Costul unui tip emblematic de "economie umanistă" — așa-numitul mod de viață european, care oferă asistență medicală, educație accesibilă și o pensionare demnă pentru toți, prin cheltuieli sociale mari — devine insuportabil de mare. În Franța, pe măsură ce datoria națională crește vertiginos, ratingul de credit scade, veniturile stagnează iar oamenii se confruntă cu două întrebări: vor duce milenialii și generațiile mai tinere vieți mai proaste decât părinții și bunicii lor? Și, dacă nu, cine va plăti pentru confortul continuu, scrie The Washington Post.

Luni, aceste întrebări au devenit și mai presante odată cu demisia uluitoare a prim-ministrului Sébastien Lecornu, după doar patru săptămâni, care a aruncat țara și mai adânc în criza politică.

"Aceasta este ultima oprire înainte de prăpastie", declarase predecesorul lui Lecornu, prim-ministrul François Bayrou, înainte de a fi demis luna trecută de parlamentari, după ce prezentase un buget ce ar fi necesitat reduceri substanțiale, inclusiv eliminarea a două sărbători naționale.

Provocări similare se profilează și în Germania, unde economia stagnează după doi ani consecutivi de declin: companiile concediază personal, infrastructura s-a deteriorat, iar guvernul pregătește populația pentru reduceri bruște de buget — chiar dacă costurile de împrumut rămân scăzute, iar majoritatea germanilor se bucură încă de un nivel de trai ridicat.

Ca și în Statele Unite, un număr tot mai mare de pensionari duce la creșterea costurilor cu pensiile și asistența medicală, în timp ce ratele scăzute ale natalității și reacția negativă la imigrație amenință să reducă forța de muncă și să erodeze baza de impozitare. Pentru Franța și Germania, considerate de mult timp pilonii Uniunii Europene, este neclar dacă își mai permit să fie lumina călăuzitoare a justiției economice în Occident.

La fel ca milioane de cetățeni francezi, Anastasia Blay, în vârstă de 31 de ani, asistentă de cameră la Paris, nu crede că generația ei ar trebui să plătească pentru greșelile trecutului sau să sacrifice beneficii.

Ani de zile, Blay a supraviețuit cu ajutorul unei subvenții guvernamentale pentru lucrătorii din industria divertismentului — parte a sprijinului de stat pentru arte — pe care ea și alții îl consideră un contract social indestructibil într-o națiune a "libertății, egalității și fraternității".

O plată lunară de asistență socială pentru lucrători cu venituri mici o susține acum în perioadele de șomaj într‑o industrie instabilă pe care, totuși, o iubește. Deși are un apartament asigurat pentru familie fără chirie, spune că îi este greu să se descurce. A participat la proteste stradale care urmăresc paralizarea țării.

"Pentru mine, problema este nedreptatea, decalajul dintre săraci și bogați și dintre bogații care, în realitate, sunt impozitați doar în comparație cu ce câștigă", a spus ea. Deși a mărturisit că îi este "puțin rușine" să se bazeze pe asistență socială și se teme de judecata oamenilor, plățile o ajută să "îmi păstrez demnitatea și să trăiesc decent".

"În opinia mea, este un drept, nu un privilegiu", a adăugat ea.

La peste 200 de kilometri distanță, în centrul Franței, un antreprenor în domeniul criptomonedelor, Éric Larchevêque, în vârstă de 52 de ani, percepe o țară agățată de un sistem de beneficii pe care nu și-l mai poate permite — unul încăpățânat în rezistența la schimbare.

Larchevêque a părăsit Franța la sfârșitul anilor ’90, "sătul" de taxele mari și birocrație, în căutarea unor oportunități mai bune pentru startup-urile sale tehnologice. Nostalgic, s-a întors cu speranțe crescute odată cu alegerea lui Emmanuel Macron în 2017, un președinte favorabil mediului de afaceri.

Însă reducerile de taxe promise de Macron au fost minime și nu au generat investițiile sau reformele anticipate. Larchevêque se simte acum nesigur, chiar nedorit, într-o Franță care cere tot mai multe resurse de la cei bogați, într-o țară cu una dintre cele mai ridicate rate de impozitare din lumea industrializată.

În același timp, Franța cheltuiește relativ mai mult pe bunuri, servicii și protecție socială decât orice altă țară bogată. Larchevêque afirmă că se gândește să emigreze din nou — de data aceasta definitiv.

"Modul francez de a vedea lucrurile este: dacă ai succes, dacă ești bogat, dacă faci companii, atunci ești un hoț", spune el.

Creștere redusă, cheltuieli mari

Larchevêque și Blay, în dezacord privind soluțiile și responsabilitățile, ilustrează tensiunea dintre cei care vor schimbare și cei care insistă că nu este posibilă.

