Sâmbătă, islandezii vor vota dacă vor să redeschidă drumul spre aderarea la Uniunea Europeană, ceea ce ar însemna și adoptarea regulilor europene care interzic vânătoarea de balene. Kristjan Loftsson și-a petrecut zeci de ani găsind modalități prin care să țină în viață industria vânătorii de balene din Islanda. Cea mai nouă idee a milionarului islandez în vârstă de 83 de ani este transformarea cărnii de balenă în suplimente de fier. În curând, însă, s-ar putea confrunta cu o problemă pe care niciun produs nou nu o poate rezolva, scrie Politico.
Pe 29 august, islandezii vor vota dacă vor să reia negocierile pentru aderarea la Uniunea Europeană. O victorie a taberei „Da” ar redeschide drumul spre integrarea în UE și, implicit, spre aplicarea regulilor europene care interzic uciderea balenelor.
Directiva UE privind habitatele interzice capturarea sau uciderea tuturor cetaceelor, categorie care include balenele, delfinii și marsuinii. Pentru Loftsson, aderarea Islandei la UE ar însemna aproape sigur sfârșitul vânătorii.
Loftsson este omul din spatele industriei islandeze de vânătoare a balenelor. Compania sa, Hvalur hf., activează cu întreruperi din 1947 și operează astăzi singura flotă comercială de vânătoare a balenelor din țară. În acest sezon de vară, cele două nave ale sale, Hvalur 8 și Hvalur 9, au patrulat apele Islandei în căutarea balenelor comune și au ucis până acum peste 50.
Islanda este una dintre cele doar trei țări din lume, alături de Norvegia și Japonia, care mai permit vânătoarea comercială de balene. Afacerea a devenit, însă, tot mai dificilă.
În general, islandezii nu consumă carne de balenă. Țara nici nu are o tradiție îndelungată a vânătorii comerciale de balene, iar practica este controversată chiar și în Islanda. Un raport guvernamental arată că activitatea Hvalur a produs pierderi de aproximativ trei miliarde de coroane islandeze (21 de milioane de euro) între 2011 și 2021.
Hvalur a oprit exporturile de carne de balenă către Japonia, motivând că afacerea nu mai era profitabilă. Potrivit unui document guvernamental, compania a analizat inclusiv posibilitatea de a vinde carnea drept materie primă pentru hrana porcilor și bovinelor.
Loftsson caută soluții mai inventive. De aici și ideea suplimentelor de fier. La începutul acestei luni, Hvalur, nume care în islandeză înseamnă „balenă”, a anunțat că vrea să transforme carnea de balenă comună în pulbere și să o vândă ca supliment alimentar, invocând cele aproape două miliarde de persoane din lume care suferă de anemie.
„Este una dintre cele mai mari probleme de sănătate din lume, lipsa fierului”, spune Loftsson. „Lucrăm la asta de cinci sau șase ani și credem că acum am găsit metoda”.
Vânătoarea
De la Reykjavik până la baza Hvalur, aflată la capătul fiordului Hvalfjörður, sau „Fiordul Balenelor”, se ajunge cu mașina în aproximativ o oră. Drumul șerpuiește de-a lungul a circa 30 de kilometri de coastă și include și o porțiune neasfaltată. Este sfârșit de vară, iar aerul este deja rece. Arne Feuerhahn poartă o geacă bleumarin împotriva vântului și arată spre stația de procesare a balenelor de pe celălalt mal, în partea de nord a fiordului.
Feuerhahn este fondatorul Hard To Port, un ONG care documentează vânătoarea de balene din Islanda pentru a face practica mai transparentă. Activistul spune că a început în 2008, după ce a asistat în Antarctica la uciderea unei balene minke de către vânători japonezi.
„Când vezi cruzimea, nu o mai uiți”, spune el.
Feuerhahn își petrece cea mai mare parte a anului în Germania natală, unde lucrează pentru o companie de gestionare a deșeurilor. Vara, odată cu începerea sezonului de vânătoare, vine în Islanda și își parchează duba în apropierea stației Hvalur, de unde fotografiază balenele aduse la țărm.
Navele ajung la cheiul din beton cu animalele harponate legate de bord și târâte prin apă. De coada balenei este prins un cablu, iar cadavrul este tras pe o rampă de beton cu ajutorul unui troliu mecanic, înainte de a fi tranșat în aer liber.
