"America Singură" ar putea fi cea mai simplă descriere a noii Strategii de Securitate Națională a Casei Albe, un document extraordinar publicat, vineri, care prezintă, în mod concis, prioritățile generale de politică externă ale Administrației Trump. Un text de 33 de pagini plin de nemulțumiri, care se autointitulează drept "America pe primul loc",atacă aliații europeni cu remărci la limita rasismului, să admită că Statele Unite trebuie să împartă puterea cu China și să caute noi aliați în emisfera vestică, scrie CNN.
"Zilele în care Statele Unite susțineau întreaga ordine mondială au apus", se arată la început, deși nu este clar dacă este vorba de o afirmație a unui fapt trecut sau de o nouă politică.
"Întrucât Statele Unite resping conceptul nefericit al dominației globale pentru ele însele, trebuie să prevenim dominația globală a altora. Influența exagerată a națiunilor mai mari, mai bogate și mai puternice este un adevăr atemporal al relațiilor internaționale", se arată în raport.
Ascensiunea meteorică a Chinei, se spune în raport, a venit în detrimentul SUA, "dar poate fi doar controlată".
Casa Albă vede potențial pentru prieteni mai aproape "de casă", în cele două Americi, dar riscă să fie dezamăgită.
În document se menţionează şi ceea ce declară Doctrina Monroe din anii 1820, oferind o anexă la o propunere veche, conform căreia SUA ar trebui să domine cele mai apropiate țărmuri ale țării, în loc să ofere o idee nouă pentru 2026. De asemenea, omite să menționeze cât de puțini aliați puternici au Statele Unite în sud, deoarece amenință să bombardeze rețelele de narcotraficanți după bunul plac, grațiindu-l în același timp pe fostul președinte corupt al Hondurasului afectat de droguri.
În mod repetat, strategia se bazează pe o retorică grea și serioasă, însă îi lipsesc ideile pe măsura momentului. Există totuşi, o mică ușurare, în special în sintagma: "Conflictul rămâne cea mai problematică dinamică a Orientului Mijlociu". Dar, câteva propoziții mai târziu, propoziţia "conflictul israeliano-palestinian rămâne spinos" este o reamintire a câte mii de vieți se află sub influența acestei gândiri disprețuitoare aflate la cârma superputerii militare mondiale.
Există momente în text care împrumută prejudecăți și nemulțumiri asociate mai frecvent cu "colțurile mai întunecate" ale reţelei sociale x, înainte ca întregul efort să se oprească oarecum brusc după 210 cuvinte care sugerează că resursele Africii sunt cam tot ce valorează.
Însă, cea mai tulburătoare parte a textului este rezervată "bestiei negre": Europa. Ecourile discursului coroziv al vicepreședintelui JD Vance din februarie, la Conferința de Securitate de la München, trec pe două pagini care acuză, fără dovezi, aliații europeni că suprimă libertatea de exprimare și democrația, în timp ce își paralizează propriile economii prin reglementări excesive. Se susține se refuză, pentru majoritatea europenilor, exprimarea democratică a dorinței lor de pace cu Rusia.
Strategia se inspiră de la cei aflați la extremele Europei atunci când se bazează pe teoria rasistă a "marii înlocuiri" pentru a afirma că Europa se confruntă cu "ștergerea civilizației".
"Este mai mult decât plauzibil ca, în cel puțin câteva decenii, anumiți membri NATO să devină majoritar non-europeni". Cu alte cuvinte, Europa va fi mai puțin albă, prin urmare, se va întoarce împotriva alianțelor Americii atunci când acestea vor fi "de nerecunoscut în 20 de ani sau mai puțin" și nu neapărat "suficient de puternice pentru a rămâne aliați de încredere", arată documentul.
Totuşi, se propune şi un "remediu": "Cultivarea rezistenței față de traiectoria actuală a Europei în cadrul națiunilor europene" - o aluzie la interferența evidentă.
Rusia este scutită, așa cum era de așteptat, de critici similare și este considerată o relație demnă de "stabilitate strategică". SUA sunt prezentate în mod familiar nu ca un aliat NATO al Europei, ci ca un mediator "pentru a atenua riscul unui conflict între Rusia și statele europene". Se critică "oficialii europeni care au așteptări nerealiste pentru război, cocoțați în guverne minoritare instabile", unde dorința populară de pace este călcată în picioare de cenzură și de suprimarea democrației (o premisă falsă).
O lipsă de conștientizare de sine este prezentă în următoarea critică la adresa Europei, considerând-o o putere militară care se teme să se apere.
"Această lipsă de încredere în sine este cel mai evidentă în relația Europei cu Rusia", notează raportul, ignorând primirea pe covorul roșu a președintelui rus Vladimir Putin, a cărui economie este mai mică decât cea a Italiei și a cărei armată încă nu își poate cuceri vecinul mai slab.
Prioritatea? "O încetare rapidă a ostilităților în Ucraina, restabilirea stabilității strategice cu Rusia și supraviețuirea Ucrainei ca stat viabil". Calea către acest obiectiv durabil și evaziv al lui Trump nu este abordată, însă cuvintele "supraviețuire" și "viabil" nu sugerează că cineva din viitor va fi amabil cu Kievul.
Putin primește chiar și un cadou incontestabil, atunci când cere "să se pună capăt percepției și prevenirii realității NATO ca o alianță în continuă expansiune".
"Este un document profund neserios, pentru o perioadă profund serioasă, care descrie politica lui Trump ca fiind pragmatică fără a fi «pragmatistă», realistă fără a fi «realistă», principială fără a fi «idealistă», puternică fără a fi «agresivă» și reținută fără a fi «pacifistă»", notează CNN.
Într-o perioadă de războaie culturale persistente, Casa Albă pare să fi folosit un marker roșu pentru a defini unele idei, dar se bucură de o multitudine de cuvinte prin care își promovează retragerea și respingerea unor valori și aliați vechi de decenii.
Ştiri video recomandate
