În ceea ce a fost probabil cea mai ambițioasă operațiune de bombardament aerian din ultimele decenii, șapte bombardiere B-2 Spirit au zburat peste 11.000 de kilometri din Missouri în Iran în acest weekend, aruncând mai mult de 12 bombe distrugătoare de buncăre pe siturile nucleare ascunse în profunzimea subteranului de rocă și beton armat din Iran, scrie Newsweek.
Denumită cu numele de cod Operațiunea Midnight Hammer (n. red. eng. – Ciocanul de la Miezul Nopții), misiunea nocturnă a necesitat acțiuni clandestine, alimentare în aer și o tăcere cvasi-totală a armatei SUA, care a lovit instalațiile Fordo și Natanz după zile întregi de lovituri israeliene.
Oficialii de la Pentagon au spus că loviturile de precizie au fost menite să „devasteze” infrastructura nucleară a Iranului și să arate capacitatea Americii de a proiecta putere, dar și determinarea sa.
Deși se așteaptă încă evaluările oficiale ale avariilor produse la Fordo și Natanz, misiunea a servit și drept un contra-argument direct pentru unii lideri tech ca Elon Musk, care au susținut că dronele fac din avioanele hiperspecializate precum B-2 o cheltuială inutilă pentru armatele moderne.
Inspirat de succesul războiului dronelor purtat de ucraineni împotriva invadatorilor ruși, Musk a luat în derâdere folosirea de către Pentagon a avioanelor cu reacție pilotate precum F-35, numindu-le „depășite, vulnerabile și risipitoare” prin comparație cu „roiurile de drone”.
„Avioanele cu reacție de luptă și pilotate de oameni sunt depășite”, scrie el anul trecut, adăugând că războaiele viitorului vor fi câștigate de flote de drone ieftine și autonome.
Totuși, când a fost nevoie să neutralizeze ținte bine fortificate din interiorul unuia dintre cele mai apărate spații aeriene, SUA s-au îndreptat nu spre drone, ci spre echipaje umane la bordul unor bombardiere vechi de 30 de ani.
O armă „psihologică”
David Deptula, generalul în rezervă care a ajutat la crearea doctrinei inițiale pentru folosirea bombardierelor B-2, a spus că atacul de duminică a reprezentat un punct de cotitură nu doar pentru programul nuclear iranian, ci și pentru dezbatere mai amplă legată de viitorul aviației.
„Acest nivel de performanță nu este teoretic. Este o demonstrație din realitate că un avion pilotat rămâne central în operațiunile de mare anverguă, mai ales când e vorba de ținte nucleare sau subterane”, a declarat generalul.
Naveed Jamali, jurnalist și fost ofițer de informații ale marinei, spune că misiunea a dovedit că SUA încă este numărul unu mondial la bombardamente strategice.
„Operațiunea arată că armata americană este superioară tuturor în capacitate de a folosi bombardiere cu rază lungă de acțiune – și în ce privește letalitatea, capacitatea și capabilitatea. Validează relevanța continuată și necesitatea continuării folosirii acestor arme”, a delarat Jamali.
Oficialii americani au confirmat că apărarea aeriană iraniană a eșuat în a detecta sau a contracara în vreun fel loviturile americane.
Majoritatea parlamentarilor americani nu au fost informați de atac, iar declarațiile publice ale lui Trump conform cărora nu a fost luată încă o decizie a ajutat la menținerea ambiguității.
Misiunea ar fi fost plănuită de un grup mic de oficiali militari de rang înalt sub o secretomanie intensă.
„B-2-urile noastre au intrat și s-au întors fără ca lumea să știe nimic”, a spus Pete Hegseth, după atac.
„Ideea că multiple B-2-uri pot penetra apărarea aeriană nedetectate trimite un mesaj terifiant adversarilor noștri”, a spus Jamali, precizând că operațiunea, indiferent de cât de avariate sau nu au fost țintele iraniene, trimite un semnal puternic rivalilor SUA, precum China, Rusia sau Coreea de Nord.
„E posibil să nici nu știi că avionul a fost acolo până nu lovește. Nu este doar o capacitate militară, este o armă psihologică”, a adăugat el.
Instrumente vechi, precizie modernă
Lovitura americană și folosirea F-35-urilor de către Israel cu eficiență maximă pe cerul Iranului a reafirmat valoarea avioanelor pilotate într-un moment în care cele mai zgomotoase voci din Silicon Valley le numesc „relicve”.
„Există o diferență semnificativă între operațiunile militare de astăzi și ceea ce va urma în viitorul apropiate, în 5-15 ani, în condițiile în care AI-ul continuă să se dezvolte”, spune Guy Snodgrass, fost pilot al Marinei și strateg la Pentagon.
„În lumea de astăzi, avioanele cu pilot precum F-35-urile sunt instrumentele principale”, a adăugat el.
Snodgrass s-a referit la capacitatea de a se ascunde, la adaptabilitatea piloților și la senzorii de ultimă generație ai avioanelor ca fiind cruciale într-un spațiu aerian contestat, capacități vizibile de-a lungul ofensivei israeliene.
„Avioanele au fost capabile să străpungă sistemele aeriene ale Iranului și să atace cu impunitate. Această permeabilitate a permis Israelului să distrugă apărările Iranului și nu pare că acesta a putut să facă mare lucru să-l oprească”.
Deși Musk și alții ca el susțin că piloții umani vor fi curând niște relicve ale trecutului, Deptula spune că misiuni de o asemenea complexitate precum Midnight Hammer arată că lucrurile stau diferit.
„Există limitări enorme ale sistemelor fără echipaj și autonome cu care trebuie să te confrunți când ai de-a face cu un spațiu aerian contestat și cu amenințări dinamice. Nu există drone pe lume care să fi putut face ceea ce au făcut B-2-urile în Iran.
Aceasta a fost o misiune în care intuiția pilotului, adaptabilitatea și antrenamentul au făcut toată diferența. Nu putem încă să automatizăm asta, nici pe departe”, a spus el.
Deptula a accentuat și semnalul mai mare pe care l-a trimis această operațiune. „Nu există vreun sistem autonom care să trimită același mesaj strategic pe care îl trimite un bombardier cu pilot care zboară în jurul globului și lovește cu impunitate. Asta este proiecția de putere și este în mod deosebit umană”.