Totuși, există un consens tot mai larg că economia Franței este blocată într-o spirală de creștere redusă și cheltuieli mari, iar problemele bugetare sunt în centrul celei mai instabile perioade politice din ultimele decenii. Sistemul unic de protecție socială al Franței este adesea indicat ca parte a acestei probleme.

Uniunea Europeană nu este străină dificultăţilor economice și politice, dar până de curând, țările cu probleme se aflau la periferie: Grecia risipitoare, lideri în schimbare frecventă în Italia, şomaj sever în Spania. În tot acest timp, centrul (Franța și Germania) rezistau. Acum, Italia, care are cel mai stabil guvern din decenii, și-a îmbunătățit ratingul de credit luna trecută, chiar dacă Franța a suferit o retrogradare jenantă, casa de investiții Fitch invocând "datorie ridicată și în creștere" și "fragmentare politică". Franța trebuie acum să se împrumute la dobânzi puțin mai mari decât Grecia — o situaţie inimaginabilă până recent.

Spania, guvernând mai prudent decât Germania sau Franța, este în expansiune, iar rata șomajului s‑a redus la jumătate. Între timp, Franța a avut patru prim-miniștri în 15 luni. Sprijinul pentru partidele naționaliste și anti-imigrație — Adunarea Națională în Franța și Alternativa pentru Germania (AfD) — a crescut rapid.

Criza Europei centrale apare într-un moment periculos al istoriei moderne. Continentul este prins între o amenințare rusă agresivă și un Președinte american imprevizibil, care pune presiune pe aliații săi în problema tarifelor vamale și pare să își schimbe angajamentele de securitate de la o zi la alta.

Aceste amenințări sporesc presiunea asupra europenilor de a cheltui mai mult pentru apărare, ceea ce poate reduce beneficiile sociale sau impune taxe mai mari, riscând să alunge sau să distrugă afaceri într-o lume globalizată. Unii susțin că Europa impozitează deja prea mult cetățenii și mediul de afaceri.

În paralel, Franța și Germania se lovest de o provocare crescândă din partea Chinei, care concurează cu producția europeană la bunuri sofisticate — de exemplu, vehicule electrice fabricate în Germania sau centrale nucleare în Franța.

Dobânzile la împrumuturile guvernamentale germane rămân extrem de avantajoase. Chiar și în Franța, puțini se tem de o criză iminentă a datoriei care să destabilizeze piețele globale mai puternic decât cea a Greciei din urmă cu peste un deceniu. Mai probabil este ca, din cauza creșterii costurilor de împrumut, să se accentueze povara datoriei și să facă și mai dificilă susținerea cheltuielilor sociale.

"În prezent, există o problemă reală. Franța mai poate susține statul său social? Aș spune că este în primul rând o alegere politică și socială. Cât de important vrem să fie rolul statului?”, a spus Andreas Eisl, cercetător senior la Institutul Jacques Delors din Paris.

Europa poate că nu se află pe punctul de a adopta un sistem de sănătate nesubvenționat, cu concedii limitate și beneficii sociale reduse în stil american, dar corecțiile de un fel sau altul par inevitabile.

Solicitări de reformă

Bugetul care l-a demis pe Bayrou prevedea reduceri drastice de 44 de miliarde de euro — inclusiv plafonarea pensiilor și eliminarea a două zile libere. Propunerea a stârnit indignare publică și nu a mers mai departe. Bayrou a cerut un vot de încredere, nu l-a trecut, şi şi-a depus demisia.

Captiv între extrema dreapta și extrema stânga, succesorul său, Lecornu, a respins un "impozit pe avere" și a insistat ca facțiunile parlamentare să găsească soluții pentru reducerea deficitului bugetar înainte de a fi prea târziu. Demisia bruscă de luni a survenit după ce nu a putut obține un compromis cu partidele aflate în disensiune.

Unii contestă gravitatea crizei. Michel Sapin, fost ministru de Finanțe al Franței (1992–1993 și 2014–2017), a criticat guvernul Macron pentru cheltuielile excesive post‑pandemie și pentru șocul prețului la energie generat de invazia Rusiei în Ucraina. Totuși, el susține că problema bugetului Franței este gestionabilă.

"Cred că avem resurse — chiar și acum — pentru a găsi soluții și că în Franța și Europa avem mijloace să evităm căderea într-o direcție greșită", a spus Sapin.

În Germania, cancelarul Friedrich Merz a cerut revizuirea programelor generoase de asistență socială, subliniind că "pur și simplu nu ne mai putem permite sistemul de astăzi". El avertizat că aceasta va necesita decizii dureroase și reduceri bugetare.

