Antena 3 CNN › Externe › Le Monde: Summitul Francofoniei din Cambodgia la care candidează Dacian Cioloș, umbrit de războiul Rwanda - Congo

Le Monde: Summitul Francofoniei din Cambodgia la care candidează Dacian Cioloș, umbrit de războiul Rwanda - Congo

G.M.
6 minute de citit Publicat la 07:42 16 Noi 2026 Modificat la 07:42 16 Noi 2026
summitul din cambodgia
La summitul de la Phnom Penh, din 14 -  16 noiembrie, alegerea secretarului general al Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF) se transformă într-o bătălie prin interpuși între Rwanda și Republica Democrată Congo. FOTO: Profimedia Images

La summitul de la Phnom Penh, din 14 -  16 noiembrie, alegerea secretarului general al Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF) se transformă într-o bătălie prin interpuși între Rwanda și Republica Democrată Congo. Un duel care slăbește o organizație lipsită de mijloace și de claritate, scrie Le Monde.

 Al XX-lea Summit al Francofoniei, din 14–16 noiembrie, e o rară ocazie de afirmare diplomatică pentru această țară care a primit aproximativ douăzeci de șefi de stat și de guvern care au "limba franceză în comun". Printre ei vor fi prezenți președintele francez Emmanuel Macron, premierul canadian Mark Carney și președintele Republicii Democrate Congo (RDC), Félix Tshisekedi. Președintele rwandez Paul Kagame a sosit la Phnom Penh încă de joi. A fost primit cu mare fast, pentru o vizită de stat în cursul căreia vor fi semnate mai multe parteneriate de cooperare bilaterală cu Cambodgia.

Împreună, cele 53 de state membre vor face bilanțul celor doi ani care a trecut de la summitul de la Villers-Cotterêts (Aisne) și vor decide noile orientări ale Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF). Tema reuniunii este "Să reinvestim în pace pentru o prosperitate împărtășită și o stabilitate durabilă". Subiectul a fost ales cu bună știință, într-un moment în care conflictele sunt în plină recrudescență - Cambodgia însăși este prinsă într-o dispută de frontieră cu Thailanda vecină.

Această foaie de parcurs va trebui să îl ghideze și pe noul secretar general al organizației, desemnat la finalul summitului, luni, 16 noiembrie. Cel ales va avea mult de lucru, căci instituția suferă de numeroase neajunsuri. Deși oferă o tribună unor țări mici, puțin auzite în alte foruri, ea duce lipsă de mijloace. OIF, care numără 90 de state membre, asociate sau observatoare, dispune de un buget de aproximativ 70 de milioane de euro, iar Franța, principalul său finanțator, și-a redus contribuția de la 50 la 30 de milioane de euro pentru 2026. Misiunile sale, de la observarea alegerilor la acțiuni de mediere politică sau de formare profesională a tinerilor, sunt greu de descifrat. Organizația este acuzată, în plus, că servește drept releu al influenței fostei puteri coloniale franceze, în special în Africa.

Tensiuni acumulate

Mai mult, deși franceza nu a avut niciodată atât de mulți vorbitori – 396 de milioane, potrivit OIF, ceea ce o face a patra limbă a planetei –, această creștere se datorează în mare parte unei schimbări a metodei de calcul. OIF îi numără acum și pe copiii de 6-9 ani școlarizați în limba franceză, în timp ce înainte îi lua în calcul doar pe cei de 10 ani și peste.

Creșterea reală este africană, continentul reunește 65% dintre francofoni, în timp ce Europa nu mai cântărește decât 29%. Însă, pe fondul rupturii cu Parisul, mai multe țări africane pun sub semnul întrebării locul limbii franceze. În Niger, limba hausa a înlocuit-o ca limbă oficială. În martie 2025, Bamako, Niamey și Ouagadougou au părăsit OIF. Algeria, la rândul ei, a făcut din engleză prima limbă străină predată în ciclul primar.

În anii 1970, structura era o simplă "Agenție de cooperare culturală și tehnică", menită să promoveze limba franceză și cultura ei. Ea s-a politizat în 1997, la summitul de la Hanoi, devenind un actor al cooperării politice și de securitate în spațiul francofon. Atunci a fost creat postul de secretar general, care să o conducă și să o reprezinte. Declarația de la Bamako, din 2000, a mers mai departe și a transformat-o într-un actor al prevenirii conflictelor, al apărării statului de drept și al observării alegerilor. "Pentru a menține o cooperare politică puternică, este nevoie în fruntea ei de o personalitate solidă", explică Frédéric Turpin, profesor de istorie politică contemporană la Universitatea Savoie-Mont-Blanc.

Până în 2022, secretarul general era desemnat prin consens, în urma negocierilor dintre statele membre. Pentru a face procesul mai transparent, OIF a instituit o nouă procedură: dacă niciun candidat nu întrunește consensul celor 53 de membri cu drepturi depline, pe 16 noiembrie îi va departaja un vot secret. Regula nu a fost de ajuns pentru a potoli tensiunile acumulate, anul acesta mai mult ca niciodată, în jurul acestei alegeri.