Muncitorii îndepărtează stratul de grăsime, care este apoi topit împreună cu oasele în cazane. Pentru a rupe maxilarul folosesc un ferăstrău acționat cu abur, iar pentru a desprinde bucățile de carne folosesc cuțite lungi montate pe prăjini de lemn. Carnea este congelată și apoi transportată cu camionul într-un depozit frigorific de la periferia Reykjavikului.
Balenele comune sunt cele mai mari animale de pe Pământ după balenele albastre. Un adult măsoară în medie aproximativ 20 de metri, cât lungimea unui teren de tenis, și poate cântări cu ușurință peste 50 de tone. Au pielea gri-închis, cu benzi asimetrice de pigmentație argintie pe cap și pe spate.
Sunt animale solitare și înotători extraordinar de rapizi. Cutreieră oceanul în căutare de krill și pești precum capelinul, șprotul și heringul, explică cercetătorul marin Conor Ryan, care militează împotriva vânătorii de balene.
„Pur și simplu se desprind și pornesc în viteză, de parcă ar galopa spre orizont”.
Ryan recunoaște că numărul de balene vânate de Hvalur, care a primit anul acesta o cotă de 150 de exemplare din partea Institutului Islandez pentru Cercetări Marine și de Apă Dulce, nu va avea probabil un efect semnificativ asupra populației de balene comune din Atlanticul de Nord.
Specia este clasificată drept vulnerabilă de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii, însă o evaluare regională a populației care traversează apele islandeze a încadrat-o la categoria „risc scăzut”, fără „dovezi privind un declin continuu”.
Pentru Ryan, argumentul împotriva vânătorii ține în primul rând de cruzime.
„Nu există nicio modalitate de a ucide o balenă care să corespundă standardelor moderne privind sacrificarea unui mamifer”, spune el.
Tehnologia folosită la vânătoare s-a schimbat foarte puțin față de perioada de apogeu a industriei, la începutul secolului XX. Un observator stă în cuibul de veghe și caută jetul de apă caracteristic. Când este observată o balenă, un harponier traversează pasarela până la prova, unde este montat tunul cu harpon.
Harponul este îndreptat spre zona gâtului pentru a crește șansele unei ucideri rapide. În vârf are o grenadă care explodează la impact și împrăștie fragmente de metal în corpul animalului. În același timp, ghearele metalice ale harponului se deschid și se fixează în balenă.
Regulile islandeze prevăd că animalul trebuie ucis instantaneu. Femelele gestante sau care alăptează trebuie evitate.
În practică, moartea poate surveni mult mai târziu. În iunie anul acesta, de exemplu, o balenă comună a trebuit lovită de patru ori și se estimează că s-a chinuit 31 de minute înainte de a muri.
Intră în scenă Uniunea Europeană
Cruzimea este unul dintre argumentele împotriva vânătorii de balene. Uniunea Europeană reprezintă, însă, o amenințare mult mai directă pentru această industrie: aderarea ar însemna aproape sigur sfârșitul ei. Sondajele arată o cursă foarte strânsă înaintea referendumului, cu tabăra „Da” ușor în față.
Árni Finnsson, președintele consiliului Asociației Islandeze pentru Conservarea Naturii, spune că și în perioada 2009-2012, când Islanda a negociat pentru prima dată aderarea la UE, vânătoarea de balene era văzută drept unul dintre obstacolele majore.
„Ministrul de externe de atunci spunea: «Ei bine, noi nu cedăm. Ne menținem poziția»”, povestește Finnsson.
El spune că industria pescuitului încearcă și acum să transforme vânătoarea balenelor într-un subiect care să divizeze electoratul.
„Bineînțeles că vânătoarea balenelor va fi interzisă”, spune Guðlaugur Þór Þórðarson, deputat al conservatorului Partid al Independenței. În prezent se află în opoziție, dar a fost ministru al mediului între 2021 și 2024.
Cu părul cărunt tuns scurt și o figură foarte expresivă, Þórðarson vorbește mult și repede. Pe reverul costumului poartă o insignă cu mesajul „Áfram Ísland” („Înainte, Islanda”), sloganul taberei „Nu”. „Nu cred că există absolut nicio șansă să obținem o derogare”, spune el.