Astăzi, o familie germană de patru persoane care beneficiază de sprijin social poate primi până la 5.000 de euro pe lună, echivalentul a circa 5.873 de dolari, o sumă inimaginabilă în SUA. Totuși, negocierile din parlament fac reformele dificile. Merz trebuie să se înțeleagă cu Partidul Social-Democrat (SPD), care se opune reducărilor asistenței sociale. La doar câteva zile după discursul lui Merz, ministrul Muncii și co-președinta SPD, Bärbel Bas, a replicat sec: "Asta e o prostie".

Lupta intergenerațională

Ca multe alte țări occidentale, Franța a suferit ca urmare a globalizării, transformând regiuni întregi în zone sociale defavorizate. Incapabilă să restabilească locurile de muncă pierdute la același nivel ca SUA și confruntată cu o populație care îmbătrânește rapid și cu o cerere mare pentru pensii, Franța a alocat 31,5 % din PIB pentru protecție socială în 2023 — cel mai mare procent din Europa, conform Departamentului francez de statistici și evaluare.

Experții avertizează că un asemenea nivel de cheltuieli este incompatibil cu veniturile fiscale în scădere.

"Există tot mai multă conștientizare că sistemul trebuie să devină mai puțin generos, iar mulți oameni nu sunt încântați de asta", a declarat Willem Adema, economist senior la OECD, divizia de politici sociale.

Întrebarea "cine plătește?" generează dispute între tineri și bătrâni, bogați și săraci, oameni din rural și orașeni.

Larchevêque crede că guvernul trebuie să reducă taxele și să taie substanțial cheltuielile pentru pensii, asistență socială și alte programe publice. Recunoaște că ar fi "foarte dramatic", dar consideră că este "singura modalitate de a revigora" economia Franței.

El își exprimă temerile pentru viitorul Franței. Partenerul său de afaceri, David Balland, și soția lui au fost răpiți din casa lor în centrul Franței în ianuarie și reținuți pentru răscumpărare, un caz care a implicat intervenția forțelor de ordine. Alte incidente legate de criptomonede i-au întărit sentimentul că "nu suntem în siguranță".

Christine Boucau‑Podorski, în vârstă de 75 de ani, lucrătoare textilă pensionară din Roubaix, îngrijorată de evoluția țării, critică ideea înghețării pensiilor ca soluție. Consideră că tinerii nu înțeleg cât de mult a muncit generația ei pentru beneficiile de care se bucură acum.

Boucau‑Podorski a început să lucreze la 14 ani, în 1964, ca stagiară la o fabrică de textile din Roubaix, și a rămas acolo până la închiderea fabricii în 2000. A lucrat 47 de ore pe săptămână pe linia de producție a firelor de lână. Acum primește o pensie de 1.100  euro pe lună, plus aproximativ 300 de euro din pensia medicală a defunctului său soț. Această sumă îi acoperă cheltuielile modeste.

"Trăiesc fără excese, dar sunt mulțumită și nu mă plâng", spune ea.

Totuși, ar fi dispusă să plătească impozite mai mari pe pensie dacă acest lucru ar ajuta persoanele vulnerabile. Susține că există prea multă sărăcie în Franța și ar dori ca statul să reducă beneficiile pentru cei care nu au muncit niciodată.

În 2023, guvernul Macron a adoptat o reformă printr-un mecanism constituțional care a ocolit votul parlamentar, care va crește treptat vârsta de pensionare de la 62 la 64 de ani.

Blay a declarat că se simte "ca și cum toată lumea încearcă să-și salveze pielea". A participat la un protest recent împotriva bugetului Bayrou, intitulat "Blocați totul". Se opune reducerilor pensiilor pentru pensionari, cum ar fi bunica ei, despre care spune că "n-ar mai avea prea multe resurse". Blay susține că statul ar trebui să-și gestioneze mai bine cheltuielile și îi acuză pe cei bogați pentru acumularea de averi.

O speranță de reinventare

Deși perspectivele sunt sumbre, antreprenorii și autoritățile locale caută noi motoare de creștere economică și ocupare a forței de muncă.

În Roubaix — orașul natal al pensionarei — populația a stagnat, apoi a scăzut, iar rata sărăciei figurează printre cele mai ridicate din Franța. În ultimul deceniu, fostele uzine au fost transformate în muzee și spații de coworking pentru antreprenori locali, concentrându-se pe economia circulară și "zero deșeuri". S-au deschis noi școli care pregătesc oameni pentru joburi de viitor — în inginerie, animație digitală etc.

"Aceasta este cultura acestui oraș: a reușit totdeauna să se reinventeze", spune primarul Roubaix‑ului, Guillaume Delbar.

El recunoaște că aceste inițiative au avut un impact modest (zeci sau sute de locuri de muncă), dar spune că Roubaix trebuie să se adapteze pentru a supraviețui.

Ca Franța în ansamblu, orașul speră să găsească modalități noi de a-și menține modelul de viață într-o lume tot mai competitivă.

"Un lucru este sigur: Nu ne vom întoarce la vechile modele", a subliniat Delbar.