Obsesia lui Donald Trump pentru Groenlanda și pentru transformarea acesteia în teritoriu american nu este nouă. Președintele american a vorbit pentru prima dată despre anexarea teritoriului la SUA în 2019, în primul său mandat. Atunci, liderii europeni au tratat declarația ca pe o glumă, iar lumea a trecut rapid peste. Acum, în al doilea mandat, când noua administrație Trump pare cu adevărat dezlănțuită, liderii lumii iau în serios amenințările și declarațiile venite de la Casa Albă. Totuși, de ce continuă administrația Trump această retorică agresivă, chiar și cu prețul ostilizării propriilor aliați NATO?
Unde se află Groenlanda și de ce contează ea pentru Trump
Groenlanda este cea mai mare insulă de pe Pământ și se află în zona Arcticii. Geografic, ea face parte din continentul nord-american, deși cultural și politic ea s-a aflat mereu în zona Europei.
Pe lângă faptul că e cea mai mare insulă de pe planetă, este și cel mai slab populat teritoriu din lume. În jur de 56.000 de oameni trăiesc acolo, majoritatea indigeni inuiți.
Aproximativ 80 la sută din teritoriu este acoperit de gheață, iar centrele de populație se află în jurul coastelor sud-vestice. Tot acolo se află și capitala, Nuuk.
Economia Groenlandei se bazează în mare parte pe pescuit, iar pentru acest domeniu primește o cantitate importantă de subvenții din partea guvernului central danez.
În ultimii ani, însă, interesul pentru Groenlanda a crescut exponențial, mai ales ca urmare a descoperirii unor resurse naturale importante – minerale și pământuri rare, uraniu și fier. Aceste zăcăminte devin mai accesibile pentru că gheața dispare ca urmare a încălzirii globale.
Aceste resurse minerale valoroase reprezintă motivul principal pentru care Trump este atât de obsedat de insula arctică. Pământurile rare au devenit un element cheie pentru Trump, ele fiind o temă centrală și în relațiile sale cu Ucraina, căreia i-a condiționat ajutorul militar de exploatarea pământurilor rare.
Totuși, retoric, Trump susține că SUA „au nevoie de Groenlanda” din motive de „securitate națională”, nu pentru minerale. A mai spus și că „Groenlanda este împânzită de vase rusești și chinezești”.
Groenlanda este plină de resurse extrem de importante
Resursele minerale neexploatate ale Groenlandei au o mare importanță strategică. În pământul din Groenlanda se găsesc o mulțime de minerale valoroase, minerale din pământuri rare, metale și pietre prețioase, cărbune, grafit și uraniu. Există și potențial ridicat pentru noi descoperiri minerale.
Un raport din 2023 publicat de Serviciul Geologic al Danemarcei și Groenlandei (GEUS) a constatat că insula deține 25 dintre cele 34 de minerale critice identificate pe lista oficială a materiilor prime critice a UE, inclusiv depozite mari de grafit, vital pentru industria militară, și depozite de litiu, folosit în fabricarea bateriilor și minerale din pământuri rare.
Potrivit Benchmark Minerals Intelligence, 43 dintre cele 50 de minerale considerate critice pentru securitatea națională și stabilitatea economică a SUA pot fi, de asemenea, găsite pe insulă.
Pe măsură ce cererea pentru minerale esențiale și pământuri rare, cruciale pentru tranziția verde și tehnologiile moderne,inclusiv producția de apărare, crește, iar schimbările climatice fac resursele minerale mai accesibile, atenția se îndreaptă tot mai mult către Groenlanda. Peisajul geopolitic tensionat readuce în prim-plan autonomia strategică, lanțurile de aprovizionare și diversificarea, sporind și mai mult atractivitatea Groenlandei.
Groenlanda însăși vede mineritul și investițiile străine, precum și veniturile fiscale asociate, ca o oportunitate de a atinge autosuficiența economică, esențială pentru obținerea suveranității depline, și îi întâmpină pe cei interesați de potențialul său.
În strategia sa de politică externă din 2024, Groenlanda se prezintă drept „un partener atractiv și de încredere în sectorul resurselor minerale”, care va „contribui la punerea la dispoziție a mineralelor pentru producerea surselor de energie regenerabilă”, contribuind și la reducerea emisiilor globale de dioxid de carbon.
Cu toate acestea, industria minieră din Groenlanda rămâne puternic subdezvoltată. Acest lucru se datorează faptului că mari părți ale rezervelor se află sub straturi groase de gheață, în condiții meteorologice grele, precum și lipsei infrastructurii și dificultății de a o produce, barierelor legate de competențe și forță de muncă, volatilității politice și unui cadru de reglementare în evoluție.
În februarie 2024, Autoritatea pentru Licențe și Siguranță în Minerit din Groenlanda acordase 132 de licențe, inclusiv 75 de licențe active de explorare minerală și șase licențe de exploatare minerală. Groenlanda are în prezent doar două mine active și mai multe proiecte aflate în stadii de dezvoltare medii și avansate.
Care este situația politică a Groenlandei
Deși face parte geografic din continentul Americii de Nord, Groenlanda este controlată de Danemarca de aproximativ 300 de ani.
