Printre peisajul din lacuri şi păduri din zona de frontieră a Kareliei de Nord, graniţa dintre Finlanda și Rusia este aproape invizibilă. Jurnaliştii The Guardian au mers de-a lungul frontierei din Meriinaho, parte a stației de grăniceri finlandezi Ilomantsi, fiind mai aproape de Sankt Petersburg decât de Helsinki, staţie care reprezintă cel mai estic punct al Uniunii Europene. Comandantul districtului de pază de frontieră, Matti Pitkäniitty, a spus că "pentru ruși, NATO a fost, din punct de vedere istoric, alături de Satana", iar grănicerii (N.r. - persoană care păzeşte granţia) finlandezi sunt constant în alertă, antrenând noi recruţi.
Din când în când, câte o pereche de stâlpi din fibră de sticlă, cu dungi identice, apare din pășunile de afine de o parte și de alta a frontierei. Unul este vopsit în albastru și alb pentru a indica Finlanda, celălalt în verde și roșu pentru a marca Rusia.
În ciuda generațiilor de tensiuni și a mai multor războaie, până de curând, acești stâlpi, plus supravegherea grănicerilor (N.r. - persoane care păzesc graniţa) finlandezi și ruși, erau considerați suficienți pentru a delimita vecinii. Însă starea de spirit de ambele părți ale frontierei, care se întinde pe o distanţă de 1.340 de kilometri, acum și o graniță critică a NATO, se schimbă rapid.
Săptămâna trecută, în timp ce se întâlnea la Casa Albă cu Volodimir Zelenski și Donald Trump pentru discuții despre încetarea războiului din Ucraina, președintele Finlandei, Alexander Stubb, a atras atenția asupra graniței, pentru a-i transmite președintelui SUA îngrijorarea colectivă a Europei.
"Poate că provenim dintr-o țară mică, dar avem o graniță lungă cu Rusia, de peste 1.280 de kilometri şi, bineînțeles, avem propria noastră experiență istorică cu Rusia", i-a spus el lui Trump.
Într-o încercare de a aduce o notă de optimism, el a adăugat că "am găsit o soluție în 1944 și sunt sigur că vom putea găsi o soluție în 2025".
Însă, dincolo de scenariile optimiste discutate în sălile de ședințe, această soluție rămâne evazivă. Și, în acest colț al Europei, amenințarea din partea Kremlinului este luată din ce în ce mai în serios.
După alegerea sa de anul trecut, Stubb a profitat de prima sa călătorie ca președinte pentru a vizita granița din Karelia de Nord și pentru a afirma că "trebuie luate toate măsurile" pentru ca întreaga țară să rămână locuită.
"Nu ne putem permite să lăsăm estul Finlandei, nordul Finlandei sau orice altă regiune din Finlanda să dispară", a spus el.
Manevrele Moscovei
De la începutul invaziei Ucrainei de către Rusia, în 2022, Finlanda și-a schimbat rapid poziția. S-a alăturat NATO cu o viteză record și, ulterior, a luat decizia drastică de a închide pe termen nelimitat întreaga frontieră cu Rusia, acuzând Moscova că direcționează solicitanți de azil către Finlanda într-o "operațiune hibridă". Acum, Finlanda construiește secțiuni de gard-barieră de-a lungul a 190 de kilometri de frontieră, cu scopul principal de a opri migrația ilegală.
Forțele de apărare finlandeze au declarat că urmăresc îndeaproape manevrele Moscovei, după rapoartele care afirmă că Rusia și-a extins bazele militare în apropierea frontierei NATO. La aproximativ 190 de kilometri est de Tohmajärvi, unde The Guardian a fost printre primii care au vizitat noul gard de protecție din Karelia de Nord, Moscova a înființat un nou corp de armată – Corpul 44 –, care va avea sediul în orașul Petrozavodsk.
În iunie, poliția de frontieră a arestat un bărbat care a traversat ilegal frontiera în Karelia de Nord, despre care presa finlandeză a relatat ulterior că ar fi fost un transfug rus de la Wagner. Poliția de frontieră nu a confirmat și nici nu a infirmat presupusele legături ale acestei persoane cu gruparea de mercenari. Separat, a declarat că are în custodie o persoană "cu legături cu Wagner" într-unul dintre centrele sale de recepție.
Matti Pitkäniitty, comandantul districtului de pază de frontieră din Karelia de Nord, consideră că trecerile ilegale ale frontierei care implică transfugi ruși vor deveni, probabil, o problemă tot mai mare. Indicând o "gaură" în vegetație pe unde trecea un vechi drum de țară finlandez, înainte ca granița să fie redesenată în 1940 după războiul ruso-finlandez care a dus la cedarea unei părți din Karelia de către Helsinki, Pitkäniitty a spus că majoritatea civililor care încearcă să traverseze ilegal preferă să rămână pe drumuri, ceea ce limitează numărul de rute potențiale.
