecte de restaurare să folosească specii fundamentale cu biomasă ridicată drept nucleu al plantărilor și să adapteze managementul pădurilor în funcție de etapele succesiunii ecologice pentru a obține rezultate mai bune.
