Cele mai mari economii ale lumii vor să acționeze împreună împotriva amenințării economice tot mai mari reprezentate de China. Donald Trump ar prefera să acționeze pe cont propriu, scrie Politico, luni. Trump a spus-o luna trecută, la summitul cu Xi Jinping, desfășurat la Beijing, când a descris întâlnirea drept un summit „G2”. „Acesta este G2”, le-a spus președintele jurnaliștilor, făcând trimitere la G7 - reuniunea celor mai mari economii ale lumii. „Există G7, există G8, iar acesta este G2”.
Această abordare subminează eforturile aliaților tradiționali ai SUA, în frunte cu europenii, de a forma un front comun împotriva Chinei și a valului de exporturi ieftine care inundă piețele occidentale. Președintele francez, Emmanuel Macron, a transformat problema într-o prioritate a summitului G7 pe care îl găzduiește săptămâna aceasta la Evian-les-Bains, în Franța. Săptămâna trecută, el a convocat o discuție cu ceilalți lideri ai G7, dar și cu reprezentanții Chinei, Indiei și Braziliei, pentru a aborda subiectul. Casa Albă nu l-a adăugat, însă, pe lista priorităților sale pentru summit.
Situația este complicată și mai mult de escaladarea tarifară declanșată de Trump împotriva Chinei, care a împins și mai multe exporturi chineze spre alte piețe occidentale, în special spre Europa.
„Statele Unite nu așteaptă ca întreaga lume să se ia de mână și să găsească o soluție coordonată pentru practicile Chinei. Acționăm deja, printr-o mulțime de măsuri”, a declarat, sâmbătă, un oficial de rang înalt al administrației, într-o discuție cu jurnaliștii. Oficialul a adăugat, însă, că „suntem bucuroși să cooperăm și să ne coordonăm cu alte țări pentru a rezolva aceste dezechilibre uriașe”.
Administrația Trump intenționează să poarte mai multe discuții bilaterale cu oficialii chinezi pe această temă. Trump și Xi au stabilit deja organizarea unui nou summit la Washington, în septembrie.
Un alt oficial de la Casa Albă, care a vorbit sub protecția anonimatului pentru a prezenta prioritățile summitului, a spus că acestea includ parteneriatele pentru investiții, inovarea în domeniul inteligenței artificiale, răspunsul la focarele de Ebola, reziliența lanțurilor de aprovizionare cu minerale critice, imigrația ilegală, traficul de droguri și exporturile de energie.
Europa rămâne pe cont propriu
Europa începe să înțeleagă că va trebui să ia inițiativa pe cont propriu.
Pe lângă discuția convocată de Macron, care nu a produs rezultate concrete, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, va găzdui, joi, un summit cu ceilalți lideri ai UE pentru a analiza opțiunile de limitare a excedentului de produse chinezești. În mai, Uniunea Europeană a votat majorarea tarifelor pentru oțel, aliniindu-se, astfel, eforturilor SUA de a răspunde capacității uriașe de producție a Chinei în acest sector.
„Atunci când alții nu respectă regulile comune, nu putem și nu vom rămâne cu brațele încrucișate”, a declarat, săptămâna trecută, cancelarul german, Friedrich Merz, în Parlamentul de la Berlin. El a adăugat că Germania „este în alertă față de practicile comerciale ale altor țări care denaturează concurența”.
Germania este deosebit de vulnerabilă la importurile ieftine, deoarece principalele sale sectoare industriale — industria auto, cea farmaceutică și cea chimică — sunt supuse unei presiuni tot mai mari din partea concurenților chinezi sprijiniți prin subvenții de stat.
„Europa pare pregătită să acționeze în privința Chinei”, a declarat Chad Bown, fost economist-șef în Departamentul de Stat în timpul administrației Biden. „Este momentul pe care îl așteptam de foarte mult timp în Statele Unite. Iar administrația Trump pur și simplu nu pare deloc interesată”.
Andrew Puzder, ambasadorul SUA în UE, a ilustrat această atitudine la un eveniment organizat la sfârșitul lunii mai în cadrul Reagan National Economic Forum.