Þórðarson susține că vânătoarea ajută la ținerea sub control a populației de balene, care, dacă ar crește prea mult, ar putea afecta resursele piscicole ale Islandei. Asta nu înseamnă, însă, că se grăbește să mănânce carne de balenă.
„Am amintiri din copilărie cu carne de balenă și, cu siguranță, am mâncat lucruri mult mai bune acasă”, spune el râzând, în declarația pentru Politico.
Pentru adversarii aderării la UE, vânătoarea balenelor face parte dintr-o discuție mult mai amplă despre cine controlează resursele din apele Islandei. Vânătoarea de balene poate avea o importanță economică redusă, dar pescuitul rămâne esențial pentru economia țării și generează aproape o zecime din PIB.
„Autoritățile islandeze trebuie să pună pe primul loc interesele Islandei”, a declarat în scris, pentru Politico, Arni Sverrisson, director general și președinte al Asociației Ofițerilor de pe Navele Islandeze.
„Din punctul meu de vedere, singura variantă este să păstrăm neschimbată politica islandeză în domeniul pescuitului și să continuăm vânătoarea de balene”.
Katrin Oddsdottir, avocată și activistă împotriva vânătorii, vede lucrurile cu totul diferit. În biroul ei păstrează o fotografie cu Bjork la un eveniment împotriva vânătorii de balene. Cântăreața islandeză este una dintre vocile cele mai cunoscute care se opun acestei practici.
„Practic, vorbim doar despre hobby-ul profund pervers al unui milionar”, spune Oddsdottir.
Ultimul vânător de balene al Islandei
Loftsson este dispus să dezbată, dar este și convins că are dreptate. Își susține argumentele cu teancuri de documente tipărite, printre care și o fișă informativă a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii.
Pentru Hvalur, vânătoarea de balene este doar o activitate secundară. Loftsson și-a făcut adevărata avere după ce compania a intrat în industria pescuitului în anii 1980. De atunci, afacerile s-au extins și în alte domenii, inclusiv investiții în bănci și telecomunicații.
Legătura lui Loftsson cu vânătoarea de balene începe din copilărie. La 13 ani și-a petrecut o vară lucrând la bucătărie pe una dintre navele de vânătoare ale tatălui său. Întrebat de ce continuă să țină flota în funcțiune chiar dacă pierde bani, Loftsson arată spre investițiile făcute în stația de procesare.
„Poate că avem niște pierderi mici, dar asta nu înseamnă nimic pe lângă a arunca totul la gunoi”, spune el.
Suplimentele de fier sunt următorul său mare pariu. Loftsson spune că suplimentele sintetice cu fier sunt greu de digerat și pot provoca constipație. Hvalur vrea să macine carnea bogată în fier și să o transforme în capsule de 500 de miligrame. Primul lot ar urma să fie gata anul viitor.
Loftsson este obișnuit cu disputele privind vânătoarea. La începutul acestui an, ministra industriei, Hanna Katrin Friðriksson, a sugerat că legea din 1949 care permite vânătoarea balenelor este depășită și trebuie revizuită.
Potrivit a două persoane din Islanda familiarizate cu situația, dintre care una ocupă o funcție politică importantă, SUA amenință Islanda cu taxe vamale dacă nu pune capăt vânătorii.
În discuția cu Politico, Loftsson spune că nu este îngrijorat. Islanda a mai încercat în trecut să oprească vânătoarea, inclusiv printr-o pauză de 20 de ani care s-a încheiat în 2006. „Nu ajung niciodată nicăieri”, spune Loftsson.
Dar când vine vorba de regulile UE, situația este alta. El compară Uniunea Europeană cu „o versiune mai blândă a sistemului sovietic” și recunoaște că aderarea ar însemna sfârșitul vânătorii de balene. Totuși, nu crede că tabăra „Da” va câștiga.
Își pune haina și se ridică, apoi se întoarce pentru a răspunde unei ultime întrebări din partea jurnaliștilor Politico.
„Vă plac balenele?”
Loftsson nu ezită.
„Sigur că da, sunt animale frumoase”, spune el. „Oamenii merg la fermă sau la grădina zoologică, se uită la miei și la vite. Apoi se întorc acasă și mănâncă miel”.
