A fost un an dominat de proteste. Din Mediterană, Orientul Mijlociu, Rusia, Europa, Statele Unite străzile au fost ocupate de oameni care îşi cer dreptul la un trai decent şi dreptul de a nu fi asupriţi.
În Europa, atacul împotriva unor drepturi fundamentale - la educaţie mai ales - a scos în stradă sute de mii de oameni. O explozie de ură şi de distrugere pe străzile Londrei venită din partea adolescenţilor de la periferie a devoalat problemele sociale din ghetourile de la periferia metropolei. Inegalitatea socială e în creştere din statele unite în Europa.
În Marea Britanie, studenţii s-au ciocnit cu poliţia de câteva ori.
În Israel, costul vieţii din ce în ce mai ridicat a scos în stradă mii de tineri care s-au mutat în corturi în cartierele de lux din Tel Aviv. Protestul paşnic a durat câteva luni, guvernul a promis că va îndrepta politica de locuinţe spre nevoile sociale.
Protestele paşnice din Tel Aviv au inspirat proteste non-violente în tot occidentul practic. Zeci de mii de tineri, şomeri, profesori, sindicalişti s-au adunat în mişcarea Ocupaţi Wall Stret. Cer eliminarea corupţiei politice şi tragerea la răspundere a bancherilor care de dragul profitului au distrus economia şi şansa oamenilor care muncesc la un trai decent.
În România viaţa s-a înrăutăţit continuu, dar ţara s-a remarcat printr-o serie de proteste unice: Mitingul unui singur pensionar în Argeş. Al unui singur om în Mehedinţi. Al unui singur tânăr la kilometrul zero din Bucureşti. Al unei mâini de studenţi în facultatea de istorie.
