Reprezentanții regimului de la Kremlin au început să folosească tot mai des termenul de „Formula Anchorage” pentru a se referi la pretențiile lor teritoriale în Ucraina, încercând să acrediteze ideea că la întâlnirea din Alaska de vara trecută, Putin a reușit să obțină un acord cu americanii prin care să-i fie cedate formal teritoriile ucrainene ocupate, scrie CNN, miercuri.
În fapt, pare să fie chiar o tactică bine pusă la punct a statului agresor pentru că încă de la acea întâlnire, încheiată fără vreo concluzie clară și fără vreun acord explicit SUA-Rusia, Putin vorbea despre „posibilitatea ca europenii să submineze acordul de pace”.
„Problema teritorială, care este parte a «Formulei Anchorage» are o importanță deosebită pentru partea rusă”, spunea purtătorul de cuvânt al regimului, Dmitri Peskov, adăugând că „negociatorii noștri continuă să ne apere poziția”.
În comentarii făcute cu două zile înainte, adjunctul șefului diplomației lui Putin, Serghei Riabkov, aducea și el aminte de summitul din Alaska, de la sfârșitul lui august, spunând că Rusia își dorește un acord de pace „care să corespundă fundamental înțelegerii la care s-a ajuns între președinții Rusiei și Statelor Unite, la întâlnirea lor din Anchorage”.
Minciuna și încercarea de a fabrica o realitate care nu există sunt evidente – acel summit nu a produs niciun fel de „înțelegere” concretă între SUA și Rusia. Nu a existat niciodată vreo concluzie a acelui summit care să rezulte într-o așa-zisă „Formulă Anchorage”.
Donald Trump însuși spunea în declarația de la acel moment că „nu avem niciun acord până nu avem un acord”.
Rușii încă discută de summit-ul din Alaska, după aproape un an
În fapt, acel summit, pe care Rusia a vrut să-l acrediteze ca fiind „ieșirea lui Putin din izolare”, a părut inițial să fie chiar o înfrângere pentru regimul de la Kremlin. După încheierea lui, Trump a părut că pendulează din nou spre a fi pro-Ucraina, chiar dacă doar pentru scurt timp.
Doar o săptămână mai târziu, Trump părea că dă un argument în favoarea eforturilor ucrainene de a lovi ținte de pe teritoriul Rusiei.
„Este foarte greu, dacă nu imposibil, să câștigi un război fără să ataci țara invadatorului”, scrie președintele american la acea vreme. Ulterior, în toamnă, au apărut informații că Trump a crescut nivelul de schimb de informații cu Ucraina pentru a ajuta țara invadată să răspundă cu atacuri asupra siturilor energetice rusești.
În final, la sfârșitul lui octombrie, după ce noi planuri pentru un summit bilateral au fost anulate din cauza Rusiei, Casa Albă a sancționat cele mai mari companii petroliere ruse – Lukoil și Rosneft.
Abia după apariția așa-zisului plan de pace în 28 de puncte, în noiembrie, cel mai probabil o „producție” rusească scrisă de americani după dictare, a început să reapară subiectul „Alaska”.
Când Ucraina și aliații săi europeni au început să discute de modificarea planului, Lavrov a început să vorbească de „spiritul și litera de la Anchorage”.
Realitatea paralelă a rușilor
Referindu-se în mod repetat la acest cadru inexistent, Rusia „caută să exploateze lipsa vreunei concluzii clare după summitul din Alaska și să susțină că întâlnirea a produs o înțelegere și un acord pentru a încheia războiul din Ucraina, un acord care favorizează Rusia, inclusiv prin ascunderea eforturilor Kremlinului de a submina procesul de pace”, au scris analiștii de la Institutul pentru Studiul Războiului.
Cu alte cuvinte, Rusia poate să-i facă pe oameni să creadă că la Anchorage s-ar fi obținut vreun acord și că, de fapt, Ucraina este cea care se pune obstacol în calea păcii.
„Pur și simplu desenează o nouă realitate pe picior, în stil Orwell. Luăm în calcul și că consumatorul mediu de propagandă rusă are capacitatea de atenție a unui peștișor de acvariu”, spune Illia Ponomarenko, reporter de război din Ucraina.
E important de menționat și că a trecut doar o lună de când Rusia a acuzat, fără niciun fel de dovadă, că Ucraina a atacat una dintre reședințele lui Putin, tocmai când discuțiile SUA-Ucraina păreau că fac progrese. Ulterior, CIA a evaluat că acest atac nu a avut loc.
Întrebat, vineri, de un reporter dacă „Formula Anchorage” presupune controlul deplin al Rusiei asupra întregului Donbas, răspuns lui Peskov a fost revelator – „Nu vrem să intrăm public în detalii legate de prevederile discutate.
Nu pot și nu voi discuta natura precisă a «Formulei Anchorage», nu ar fi practic”.
Oficialii de la Casa Albă au părut să sugereze, în weekend, că poziția Rusiei în spatele ușilor închise este ceva mai flexibilă decât cea publică.
„Deobicei își repetă revendicările maximaliste, după care le permit echipelor de negociere să lucreze cu flexibilitate”, a declarat un oficial american anonim.
Când a fost întrebată despre așa-zisa „Formulă Anchorage”, și dacă ea chiar există, una dintre purtătoarele de cuvânt ale Casei Albe, Anna Kelly, a răspuns – „Va trebui să-i întrebați pe ei”.
Propaganda, cea mai importantă armă a lui Putin
Este greu de înțeles din comportamentul Rusiei dacă această „formulă” fictivă este un produs al siguranței sale de sine sau al disperării.
După patru ani de război total, forțele invadatoare au reușit să ocupe doar aproximativ 20% din teritoriul ucrainean. Prețul pentru acest teritoriu a fost de 1,5 milioane de soldați uciși sau răniți, conform unei estimări a ministerului apărării de la Londra.
Săptămâna trecută, Mark Rutte, secretarul general al NATO, estima că în jur de 30.000 de ruși au fost uciși în Ucraina doar în decembrie. Susținerea lui Trump că va opri războiul în 24 de ore este acum doar o amintire îndepărtată.
Ultimele câteva săptămâni au testat și speranțele Kremlinului că poate pur și simplu să joace la cacealma și să tragă de timp în ideea că atacurile sale sau presiunea de la Casa Albă vor forța Ucraina să capituleze.
Acțiunile lui Trump din ianuarie au periclitat serios interesele Rusiei – loviturile repetate împotriva flotei-fantomă, pierderea unui aliat cheie în America de Sud și, mai recent, posibilitatea unei blocade împotriva unui alt aliat, Cuba.
Și, totuși, echipa lui Trump s-a dus la Moscova din nou, săptămâna trecută, gata să-i dea lui Putin o nouă armă de propagandă cu care să se prezinte ca „liderul unei superputeri”.
Oricare ar fi motivația, dorința Rusiei de a le reaminti tuturor că lui Putin i-a fost întins covorul roșu în SUA arată foarte clar un singur lucru – America lui Trump rămâne un important instrument de propagandă în arsenalul dictatorului rus.
Ştiri video recomandate
