Trei avioane ce transportau civili evacuaţi din oraşul Oleşki, situat în sudul Ucrainei şi aflat sub control rusesc, au aterizat, vineri, pe aeroportul Gomel din Belarus. După 4 ani de ocupaţie rusă, în care oamenii au căutat mâncare pe câmpuri minate, unii dintre locuitorii în vârstă evacuaţi erau atât de slăbiți, încât a fost nevoie să fie transportați pe tărgi. Într-un reportaj BBC, oamenii au povestit coşmarul pe care l-au trăit în Oleşki.
Olha are un singur cuvânt pentru a descrie cum a fost viața în Oleşki, un oraș aflat pe linia frontului – în ultimii ani: „Groază”.
Coborând dintr-un autocar, în regiunea ucraineană Cernihiv, alături de soția sa, de membrii apropiați ai familiei și de câinele lor, soțul ei, Viaceslav, a rezumat situația astfel: „Ne-am întors din iad”.
Sursa foto: Profimedia
Cei doi soți s-au numărat printre sutele de locuitori evacuați din orașul aflat sub ocupație rusă, care au ajuns sâmbătă în nordul Ucrainei, traversând prin Belarus. Mulți dintre ei s-au reunit cu cei dragi, pe care nu îi mai văzuseră de ani de zile.
Oleşki, capturat de Rusia în primele zile ale invaziei la scară largă din februarie 2022, este blocat, pe de o parte, de fluviul Nipru, iar pe de altă parte, de forțele ruse.
Olha și Viaceslav au locuit acolo împreună cu fiul și fiica lor, ambii trecuți de vârsta de 30 de ani. Chiar și pe măsură ce bombardamentele din jurul lor se intensificau, se temeau că o încercare de a fugi ar putea fi și mai periculoasă, întrucât rutele erau minate și expuse atacurilor cu drone.
Pe măsură ce proviziile se împuținau, cuplul a povestit că, la începutul acestei luni, a încercat să găsească hrană traversând câmpuri minate. „Oamenii călcau pe mine, mureau sau rămâneau mutilați, totul doar pentru a supraviețui”, a declarat Olha.
Cei cărora le era prea teamă să iasă în oraș au ajuns să gătească buruieni din grădină pentru a supraviețui.
„Am văzut că situația nu se îmbunătățește, așa că ne-am dat seama că trebuie să plecăm”, a spus Olha.
Armistiţiu umanitar
Această oportunitate a apărut la începutul acestei săptămâni, când un armistițiu umanitar, negociat de Prima Doamnă a SUA, Melania Trump, a intrat în vigoare în regiunea Herson, oferind primele zile de pace din ultimii patru ani și permițând locuitorilor din Oleșki să se evacueze.
Se estimează că până la 6.000 de persoane, inclusiv 200 de copii, se aflau încă în Oleșki și în zonele învecinate, dintre care 1.700 chiar în oraș.
Vineri, locuitorii au avut la dispoziție un interval de patru ore pentru a pleca. A fost pus la dispoziție un convoi de 25 de autobuze pentru maximum 750 de persoane, fiind aduse și ambulanțe pentru cei cu mobilitate redusă.
După ce au traversat teritoriul ocupat de ruși până în sudul Rusiei și au zburat ulterior în Belarus, persoanele evacuate au sosit sâmbătă, cu autobuzele, la o unitate militară din Cernihiv.
Pe platforma de îmbarcare, unde evacuații au fost înregistrați înainte de a-și continua drumul, unii dintre locuitorii în vârstă erau atât de slăbiți, încât a fost nevoie să fie transportați pe tărgi. Pentru mulți, a fost un moment al revederilor pline de emoție.
În momentul în care Mykhailo Palii a sosit, fiicele sale, Dasha și Anya, care se temeau că poate nu-l vor mai vedea niciodată, au alergat în viteză pe pistă, țipând și plângând.
După o îmbrățișare plină de emoție, Palii a oferit o privire asupra vieții din Oleșki, deși a menționat că, până atunci, îi ascunsese familiei sale multe dintre detalii.
„O explozie a făcut o gaură în baie”, a povestit el. „Au fost atacuri cu drone și lovituri cu rachete. S-au întâmplat toate acestea, dar nu le-am spus, pentru că știam că se vor îngrijora.”
Ce urmează pentru oamenii evacuaţi
Tetiana și Volodymyr, un cuplu care avea o pisică la sosirea în Cernihiv, au povestit că întreaga lor locuință a ars complet în urmă cu trei ani, iar de atunci au trăit în casa abandonată a unui vecin.
Pentru ei, plecarea, imediat ce a devenit sigur să facă acest lucru, a fost o decizie ușoară. „Nu avem niciun regret că am plecat. Nu avem rude acolo. Copiii noștri sunt căsătoriți și nu locuiesc cu noi în oraș”, a spus Tetiana.
Însă cei care au reușit să scape își fac griji și pentru cei rămași în urmă. „Încă sunt mulți oameni acolo, trăind în acele condiții”, a spus Olha.
Acum, după ce au părăsit Oleşki, evacuații se confruntă cu o nouă provocare: să decidă încotro să meargă și cum să-și reconstruiască viața.
Palii a spus că își va căuta un loc de muncă pentru a-și putea întreține familia: „Nu există muncă pe care să nu o pot face. Să sap, să prășesc, să plantez, să construiesc. Pot face chiar și lucrări de demolare”.
Olha a precizat că ea și familia ei nu au rude în alte părți ale Ucrainei, așa că vor locui o perioadă la niște cunoștințe, până când vor reuși să se pună din nou pe picioare.
„Dacă am reușit să supraviețuim în iad, vom supraviețui și aici.”
