Gary Walters a fost martor la 37 de ani de istorie la Casa Albă, unde a lucrat în tot acest interval, unde a început ca ofițer pentru protecția președintelui și a încheiat ca cel mai longeviv șef al reședinței, din istorie, scrie AP.
Funcția de șef al reședinței este cea mai înaltă poziție din zona rezidențială a Casei Albe, comparabilă cu rolul unui manager, care coordonează proiectele de întreținere, construcție și renovare, precum și serviciile de alimentație și activitățile administrative, financiare și de personal. Un colectiv de aproximativ 90–100 de majordomi, cameriste, bucătari, florari, electricieni, ingineri, instalatori și alți angajați se subordonează șefului reședinței.
Responsabilitatea lui Walters a fost să conducă funcționarea Casei Albe în numele președinților și primelor doamne, deoarece, după cum spune chiar el, „Au deja destule pe cap.” A servit sub președinți democrați și republicani „iar asta nu avea nicio legătură cu politica”, a spus Walters luni, în timpul unui dialog despre noua sa carte, ce va fi publicată pe 5 decembrie: „White House Memories 1970-2007: Recollections of the Longest-Serving Chief Usher.”
„Noi serveam președinția”, a spus el.
Walters și-a început cariera ca ofițer în Executive Protective Service, cu misiunea de a-i proteja pe președinții Richard Nixon și Gerald Ford. În 1976 s-a alăturat administrației de la Casa Alabă ca asistent, iar după un deceniu a fost promovat în funcția de șef al reședinței. I-a servit pe Ronald Reagan, George H.W. Bush, Bill Clinton și George W. Bush. Walters s-a retras în 2007.
Câteva dintre poveștile pe care Walters le-a făcut publice
Eliberarea spațiului pentru aterizarea elicopterului Marine One în ziua de 11 septembrie
Casa Albă se pregătea pentru picnicurile anuale ale Congresului în ziua atacurilor din 11 septembrie. Angajaților li s-a cerut să plece pentru siguranța lor, însă Walters și alți câțiva au rămas.
Peluza de Sud era amenajată cu peste 160 de mese pentru eveniment. Walters a spus că știa că președintele George W. Bush, care se afla la un eveniment în Sarasota, Florida, va dori să se întoarcă la Casa Albă, dar mesele blocau zona obișnuită de aterizare pentru Marine One, elicopterul prezidențial.
Așa că Walters și personalul rămas au început să curețe peluza, transportând câteva dintre mesele grele la margine pentru a face loc aterizării.
„Știam în sufletul meu că președintele va dori să vorbească” americanilor după atac, a spus Walters. Bush a transmis ulterior un mesaj televizat către națiune, în prime time, din Biroul Oval.
În timp ce lucrau, Walters a auzit că o explozie ar fi avut loc la Departamentul de Stat. Mai târziu, după un bubuit puternic, a privit spre sud-vest și a văzut un nor de fum și flăcări, era avionul care lovise Pentagonul. Li s-a spus că un alt avion este încă în aer. Walters credea că se îndreaptă spre Casa Albă, dar aeronava s-a prăbușit într-un câmp din Pennsylvania după ce pasagerii au luptat cu teroriștii. „Cred și astăzi că acei americani curajoși, care au făcut ca avionul să cadă într-un câmp la Shanksville, mi-au salvat viața”, a spus Walters, descriind „cea mai înfricoșătoare zi petrecută vreodată la Casa Albă.”
Ursuleți de pluș pentru nepoții lui George H.W. Bush
Maureen Reagan, una dintre fiicele președintelui Reagan, distribuia ursuleți de pluș în spitalele de copii atunci când călătorea în străinătate. Când un transport de ursuleți nu a ajuns la timp pentru una dintre călătorii, Walters l-a pus într-un depozit.
Anii au trecut, iar în seara inaugurării președintelui George H.W. Bush, noul lider se afla la Casa Albă alături de întreaga sa familie, inclusiv copiii și câțiva nepoți foarte plictisiți. Walters și-a amintit de ursuleți. A mers în depozitul unde păstrase transportul întârziat, a luat câțiva și a pus unul pe patul fiecărui nepot.