Interesul american pentru insulă este mai vechi decât Trump, însă, iar SUA a mai avut încercări de a obține controlul asupra insulei arctice.
Groenlanda a fost guvernată administrativ ca o colonie până la mijlocul secolului al XX-lea. De-a lungul istoriei sale premoderne, insula a fost relativ izolată de lume și săracă.
După ce Germania nazistă a ocupat Danemarca în Al Doilea Război Mondial, SUA au invadat insula și au stabilit acolo o prezență militară și stații radio.
După război, americanii n-au mai plecat din Groenlanda. Baza spațială Pituffik, cunoscută în trecut ca baza aeriană Thule, este operată până în prezent de armata SUA.
În 1951, printr-un acord cuc Danemarca, SUA a primit un rol semnificativ în apărarea teritoriului – inclusiv dreptul e a construi și gestiona baze militare acolo.
În 1953, insula a fost integrată politic în Regatul Danemarcei, iar groenlandezii au deveni cetățeni danezi.
În 1979, un referendum pe tema autonomiei a produs un rezultat pozitiv, iar insula a început să se autoguverneze. Danemarca deține suveranitatea doar în domeniile politicii externe și de apărare, un aranjament confederal, practic. În prezent, Groenlanda găzduiește baze militare daneze și americane deopotrivă.
Încercările SUA de a obține insula
SUA au mai făcut încercări să preia insula politic și în 1867, 1910, 1946 și 1955.
În 1867, o propunere de achiziționare a Groenlandei și Islandei a fost discutată de administrația americană condusă de Andrew Johnson, la puțin timp după cumpărarea Alaskăi de la ruși.
Din cauza diferențelor politice dintre secretarul de stat republican William Seward și președintele democrat Johnson, acordul de cumpărare cu Danemarca nu s-a mai parafat, iar SUA nu au mai făcut propunerea, deși negocierile pentru o achiziție de 5,5 milioane de dolari în aur erau aproape gata.
În 1910, o propunere similară a fost discutată pentru ca SUA să cumpere Groenlanda de la Danemarca și să compenseze regatul danez cu teritorii ale Filipinelor spaniole, anexate la SUA în războiul din 1898.
Ulterior, ar fi urmat ca Danemarca să dea aceste colonii Germaniei în schimbul Schleswig-ului de Nord, anexat de Prusia după un război împotriva Danemarcei în 1864. Ulterior, teritoriul a fost recuperat după Primul Război Mondial.
În 1946, o propunere similară făcută de SUA pentru cumpărarea Groenlandei la prețul de aproximativ 100 de milioane de dolari a fost refuzată de danezi.
În 1955, armata americană i-a propus din nou președintelui Eisenhower să încerce să cumpere insula, însă Departamentul de Stat a refuzat, spunând că planul nu este fezabil pentru că danezii nu vor să renunțe la Groenlanda, iar o încercare ar pune în pericol interesele americane pentru că armata SUA deja „poate să facă aproape orice” în teritoriul arctic.
Președintele Trump a inițiat cele mai recente demersuri, exprimându-și interesul pentru cumpărarea insulei încă din 2019 și exercitând presiuni asupra Danemarcei pentru a vinde Groenlanda începând de la sfârșitul anului 2024.
Trump a propus preluarea controlului asupra Groenlandei, a amenințat cu impunerea de tarife vamale împotriva Danemarcei, a insistat că groenlandezii doresc să facă parte din SUA și a refuzat să excludă utilizarea forței militare.
La scurt timp după declarațiile lui Trump, Camera Reprezentanților a introdus un proiect de lege care să autorizeze administrația de la Casa Albă să încerce să intre în negocieri cu Regatul Danemarcei pentru a asigura achiziționarea Groenlandei (Make Greenland Great Again Act - n. red.).
Ca și în 2019, retorica agresivă a lui Trump și presiunile pentru achiziționarea Groenlandei, precum și ignorarea de către acesta a autonomiei Groenlandei și a voinței groenlandezilor, au primit un răspuns unanim atât din partea Groenlandei, cât și a Danemarcei: Groenlanda este deschisă afacerilor cu SUA, dar insula nu este „de vânzare”.
Potrivit unui sondaj de opinie realizat în ianuarie 2025, 85% dintre groenlandezi nu doresc să devină parte a Statelor Unite (9% au fost indeciși, iar doar 6% s-au declarat în favoarea aderării la SUA).
În condițiile în care Trump susține că achiziționarea Groenlandei este „o necesitate absolută” din motive de securitate națională și pentru „libertatea în întreaga lume”, mulți analiști afirmă că, în loc să achiziționeze insula, SUA ar putea urmări o cooperare consolidată cu Groenlanda și Danemarca pentru a aborda problemele arctice, inclusiv cele legate de securitate, apărare militară și descurajare.
De fapt, SUA au deja o prezență militară pe insulă bazată pe acorduri, iar oficiali danezi și groenlandezi au remarcat posibilitatea ca Statele Unite să își extindă și mai mult această prezență.
Ştiri video recomandate
