Guvernele statelor din Uniunea Europeană încearcă să schimbe unul dintre dintre cele mai sensibile subiecte politice din viitoarea Lege privind Accelerarea Industriei (Industrial Accelerator Act, IAA), scrie Politico.
Este vorba despre a înlocui conceptul general „Fabricat în Europa”, propus de Comisia Europeană, cu un sistem mai riguros din punct de vedere juridic, bazat pe acordurile comerciale și pe accesul pe piața comunitară al unor produse specifice, adaugă publicația citată.
Cea mai recentă variantă de compromis a Consiliului Uniunii Europene, distribuită săptămâna trecută de președinția irlandeză și obținută de Politico, introduce o nouă categorie, denumită „origine dintr-o țară parteneră” („partner origin”).
În baza acestei noi categorii ar urma să se stabilească în ce condiții produsele provenite din state terțe vor fi tratate ca echivalent al produselor din UE în cadrul achizițiilor publice și al schemelor de sprijin.
Ce propune Consiliul UE
În loc să pornească de la premisa că toate țările care au acorduri de liber schimb cu Uniunea beneficiază de același statut, propunerea face distincție între produsele acoperite prin Acordul privind Achizițiile Publice al Organizației Mondiale a Comerțului (WTO Government Procurement Agreement) și cele reglementate de acordurile bilaterale de liber schimb sau de uniune vamală încheiate de UE.
Concret, eligibilitatea unui produs ar urma să depindă de angajamentele asumate de Uniune privind achizițiile publice pentru acel produs, nu doar de existența unui acord comercial.
Prin acest compromis, Consiliul încearcă să înlocuiască abordarea propusă de Comisia Europeană.
Varianta Comisiei i-ar fi oferit Executivului de la Bruxelles o marjă largă pentru a decide dacă statele care au încheiat cu UE acorduri de achiziții publice și comerț liber pot beneficia de acest statut.
O interpretare extinsă ar fi permis includerea a până la 80 de țări în categorie.
Perspectiva a stârnit îngrijorări în unele state membre, precum Franța.
Însă, potrivit comisarului european pentru industrie, Stéphane Séjourné, „clubul Fabricat în Europa” ar putea fi limitat la aproximativ 20 de state.
Varianta de compromis a Consiliului prevede adoptarea unor acte de punere în aplicare, în locul actelor delegate, ceea ce oferă statelor membre un rol formal în decizia de includere sau excludere a țărilor terțe.
Vor conta existența unui tratament reciproc pentru produsele europene și preocupările privind dependențele strategice și securitatea aprovizionării.
Ce își propune Legii privind Accelerarea Industriei
Obiectivul principal al Legii privind Accelerarea Industriei este protejarea industriilor cu consum mare de energie, a tehnologiilor pentru tranziția către emisii nete zero și a industriei auto europene împotriva concurenței externe neloiale, prin utilizarea fondurilor publice și a accesului la piața unică.
Printre măsurile prevăzute se numără folosirea achizițiilor publice pentru favorizarea produselor care respectă cerințele privind conținutul local sau care se califică pentru categoria „Fabricat în Europa”.
Pentru ca noul mecanism să poată fi aplicat în practică, Comisia Europeană ar urma să fie obligată să mențină, prin intermediul portalului Access2Markets, liste specifice, pe categorii de produse, cu statele încadrate la „origine dintr-o țară parteneră”.
Cum ar urma să funcționeze sistemul
Potrivit propunerii Consiliului, autoritățile contractante care se bazează pe informațiile acestui portal pentru a stabili eligibilitatea unui produs nu vor fi considerate vinovate de încălcarea legislației UE în cazul în care baza de date publică are informații eronate.
Într-o altă modificare adusă Capitolului III al IAA - care stabilește regulile privind originea produselor în UE - Consiliul introduce și conceptul de „melt and pour” („topire și turnare”) pentru determinarea originii mărfurilor din oțel.
Măsura aliniază regulamentul la normele europene existente, inclusiv la noile cote mai stricte pentru importurile de oțel în Uniunea Europeană, în vigoare de luna trecută.
În Anexa II a proiectului de regulament, Consiliul păstrează pragurile obligatorii privind conținutul european pentru oțel, ciment și aluminiu, însă permite amânarea aplicării acestora, prevăzută pentru 2029, dacă actele delegate și specificațiile tehnice necesare nu sunt deja în vigoare cu cel puțin șase luni înainte.
Astfel, calendarul de implementare a Legii privind Accelerarea Industriei ar putea fi întârziat, în timp ce alte elemente importante ale proiectului - în special crearea zonelor de accelerare industrială - au devenit opționale, nu obligatorii.
Evoluția reflectă măsura în care Consiliul s-a îndepărtat de propunerea inițială a Comisiei Europene înaintea negocierilor cu Parlamentul European, notează Politico.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, își dorește o adoptare a legii până la sfârșitul acestui an.
Însă respectarea acestui calendar pare tot mai dificilă, având în vedere că propunerea Comisiei a fost prezentată abia în luna martie, după mai multe revizuiri și întârzieri, și că statele membre continuă să opereze modificări substanțiale.
În plus, poziția Parlamentului European nu ar urma să fie definitivată înainte de luna septembrie a anului curent, precizează Politico.
