Tradiția tăierii porcului este un obicei specific românesc, care are loc în preajma sărbătorii de Ignat, pe 20 decembrie.
Această tradiție are origini în practicile agrare și creștine, în care oamenii se pregăteau pentru sărbătorile de iarnă.
În dimineața zilei de Ignat, pe 20 decembrie, în multe gospodării, are loc ceremonia sacrificării porcului. Acesta este un moment important, iar întregul proces este desfășurat cu grijă și respect față de animal.
Tradiţia reamintește de vechile jertfe animale practicate în trecut de diverse culturi, în momentele de tranziție între ani sau anotimpuri. Jertfa simbolizează sfârșitul anului încheiat și începutul unei noi vieți, simbolizând sosirea noului an.
Descântecul străvechi care se spune de Ignat. Femeile nu au voie să participe
După sacrificare, carnea porcului este prelucrată pentru a produce diverse produse din carne, cum ar fi cârnații, caltaboșii, tobele, sângeretele, jumării și alte specialități tradiționale. Familia și vecinii se implică adesea în acest proces, transformându-l într-o activitate socială.
O parte din carne poate fi distribuită către membrii familiei, prieteni și vecini, într-un gest de generozitate și solidaritate comunitară. Uneori, se organizează chiar schimb de produse între gospodării.
Tradiția tăierii porcului de Ignat reprezintă, așadar, nu doar un aspect culinar, ci și un eveniment social și cultural important în comunitățile românești. Este un mod de a marca începutul postului Crăciunului și de a pregăti bucatele pentru sărbătorile de iarnă.
Se crede că, în noaptea de Ignat, porcii ar avea viziuni care le-ar indica dacă vor fi sau nu sacrificați, moment care nu poate începe înainte de ivirea zorilor și trebuie finalizat înainte de apusul soarelui. Această tradiție este respectată și în prezent.
Responsabilitatea tăierii porcului revine bărbaților, care trebuie să fie oameni curați din punct de vedere moral. Unele regiuni obișnuiesc să sfințească gospodăria înainte de a efectua sacrificiul.
Femeilor nu li se permite să participe la acest act nici măcar pentru a servi băutură bărbaților, deoarece, simțind milă față de animal, acesta nu ar muri conform tradiției. Rolul femeilor începe odată ce carnea de porc ajunge în bucătărie, pentru a fi pregătită.
"Carnea ta să fie carne aurie"
De Ignat, pe 20 decembrie, după sacrificarea porcului, se rostește: "Carnea ta să fie carne aurie". Pielea porcului este apoi pârlită pe primele paie secerate în timpul verii, puse deoparte special pentru această ocazie. În timp ce focul arde, se adaugă ramuri de lemn de câinesc și de iasomie pentru a oferi un aromat șoriciului.
La sate, după pârlirea porcului, de Ignat, pe 20 decembrie, să pune un țol pe el, iar cei mici se urcă pe acesta. În același moment, bășica porcului este îndepărtată și în ea sunt puse grăunțe pentru a se usca. Se spune că zgomotul produs de bășică indică nivelul de veselie și bucurie care va domni în casa respectivă.
La finalul ritualului, urmează "pomana porcului", responsabilitatea fiind preluată de către femei.
