Puțin sub 100 de nave au traversat Strâmtoarea Ormuz de la începutul lunii martie, potrivit datelor analizate de BBC,, în ciuda atacurilor periodice asupra transportului maritim din zonă, atribuite forțelor iraniene.
Deși transporturile de energie și de bunuri de larg consum continuă să circule prin una dintre cele mai aglomerate rute maritime din lume, traficul zilnic a scăzut cu aproximativ 95% de la începutul războiului cu Iranul, pe 28 februarie. Înainte de izbucnirea războiului, aproximativ 138 de nave traversau zilnic strâmtoarea, potrivit Joint Maritime Information Centre, transportând o cincime din aprovizionarea globală cu petrol.
Datele furnizate de analiștii din domeniul transportului maritim de la Kpler arată că 99 de nave au traversat îngusta strâmtoare până acum în această lună, adică o medie de doar 5-6 nave pe zi.
BBC Verify a analizat ce nave fac această călătorie și ce riscuri își asumă. Analiza noastră indică faptul că aproximativ o treime dintre traversările recente au fost efectuate de nave cu legături cu Iranul.
Acestea includ 14 nave care navigau sub pavilion iranian și altele aflate sub sancțiuni, din cauza unor presupuse legături cu comerțul petrolier al Teheranului.
Alte nouă nave aparțineau unor companii cu adrese asociate Chinei, în timp ce șase aveau India ca destinație declarată.
Analiza arată, de asemenea, că mai multe nave fără legături directe cu Iranul au acostat în porturile iraniene, inclusiv vase deținute de companii grecești.
Unele nave care au reușit să traverseze strâmtoarea par să fi urmat o rută mai lungă decât de obicei.
Datele de monitorizare pentru un petrolier sub pavilion pakistanez sugerează că acesta a navigat aproape de coasta Iranului în timpul traversării strâmtorii, pe 15 martie, în loc să folosească ruta mai frecvent utilizată, prin mijlocul culoarului navigabil. Bradley Martin, cercetător principal la RAND Corporation, un think tank american din domeniul apărării, a declarat pentru BBC Verify că nava a urmat, cel mai probabil, "un set de instrucțiuni din partea Iranului". El spune că traseul urmat ar putea indica fie prezența unor mine, fie o încercare a autorităților iraniene de a face nava mai ușor de identificat.
Prin forțarea navelor să își schimbe traseul, acestea ajung în apele teritoriale ale Iranului și sub incidența regulilor maritime impuse de Teheran, afirmă Michelle Wiese Bockmann, de la Windward Maritime Analytics.
"Concluzia mea este că Iranul închide și controlează strâmtoarea prin teama de atacuri și, de asemenea, prin teama de minare. De aceea, toată lumea este obligată să ocolească și să meargă lipită de coasta sa teritorială, în loc să treacă prin acel culoar internațional de navigație", a declarat ea pentru BBC Verify.
Michael Connell, de la Center for Naval Analyses din SUA, este de acord că navele folosesc un traseu diferit. "Probabil au un acord cu autoritățile iraniene, potrivit căruia, dacă rămân pe un culoar bine definit, sunt în siguranță."
Patru amenințări la adresa transportului maritim
De la începutul conflictului, BBC a verificat 20 de nave comerciale atacate în largul coastei iraniene, nu toate aflate în imediata apropiere a Strâmtorii Hormuz.
La 11 martie, cargoul Mayuree Naree, sub pavilion thailandez, a fost lovit de două proiectile în timp ce încerca să traverseze. Trei dintre cei 23 de membri ai echipajului sunt în continuare dispăruți, existând temerea că au rămas blocați în sala motoarelor în momentul în care nava a fost lovită. Proprietarii navei au declarat pentru BBC Verify că membrii supraviețuitori ai echipajului au fost "traumatizați pe mare, după ce au fost loviți de două explozii".
Alte două nave, Star Gwyneth, deținută de o companie grecească, și MT Safesea Vishnu, aflată în proprietatea unei companii americane, au fost de asemenea atacate în aceeași zi. "Culoarele comerciale maritime nu pot deveni zone de război", a declarat pentru BBC Verify proprietarul MT Safesea Vishnu.
O persoană a murit în atac, în timp ce nava era ancorată în largul Irakului. Toți cei 28 de membri ai echipajului au fost nevoiți să sară în apă pentru a scăpa de incendiul izbucnit la bord, a spus S. V. Anchan. "Acești oameni nu sunt soldați, sunt profesioniști care mențin comerțul global în mișcare."
Amestecul de amenințări, drone, rachete, ambarcațiuni rapide de atac și, posibil, mine, reprezintă o provocare serioasă, spune Arun Dawson, de la Freeman Air and Space Institute din cadrul King’s College. "Un dragor clasic de mine, care desfășoară o activitate lentă și minuțioasă, va avea mari dificultăți să caute și să dezactiveze minele dacă, în același timp, este expus și atacurilor aeriene și celor de la suprafață", a explicat el.
Iranul poate, de asemenea, să folosească în avantajul său geografia strâmtorii. Nu doar că Strâmtoarea Ormuz este îngustă și puțin adâncă, dar litoralul este și muntos. Acest lucru permite Iranului să lanseze atacuri de la înălțime, reducând timpul de reacție al navelor.
Ştiri video recomandate
