În iunie 2023, cercetătorii au montat un colier GPS pe un tânăr elefant mascul din Zambia. Doi ani mai târziu, datele transmise de dispozitiv au dezvăluit una dintre cele mai impresionante călătorii documentate ale unui elefant african: aproape 12.000 de kilometri parcurși pe jos, prin patru țări și șase parcuri naționale.
Elefantul, cunoscut de cercetători sub numele Z16, a devenit o fereastră către lumea invizibilă a rutelor pe care aceste animale le folosesc de generații întregi.
Traseul său arată că elefanții încă urmează drumuri vechi, însă aceste cărări naturale sunt tot mai fragmentate de granițe, garduri și activități umane, potrivit Space Daily.
O călătorie uriașă prin sudul Africii, pe o distanță cât trei traversări ale SUA de la New York la Los Angeles
Z16 a fost monitorizat de organizația de conservare Elephant Connection, iar traseul său a fost prezentat ulterior într-o analiză despre modul în care elefanții folosesc peisajele fragmentate din regiunea Kavango-Zambezi.
Distanța parcursă de mascul este comparabilă cu aproximativ trei traversări ale Statelor Unite de la New York la Los Angeles. Însă lungimea drumului nu este cea mai importantă descoperire.
Ceea ce i-a impresionat pe cercetători este forma traseului: o deplasare clară și direcționată, care pare să urmeze coridoare naturale folosite de elefanți de mult timp.
În 2024, Z16 a folosit coridorul Sobbe și zona din apropierea Parcului Național Mudumu din Namibia pentru a ieși din Zambia și a ajunge în nordul Botswanei. De acolo a continuat spre sud, către Parcul Național Makgadikgadi, trecând prin Delta Okavango. Ulterior, masculul a mers spre est până în Parcul Național Hwange din nord-vestul Zimbabwe, aflat la sute de kilometri distanță.
Cercetătorii cred că deplasările sale nu sunt întâmplătoare. Biologul de conservare Kerryn Carter, fondatoarea Elephant Connection, spune că elefanții masculi par să folosească începutul sezonului ploios, în jurul lunii noiembrie, ca semnal pentru migrație. Potrivit ei, traseele observate seamănă cu rute vechi, cunoscute de elefanți de foarte mult timp.
Totuși, colierul GPS poate arăta doar unde merge animalul, nu și ce anume își amintește acesta.
De ce masculii traversează continente, iar femelele rămân în zone mai restrânse
Călătoria lui Z16 este spectaculoasă, dar nu reprezintă comportamentul majorității elefanților din regiune.
Datele colectate de la 291 de elefanți monitorizați în cele cinci țări ale zonei de conservare transfrontaliere Kavango-Zambezi arată că aproape jumătate dintre animale au vizitat mai mult de o țară. Însă doar 36% dintre cei care au trecut granițe erau femele.
Diferența este importantă deoarece grupurile conduse de femele reprezintă peste 85% din populația de elefanți a regiunii, estimată la aproape un sfert de milion de exemplare.
Masculii adulți, precum Z16, tind să fie mai independenți și pot traversa râuri sau garduri fără a avea grijă de pui. În schimb, turmele conduse de femele evită adesea astfel de obstacole.
Robin Naidoo, cercetător principal la WWF-US, explică faptul că râurile mari pot fi percepute de femele ca limite naturale ale teritoriului lor, iar evitarea gardurilor ar putea fi legată fie de memoria perioadelor în care acestea erau electrificate și patrulate, fie de simplul fapt că pot împiedica trecerea puilor.
Gardurile care schimbă harta elefanților
Un studiu publicat în 2022 în revista Frontiers in Conservation Science de Naidoo și colegii săi a evidențiat efectul acestor bariere. Datele provenite de la femele monitorizate au arătat că elefanții de pe partea namibiană și cei de pe partea botswaneză nu au traversat gardul de frontieră dintre cele două zone, chiar și acolo unde structura era deteriorată.
Există însă și excepții.
O femelă monitorizată de Ministerul Mediului și Turismului din Namibia în rezervația Mahango a părăsit zona în aprilie și a mers aproximativ 150 de kilometri spre vest, până în Parcul Național Khaudum. Ea a traversat mai multe garduri fără ajutorul unui coridor special amenajat.
Cazul a fost considerat remarcabil deoarece era prima astfel de deplasare a unei femele observată în peste 15 ani de monitorizare prin satelit în acea regiune.
Totuși, un singur exemplar nu indică o schimbare generală. Demonstrează doar că deplasarea este posibilă, nu că este frecventă.
Coridoarele pentru elefanți, autostrăzi invizibile ale naturii
Unul dintre cele mai importante trasee folosite de Z16 este coridorul Sobbe din Namibia. Zona are aproximativ șase kilometri lungime și patru kilometri lățime și face legătura între habitate protejate din Botswana, Zambia și Angola.
Coridorul face parte din zona Kavango-Zambezi (KAZA), una dintre cele mai mari regiuni de conservare transfrontalieră din lume, cu aproximativ 520.000 de kilometri pătrați. Aici trăiesc aproximativ 228.000 de elefanți și aproape trei milioane de oameni.
Robin Naidoo compară aceste coridoare cu infrastructura de care depind societățile umane: drumuri și rețele care trebuie întreținute pentru a continua să funcționeze.
Dar aceste trasee nu sunt simple fâșii goale de natură. Ele trec prin terenuri unde oamenii cultivă pământul și unde conflictele dintre oameni și animale sunt reale.
Antropologul de mediu Emilie Köhler, care a cercetat zona Sobbe, a documentat dificultățile fermierilor locali. Elefanții care intră pe terenurile agricole pot distruge culturile, iar mulți oameni nu își permit protecții eficiente. Unii fermieri stau săptămâni întregi lângă câmpuri, folosind focuri și tobe pentru a alunga animalele în timpul nopții.
Cu toate acestea, există și o relație de toleranță. Comunitățile beneficiază de anumite forme de compensare, de locuri de muncă în conservare și de venituri provenite din activități reglementate, inclusiv vânătoarea de trofee a unui număr redus de elefanți. În 2023, patru elefanți au fost vânați în acest sistem, iar fondurile au fost folosite inclusiv pentru proiecte precum electrificarea locuințelor.
Un lider local a rezumat această legătură spunând că prezența elefanților pe pământurile lor este dovada că țara este încă „vie”.
Povestea lui Z16 arată problema mai mare a elefanților africani
Călătoria lui Z16 oferă o imagine spectaculoasă: un animal care traversează țări și parcuri naționale urmând trasee pe care poate strămoșii săi le-au folosit timp de generații.
Însă adevărata provocare pentru conservare nu este doar protejarea masculilor aventuroși care pot parcurge mii de kilometri.
Viitorul elefanților depinde de turmele conduse de femele, cele care reprezintă cea mai mare parte a populației, dar care traversează rar frontierele și barierele construite de oameni.
Z16 demonstrează că drumurile naturale încă există. Întrebarea este dacă aceste drumuri vor rămâne accesibile și pentru turmele care au cea mai mare nevoie de ele.