În centrul acestor încordări se află confruntarea dintre două candidate. Rwandeza Louise Mushikiwabo, secretar general în exercițiu, candidează pentru un al treilea mandat. Juliana Amato Lumumba este fost ministru al culturii (1998-2001) în Republica Democrată Congo și fiica lui Patrice Lumumba, erou al independenței, asasinat în 1961. Duelul lor aduce în sânul OIF războiul din RDC, unde Kigali îi sprijină activ pe rebelii M23, deveniți Frontul pentru Refondarea Națiunii (FRN), care controlează din 2021 porțiuni întregi din estul țării.

Nu este prima dată când candidatura rwandeză stârnește dezbateri. Încă din 2018, desemnarea lui Louise Mushikiwabo provocase surprindere. Sprijinul afișat de Emmanuel Macron pentru fosta ministră de externe (2009-2018) a lui Paul Kagame a fost unul dintre instrumentele apropierii dintre Paris și Kigali, după o perioadă de tensiuni între cele două țări. Reporteri fără Frontiere se arătase atunci îngrijorată că OIF, menită să promoveze pluralismul mass-mediei, urma să fie condusă de o reprezentantă a "unuia dintre cele mai rele regimuri" în materie de libertate a presei. Human Rights Watch, la fel ca Amnesty International, denunța reprimarea opozanților, detențiile arbitrare și tortura.

Alegerea părea cu atât mai paradoxală cu cât Rwanda înlocuise franceza cu engleza ca principală limbă de predare în 2008, înainte de a adera la Commonwealth în 2009. "Această numire ne-a uluit la vremea respectivă", își amintește Frédéric Turpin. "A existat o confuzie, la președintele francez, între politica propriu-zisă a francofoniei, cu vocație mondială și element al politicii externe a Franței, și politica africană a Franței."

"Un nou suflu"

Astăzi, oricât ar susține cele două candidate că țin războiul dintre țările lor la distanță de campanie, scrutinul capătă aerul unei bătălii prin interpuși. "Suntem în punctul culminant al tensiunilor"“, observă o sursă care cunoaște bine dosarele. "RDC a amenințat că va părăsi OIF dacă va fi aleasă candidata rwandeză, iar Rwanda este furioasă. Se pare că nu există consens. Ne-am îndrepta spre un vot", estimează aceasta. Or, plecarea Kinshasei ar fi o pierdere considerabilă pentru OIF: cu 57,3 milioane de vorbitori, RDC este a doua țară francofonă din lume. Semn de prudență, nici Franța, nici Canada, cei doi principali finanțatori, nu și-au afișat vreo preferință.

Această confruntare dintre Kinshasa și Kigali deschide un spațiu pentru ceilalți doi candidați, mauritana Coumba Ba și românul Dacian Cioloș. Medic, de mai multe ori ministru în țara sa, doamna Ba își afișează dorința de "consens" și cheamă Africa să nu ajungă divizată la Phnom Penh. Ea promite, de asemenea, să facă o "prioritate absolută" din revenirea Maliului, a Burkinei Faso și a Nigerului, trei țări din Sahel conduse de pucișți, care au rupt relațiile cu Franța și au părăsit organizația în 2025.

Singurul candidat din afara Africii, fostul premier român Dacian Cioloș, speră să facă din francofonie un spațiu economic. El propune încheierea unui parteneriat cu Uniunea Europeană pentru finanțarea educației și a dezvoltării în țările africane. "Intervențiile domnului Cioloș au fost foarte apreciate pentru felul în care abordează organizația (cu propuneri concrete), pentru transparență. Reproșul care i se aduce este că nu este african", notează o sursă familiarizată cu culisele OIF, citată de AFP. Or, țările africane, care reprezintă aproape jumătate dintre membrii cu drepturi depline, rămân atașate de o regulă nescrisă care rezervă Sudului postul de secretar general. 

"Nu cred că postul trebuie să revină automat unei persoane de pe un continent mai degrabă decât de pe altul. Dar nu putem ignora nici greutatea Africii, nici aspirația multor africani de a vedea continentul ajungând la conducerea organizației", a declarat joi Louise Mushikiwabo pentru Le Monde.

"Miza summitului nu este în primul rând numele persoanei care va conduce organizația", observă Chloé Phan Labays, conferențiar în istoria lumii contemporane și specialistă în francofonie la Universitatea Jean-Moulin-Lyon-III. "Avem impresia că asistăm la declinul francofoniei instituționale ca actor al sistemului internațional. Și există acum, la mulți actori ai francofoniei, o dorință răspicată de a-i da un nou suflu." Va fi OIF la înălțimea provocărilor actuale? Răspunsurile sunt așteptate pe 16 noiembrie, la Phnom Penh.

 

×
Fanatik
Antena Sport
Observator News
Longevity Magazine

Parteneri

x close