În ţara care hrăneşte sute de milioane de oameni din întreaga lume, cei aflaţi chiar pe linia frontului nu mai pot ajunge la o masă fără ajutorul convoaielor ONU care încearcă să scape de dronele ruseşti. Deşi fermele Ucrainei au produs anul acesta circa 60 de milioane de tone de cereale, 700.000 de ucraineni din apropierea frontului depind acum de camioane care aproape că nu se opresc niciodată din mişcare, într-o „zonă a morţii” ce s-a extins la 50 de kilometri şi din care mii de oameni fug lună de lună, scrie Politico.
Fermele Ucrainei au produs anul acesta circa 60 de milioane de tone de cereale, suficient cât să contribuie la hrănirea a sute de milioane de oameni din străinătate. Şi totuşi, de-a lungul propriei linii a frontului, 700.000 de ucraineni depind, pentru următoarea lor masă, de convoaie ONU care aproape că nu se opresc niciodată din mişcare.
Camioanele străbat oraşe întregi acoperite cu plase anti-dronă – o ţesătură întinsă peste străzi şi acoperişuri, ca prelatele puse peste pomii fructiferi. Se opresc doar cât să apuce familiile să iasă în grabă şi să ia o cutie, apoi pornesc mai departe.
Nu-şi pot permite să zăbovească, pentru că dronele ruseşti lovesc acum vehicule şi oameni pe tot cuprinsul unei „zone a morţii” care se întinde pe 50 de kilometri de la linia frontului.
Este mult mai mult decât cei 10-15 kilometri de nu demult, potrivit lui Carl Skau, şeful interimar al Programului Alimentar Mondial (PAM), care a vorbit pentru POLITICO la Bruxelles, după o săptămână petrecută vizitând operaţiunile de pe front, de la Harkov până la Odesa. Într-o singură zi petrecută în regiunea Doneţk, autorităţile au înregistrat 1.400 de incidente cu drone.
Zona care se lărgeşte goleşte oraşe şi sate, mii de oameni fugind în fiecare lună. Iunie a fost cea mai sângeroasă lună pentru civilii ucraineni din aprilie 2022, au anunţat săptămâna aceasta observatorii ONU pentru drepturile omului, cu cel puţin 293 de morţi şi 1.990 de răniţi.
Numărul victimelor provocate de dronele cu rază scurtă de acţiune din apropierea frontului a atins cel mai ridicat nivel din tot războiul. Cei care au fugit din comunităţile de la linia frontului le-au povestit angajaţilor ONU că se simţeau „vânaţi” de drone în timp ce îşi cumpărau mâncare sau îşi plimbau câinii.
La un centru de tranzit din apropiere de Sloviansk, unde cei evacuaţi se opreau pentru a se înregistra şi a primi bani şi alimente, Skau a întâlnit o femeie de 90 de ani şi pe fiica ei, scoase cu o zi înainte de sub dărâmăturile casei lor. Mama, surdă şi oarbă, refuzase ani la rând să plece.
În apropiere, un bărbat le arăta tuturor celor care treceau un filmuleţ de pe telefon. Îşi filma casa în flăcări a vecinului când o explozie i-a lovit propria locuinţă, aşa că a întors camera şi a continuat să filmeze.
„Sunt oameni care au fost hotărâţi să reziste şi să rămână”, a spus Skau. Faptul că acum pleacă, adaugă el, arată cât de mult s-au înrăutăţit lucrurile.
Mâncare din belşug, dar nicio cale de acces
Hrana este singurul lucru care nu-i lipseşte Ucrainei. Chiar şi cu Rusia ocupând aproximativ o cincime din terenurile sale agricole, Ucraina rămâne unul dintre cei mai mari producători agroalimentari din lume, iar exporturile sale ajung în Africa, în Orientul Mijlociu şi în Asia, prin Marea Neagră.
Însă în apropierea frontului, lanţul dintre câmp şi masă s-a rupt. În unele zone nu mai funcţionează niciun magazin, aşa că PAM livrează alimente. În altele, magazinele sunt încă deschise, dar mai ales pensionarii nu-şi permit preţurile şi adesea nici nu-şi pot retrage pensiile, fiindcă bancomatele nu mai merg – aşa că agenţia împarte bani. Tot mai des face ambele lucruri, pentru că, luate separat, niciunul nu este de ajuns.
O bună parte din ceea ce distribuie este cultivat chiar în apropiere. Agenţia cumpără de la fermierii din preajma frontului, iar recoltele lor se transformă în mese pentru copiii care învaţă în clase amenajate în buncăre, printre care aproximativ 20.000 de elevi care fac ore la metroul din Harkov.
Livrarea este partea periculoasă. În primele luni ale acestui an, PAM a înregistrat tot atâtea atacuri şi tentative ratate asupra operaţiunilor sale câte au fost în tot anul 2025. În urmă cu două săptămâni, o dronă a trecut prin plase şi a lovit unul dintre vehiculele sale. În luna mai, o rachetă ghidată cu precizie a lovit principalul depozit al PAM din Nipru, deşi clădirea era marcată ca fiind umanitară, inclusiv pe acoperiş.
Întrebat dacă Rusia vizează în mod deliberat operaţiunile de ajutor umanitar, Skau a evitat să facă speculaţii.
„Putem spune doar că numărul incidentelor creşte dramatic”, a afirmat el. „Suntem hotărâţi să continuăm să livrăm şi să rămânem, dar trebuie să răspund de securitatea personalului nostru, iar în acest moment lucrurile devin tot mai riscante”.
Banii sunt cealaltă ameninţare. Diminuarea finanţării din partea donatorilor a redus numărul de oameni pe care PAM îi hrăneşte în Ucraina de la peste 1 milion la 700.000, iar cifra ar putea scădea până la 600.000.
„Cei 350.000 de oameni pe care i-am tăiat de pe liste nu erau tocmai înstăriţi”, a spune Skau. Agenţia afirmă că are nevoie de 234 de milioane de dolari până în octombrie pentru a-şi susţine operaţiunile.
Nu este o misiune pe care agenţia şi-ar fi dorit-o vreodată aici. Înainte de 2022, prezenţa PAM în Ucraina era aceea de client, care cumpăra cereale în cantităţi mari şi le transporta prin porturile de la Marea Neagră pentru operaţiunile sale din străinătate. Cu cât va putea redeveni mai repede doar un simplu cumpărător, spune Skau, cu atât mai bine.
