O fabrică de la periferia Uniunii Europene ar putea fi cheia prin care blocul european își reduce dependența de China și prin care asigură un viitor pentru muncitorii din industriile combustibililor fosili - aflată chiar la granița cu Rusia, prima fabrică europeană de magneți din pământuri rare la scară comercială a început să furnizeze produse pentru clienți din industria auto și din sectorul tehnologiilor verzi, într-un colț îndepărtat al Estoniei, scrie Politico.
Proiectul reprezintă un „act de sfidare” față de agresiunea Rusiei. Este șansa de a contracara dominația Chinei în domeniul mineralelor critice — arma economică principală a regimului de la Beijing în războiul comercial tot mai acut cu Statele Unite. Totodată, este și un vot de încredere în viitorul industriei europene, susțin inițiatorii săi.
„Viitorul competitivității Europei este aici,” a declarat prim-ministrul Estoniei, Kristen Michal, la inaugurarea fabricii luna trecută. În ziua ceremoniei, avioane militare rusești au pătruns în spațiul aerian eston.
Prima etapă a noii fabrici, deținută de Neo Performance Materials, va putea produce anual magneți pentru un milion de vehicule electrice și 1.000 de generatoare pentru industria eoliană. Acești magneți cresc eficiența sistemelor electrice, iar cererea pentru ei crește rapid.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a adus chiar un magnet produs la Narva la summitul G7 din Canada, în iunie, pe care i l-a înmânat prim-ministrului canadian, Mark Carney, în semn de recunoaștere a originilor canadiene ale companiei Neo.
Fiind realizați din elemente de pământuri rare — metale a căror extracție și rafinare sunt dominate de China — nu exista până acum producție comercială la scară mare în Europa, înainte ca Neo să-și orienteze investiția spre acest oraș situat chiar la granița rusă. La est de fabrică, o fortăreață se află pe fiecare mal al râului Narva, care formează granița UE și a NATO cu Rusia.
Dar nu doar industria europeană mizează pe uzina condusă de Neo. Estonia și provincia industrială în declin din jurul Narvei o consideră la fel de vitală pentru propriul viitor.
O revenire în forță
Al treilea oraș ca mărime al Estoniei pare uitat și periferic. Industria locală textilă s-a prăbușit de atât de mult timp, încât puțini o mai pomenesc. Vechea capitală hanseatică Tallinn, modernă și cosmopolită, pare un alt univers, cu restaurantele sale cu stele Michelin, berea artizanală scumpă și numărul mare de start-up-uri tech.
„Narva era un loc liniștit, la capătul Europei. Tinerii plecau”, spune Aivar Virunen, manager de producție al uzinei și primul angajat al Neo la Narva. Locuitor de o viață și fost inginer în industria șisturilor petroliere, el este entuziasmat de șansa unei renașteri economice a regiunii. Ida-Virumaa, provincia din care face parte Narva, a fost inima industrială a Estoniei — centrul industriei de șisturi petroliere.
Resursele locale de șist au oferit Estoniei o independență energetică de facto față de Rusia — spre deosebire de Letonia și Lituania — cu prețul dependenței de o sursă poluantă de energie și încălzire.
Până în 2035, Estonia intenționează să elimine complet producția pe bază de șisturi petroliere. De peste un deceniu, industria se află într-un declin lent: fabricile întinse construite în perioada ocupației sovietice rareori au fost modernizate, cu atât mai puțin extinse. Pentru Narva, eliminarea șisturilor petroliere înseamnă pierderea a mii de locuri de muncă din minerit și energie.
„Dintre colegii mei, 30% vin din industria șisturilor,” a explicat Virunen. „Dar vin și oameni din toată Estonia,” a adăugat el, precizând că pe linia de producție sunt reprezentate deja 14 naționalități.
Viteză și digitalizare
Transformarea digitală care a avut loc în administrația Estoniei în ultimele decenii se aplică acum și la Narva, prin fabrica Neo. Ceea ce a început cu așa-numitul „Salt al Tigrului” — programul prin care statul a conectat toate școlile la internet încă din 1996 — a dus, odată cu apariția Skype, Wise și Bolt, la formarea unei forțe de muncă extrem de calificate.
„Am analizat multe locuri,” a declarat CEO-ul Neo, Rahim Suleman. Compania a ales Narva atunci când „am văzut ce capabilități digitale există și cât de rapid se poate derula un astfel de proiect,” a explicat el, referindu-se la procedurile rapide de autorizare.
Cu un buget de 100 de milioane de euro, Neo a primit 17 milioane de euro din Fondul pentru o Tranziție Justă al UE, menit să atragă investiții în regiunile care trebuie să-și mute locurile de muncă dinspre industriile bazate pe combustibili fosili. În Estonia, doar Ida-Virumaa se califică pentru aceste subvenții, în valoare totală de 340 de milioane de euro.
Fabrica Neo — aflată doar în prima sa fază de dezvoltare — va crea 300 de locuri de muncă, cu potențialul de a ajunge la aproximativ 1.000. Materiile prime, inclusiv neodimul, vor fi importate din Australia.
Procesul de autorizare a fost atât de rapid încât noile reglementări europene privind industria — Legea pentru Industrie Net-Zero și Legea pentru Materii Prime Critice — nici nu au apucat să o influențeze.
Maive Rute, originară din Estonia și unul dintre cei mai înalți funcționari europeni în domeniul politicilor industriale, a declarat că uzina de la Narva „dovedește că Europa nu doar inventează, ci și produce. Poate produce sustenabil și poate conduce tranziția verde.”
Riscuri la frontieră
Narva și împrejurimile sale, cu o populație majoritar vorbitoare de rusă, ar putea fi următoarea țintă a Rusiei putiniste după Crimeea, Donbas și restul Ucrainei. Dacă dictatorul Vladimir Putin ar ordona trupelor sale să pătrundă în Estonia, orașul ar fi printre primele lovite.
Dar Neo nu este îngrijorată, spune Suleman. „Nu suntem o companie geopolitică. Avem deja o altă unitate în apropiere, deci eram familiarizați cu modul de lucru din Estonia,” a spus el. „Să fim clari: este o țară NATO. Avem încredere în reacția Alianței și sperăm ca războiul actual să se încheie cât mai curând”.
Pentru Estonia, găzduirea unei fabrici unice în afara Asiei este exact genul de integrare mai profundă cu UE și NATO pe care țara o caută constant. După aproape șase decenii de ocupație sovietică, deportări și rusificare forțată, guvernul de la Talinn privește orice politică — chiar și una industrială — prin prisma securității și a descurajării.
A deveni o verigă în lanțul european de electrificare a industriei auto și de dezvoltare a energiei eoliene se înscrie perfect în această logică — la fel ca adoptarea monedei euro sau deconectarea de la rețeaua electrică rusă pentru a se alinia la cea europeană.
„Prin această investiție, Estonia se află acum în centrul producției europene de magneți din pământuri rare”, a spus Michal. „Această fabrică demonstrează că este posibil ca capitalul internațional, sprijinul european și know-how-ul estonian să se unească”.
Ştiri video recomandate