„Cred că relația dintre președintele Trump și președintele Xi este una reală. Acest lucru ar putea neliniști Europa”, a spus Puzder. „Produsele pe care China le arunca pe piața americană sunt acum aruncate pe piața europeană. Așa că europenii sunt îngrijorați și reacționează, fără îndoială, față de China”.
Statele UE nu sunt însă pregătite să urmeze unele dintre cele mai conflictuale politici comerciale ale lui Trump, precum impunerea unilaterală de tarife, de teamă că acestea ar putea declanșa un război comercial care s-ar putea întoarce foarte repede împotriva lor. În schimb, blocul european, format din 27 de țări, promite o abordare diplomatică, prin intensificarea discuțiilor cu Beijingul și diversificarea partenerilor comerciali.
Lipsa unității occidentale slăbește răspunsul statelor G7 la supraproducția Chinei, deși toate membrele grupului — de la SUA și Germania până la Canada și Japonia — se confruntă cu probleme similare.
În Europa, „unul dintre lucrurile care îi încetinesc este teama de represalii”, a spus Bown. „Și teama că noi nu îi vom sprijini dacă se vor confrunta cu presiuni și represalii din partea Chinei”.
SUA își ignoră aliații și pactizează cu dictatura chineză
Japonia a trecut deja printr-o astfel de experiență.
Iritat în toamna trecută de retorica belicoasă a noii prim-ministre japoneze cu privire la Taiwan — insulă autoguvernată pe care China o consideră parte a teritoriului său — regimul chinez limitează de peste patru luni exporturile de pământuri rare spre Japonia. Măsura amenință producția japoneză de automobile, telefoane mobile și alte produse high-tech.
Trump, între timp, a mers la Beijing pentru apariții publice cordiale alături de dictatorul chinez și a reluat ideea înlocuirii G7 cu un G2, propunere pe care o adusese în discuție și în toamna trecută.
Un fost oficial de la Tokyo a spus că autoritățile japoneze au urmărit cu îngrijorare felul în care Trump l-a lăudat pe Xi, numindu-l, printre altele, „prieten”, „un lider extraordinar” și „foarte puternic”.
„Japonia are motive foarte serioase să fie alarmată de ideea unui G2, indiferent dacă acesta ar fi oficial sau ar exista în fapt”, a spus fostul oficial. În aceeași situație se află și ceilalți aliați G7 ai Statelor Unite.
Chiar și simpla discuție despre marginalizarea Europei, Canadei și Japoniei alimentează suspiciunile că abordarea tranzacțională a lui Trump în diplomație va determina SUA să încheie acorduri de investiții care ar putea afecta interesele aliaților și partenerilor săi tradiționali. Un an de tarife punitive, amenințări privind invadarea Groenlandei și insistențe ca statul canadian să devină al 51-lea stat american au accentuat aceste temeri în întreaga lume.
Într-o discuție cu jurnaliștii, vineri, premierul canadian, Mark Carney, a fost întrebat despre ideea că SUA nu mai sunt pe aceeași lungime de undă cu restul statelor G7.
„Vor exista unele probleme asupra cărora unul dintre partenerii G7 va avea opinii ferme, care, știți, vor fi mai radicale decât ale celorlalți”, a răspuns Carney. El a respins, însă, ideea existenței unui format „G6 plus unu”, în care SUA să acționeze complet separat. „Cred că fiecare dintre noi ar putea oferi exemple în acest sens”, a spus Carney.
În același timp, liderii străini se îndoiesc că Trump poate modifica în mod semnificativ comportamentul Chinei acționând singur.
„Guvernul chinez va profita 200% de această idee a unui G2, dar va lua partea dulce și o va scuipa pe cea amară”, a declarat un diplomat asiatic anonim.
„Este asemănător cu momentul în care China a fost primită în Organizația Mondială a Comerțului, pornindu-se de la ideea că acest lucru o va transforma într-o țară responsabilă, de încredere și dispusă să respecte regulile. În realitate, nu s-a întâmplat deloc așa”.
Ştiri video recomandate
