Îngrijorarea lui Winston Churchill cu privire la lipsa penicilinei în ajunul debarcării din Normandia a ieșit la iveală în documente oficiale dezvăluite de Arhivele Naționale și prezentate în exclusivitate de BBC News.
Documentele arată cât de frustrat era prim-ministrul britanic față de progresele lente în asigurarea stocurilor de penicilină – medicamentul considerat la acea vreme un „miracol” al științei. Cu puțin timp înainte de 6 iunie 1944, Churchill insista pentru obținerea de doze suficiente, esențiale în tratarea răniților din timpul invaziei aliate.
Penicilina fusese descoperită la Londra, în 1928, de profesorul Alexander Fleming, însă abia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial o echipă de cercetători de la Oxford, condusă de Howard Florey, a reușit să o transforme într-un medicament eficient. Cum producția pe scară largă era dificilă în Marea Britanie, cercetătorii s-au mutat în SUA, unde industria farmaceutică a reușit să crească rapid capacitatea de fabricație.
„Îmi pare rău că nu putem produce mai mult”
În 1944, Churchill critica în mod deschis incapacitatea Marii Britanii de a produce penicilină. Pe un raport al Ministerului Aprovizionării, în care se menționa că americanii aveau producție superioară, acesta a scris cu cerneală roșie: „Îmi pare rău că nu putem produce mai mult”. Ulterior, în același an, nemulțumit de explicațiile oficialilor, a notat: „Raportul privind penicilina, în care se arată că vom obține doar o zecime din producția estimată pentru acest an, este foarte dezamăgitor”.
Pe un alt document, Churchill cerea: „Dați-mi propuneri pentru o aprovizionare mai abundentă din partea Marii Britanii”.
Abia cu două săptămâni înainte de Ziua Z, autoritățile sanitare au reușit să confirme că stocurile sunt suficiente pentru a acoperi nevoile militare – în mare parte grație importurilor din SUA. Penicilina era considerată esențială pentru tratarea infecțiilor grave care puteau apărea chiar și în urma rănilor minore, frecvente pe front.
Medicamentul era destinat exclusiv utilizării militare
Dr. Jessamy Carlson, specialist în arhive moderne, a declarat: „Aceste documente oferă o imagine asupra pregătirilor extraordinare făcute înaintea debarcării din Normandia. Cu doar șase săptămâni înainte, penicilina abia începea să ajungă în cantități suficiente pentru a face diferența în salvarea vieților soldaților răniți”.
Totuși, ceea ce astăzi este considerat primul antibiotic cu adevărat eficient nu a fost disponibil publicului larg decât în 1946. Un alt document din aceeași arhivă arată cum un medic din Cornwall cerea penicilină pentru a salva viața unui copil de 10 ani. Răspunsul a fost negativ – medicamentul era destinat exclusiv utilizării militare.
Astăzi, când antibioticele sunt omniprezente (și poate chiar suprautilizate), documentele scoase la lumină de BBC arată cât de intens a fost efortul făcut de Churchill și de autoritățile britanice pentru a asigura penicilină suficientă în timpul unei campanii cruciale pentru eliberarea Europei.
Ştiri video recomandate