"Oamenii se tem de acele păduri dese de aici. Acum, unul dintre riscurile cu care ne confruntăm este personalul antrenat militar care fuge de război. Ei știu, desigur, cum să se deplaseze prin pădure și cum să supraviețuiască acolo dacă trebuie să stea departe de ochii lumii timp de câteva zile", a spus el. Însă aceasta nu ar fi o problemă pentru un militar rus profesionist care încearcă să fugă de războiul din Ucraina.
Deși se știe că numeroase persoane cu pregătire militară au fugit în vest, este imposibil de știut exact câți ar fi putut face acest lucru prin granița cu Finlanda.
"Nu este ca Zidul Berlinului, unde ai un perimetru foarte bine definit. Există mult mai multe breșe aici. Așadar, presupunerea mea de bază, ca profesionist, este că nu avem un sistem impecabil; există posibilitatea ca cineva să-l fi traversat ilegal, dar nu în număr mare" a spus Pitkäniitty.
Pe lângă zona de frontieră restricționată, polițiștii de frontieră se bazează pe tehnologii precum senzori și drone, pe factorul de descurajare natural al terenului și pe vigilența localnicilor.
"Perspectiva prezenței la graniță a unor bărbați ruși veniți din Ucraina, dintre care unii ar fi putut comite crime de război, reprezintă o mare amenințare pentru Finlanda și pune societatea finlandeză – și autoritățile europene de frontieră, în ansamblu – în fața unei întrebări dificile: Cum lucrăm cu bărbații ruși care au fost în război?", a spus Pitkäniitty.
Antrenamentul gardienilor
Singurul punct de trecere a frontierei rutiere din Karelia de Nord, Niirala, este acum gol, dar există încă indicii ale unor vremuri diferite, când drumul era plin de mașini cu numere de înmatriculare rusești, iar Karelia de Nord era o destinație de vacanță populară. Indicatoarele rutiere în limba rusă avertizează șoferii să păstreze o distanță sigură față de mașinile din față. Aproximativ o dată pe săptămână, punctul de trecere încă primește un tren din Rusia, care transportă bunuri esențiale neautorizate, cum ar fi îngrășămintele.
Din cauza geografiei sale, Finlanda este de mult timp pregătită pentru un eventual război cu Rusia. Constituția țării prevede obligația fiecărui cetățean finlandez de a participa la apărarea națională. Toți bărbații cu vârsta cuprinsă între 18 și 60 de ani pot fi chemați la serviciul militar, iar femeilor li se permite să aplice pe bază de voluntariat.
Recruții sunt chemați în serviciu în anul în care împlinesc 18 ani și, în funcție de dorințele și condiția fizică, antrenamentul poate dura de la 165 de zile până la aproape un an.
În pădurea de lângă Joensuu, un oraș cu 77.000 de locuitori, fondat inițial de țarul Nicolae I al Rusiei în 1848, grănicerii din Karelia de Nord își antrenează cel mai recent grup de recruți, sosiți în această vară. După câteva zile de locuit în corturi și de învățare a abilităților de supraviețuire, grupul, îmbrăcat în camuflaj și cu fețe pictate, exersează deplasarea prin pădure în formație, trăgând cu gloanțe oarbe printre copaci.
Marea majoritate a grupului este formată din bărbați, dar Emma, în vârstă de 19 ani, s-a înscris voluntar la curs.
"Cred că este important să-ți susții propria țară. Nu știu dacă vreau să fac așa ceva ca și carieră, dar este o oportunitate bună pentru femei. Cred că toată lumea ar trebui să se alăture", a spus ea.
În ciuda poziției Kareliei de Nord pe una dintre cele mai importante falii geopolitice, relaţiile transfrontaliere continuă într-o oarecare măsură. Grănicerii din Karelia de Nord cooperează cu colegii lor ruși, care se află sub jurisdicția Serviciului Federal de Securitate al Rusiei (FSB), în chestiuni practice, cum ar fi căderea copacilor la graniță și incendiile forestiere, dar nu în măsura în care o făceau înainte de invazia Ucrainei.
Pitkäniitty obișnuia să aibă 10 întâlniri pe an cu omologul său rus, comunicând prin intermediul unui interpret, însă acum are doar patru. Apartenența Finlandei la NATO a schimbat semnificativ dinamica.
"Pentru ruși, NATO a fost, din punct de vedere istoric, alături de Satana, dacă nu chiar Satana însuși. Pentru că acum facem parte din asta (N.r. - din NATO), se schimbă modul în care îi văd pe finlandezi", a spus Pitkäniitty.
Înainte de războiul din Ucraina, obișnuia să glumească spunând că printre subiectele "sigure" de discuție cu rușii se numărau vânătoarea, pescuitul, fructele de pădure, ciupercile și sportul. Acum, odată cu excluderea Rusiei din competițiile sportive, una dintre aceste teme a fost eliminată de pe listă, dar, a adăugat el, "se poate vorbi în continuare despre pescuit, vânătoare și ciuperci".
Ştiri video recomandate
