Așa cum muzicienii au continuat să cânte pe Titanic în timp ce vasul se scufunda, la Budapesta albia expusă a Dunării, care se retrage tot mai mult, a devenit loc de petrecere.
La Budapesta, apariția așa-numitei Ínség-szikla (Stânca Foametei), lângă Podul Libertății, este semnul că în Dunăre este prea puțină apă. Porțiunea de albie de sub pilonul central al Podului Margareta iese la suprafață tot mai des de la an la an, iar suprafața rămasă pe uscat este din ce în ce mai mare, scrie Euronews.
Fotografa Zsanett Zsebők a distribuit pe Facebook un clip de la o petrecere improvizată de sâmbătă noaptea, declanșând un val de comentarii. Cei cu o viziune mai relaxată spun că o petrecere spontană ca aceasta este foarte cool, chiar dacă are loc pe porțiunea centrală, secată, a albiei Dunării. Alții văd, dimpotrivă, un dezastru natural înspăimântător, care remodelează tot mai mult verile în Europa, mai ales în Ungaria.
În 2018, prelungirea subacvatică a bancului de nisip de la Insula Margareta, aflată de cealaltă parte a Podului Margareta, către Parlament, a devenit accesibilă chiar și încălțat. De atunci, acest lucru se întâmplă tot mai frecvent, pe perioade tot mai lungi și pe o suprafață tot mai mare.
László Wild, arhitectul specializat în patrimoniu care a coordonat cea mai recentă renovare a Podului Margareta, a declarat într-un interviu anterior că albia Dunării, pe porțiunea din Budapesta, se află într-o stare de dezordine incredibilă.
În anii trecuți, aici au ieșit mereu la iveală aceleași coșuri de gunoi metalice care erau răspândite în Budapesta înainte de al Doilea Război Mondial; ba chiar și rămășițele pilonilor din schela folosită, probabil, de echipa lui Ernest Goüin până în 1876, în anii construcției podului.
Pe măsură ce zona secată se extinde, tot mai mulți oameni traversează pe jos, dinspre Insula Margareta. De acolo, panorama orașului poate fi văzută dintr-un unghi nou, deosebit de frumos în luminile serii. La început, îngrijorarea legată de încălzirea globală doar îi lăsa pe trecători oarecum nedumeriți, dar acum și-a făcut apariția și mulțimea petrecăreților.
Legenda spune că, pe Titanicul care se scufunda, nu doar orchestra a continuat să cânte până în ultima clipă, ci unii pasageri chiar au glumit că vor să-și ia gheață pentru cocktailuri direct din aisberg. Dunărea care se retrage trezește aceeași dualitate: unora le stârnește îngrijorare și neliniște, altora le scoate la iveală dorința de a trăi în spiritul lui „carpe diem”.
