Pinguinii africani, care atrag anual zeci de mii de turiști în sudul Africii, au fost încadrați din 2024 „ca specie în pericol critic” de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. În prezent, se estimează că sunt mai puțin de 10.000 de perechi de pinguini în sălbăticie, scrie CNN. Principala problemă e legată de lipsa hranei, accentuată de schimbările climatice. Cercetătorii din cadrul unei organizații de salvare și îngrijire a pinguinilor au fost surprinși să găsească pietre în stomacul puilor: „Părinții erau atât de disperați să hrănească puii încât le dădeau pietre”.
Fondată în 1968, Fundația Africană pentru Conservarea Păsărilor de Coastă (SANCCOB) este una dintre cele mai vechi organizații de conservare a păsărilor marine din sudul Africii. Organizația este renumită pentru munca sa de protejare a pinguinilor africani. „Vedem aceste păsări venind zilnic la SANCCOB cu traume severe. Se confruntă cu mari dificultăți în sălbăticie,” a spus Jade Sookhoo, manager la SANCCOB.
În ultimii 30 de ani, populația de pinguini africani a scăzut cu 80% din cauza poluării, a distrugerii habitatelor și a lipsei hranei.
Un studiu recent a identificat înfometarea ca fiind cauza principală a mortalității. Studiul, realizat de Departamentul de Silvicultură, Pescuit și Mediu din Africa de Sud și Universitatea Exeter din Marea Britanie, a arătat că mai mult de 60.000 de păsări au murit din cauza malnutriției între 2004 și 2011 pe insulele Robben și Dassen, două dintre cele mai importante zone de reproducere din Africa de Sud.
FOTO: Getty Images
Pinguinii africani depind de pești mici, cum sunt sardinele și anșoa, ca principală sursă de hrană. Însă schimbările climatice și pescuitul comercial intensiv au redus drastic stocurile de pește. Pe coasta sud-africană, sardinele devin tot mai rare, forțând pinguinii să înoate mult mai departe în larg pentru a găsi hrană – o schimbare care afectează atât supraviețuirea adulților, cât și viața puilor lor.
Studiul a mai relevat că, de aproape două decenii, numărul de sardine a scăzut la doar 25% din ceea ce era în trecut. Pe coasta Namibiei, creșterea temperaturii oceanice, schimbările de salinitate și pescuitul excesiv au dus la dispariția efectivă a populației de sardine.
La centrele de reabilitare de top ale SANCCOB, pinguinii și alte păsări marine primesc îngrijire medicală 24 de ore din 24 pentru răni, contaminare cu ulei, boli și alte afecțiuni.
Anul trrecut, la SANCCOB au ajuns 948 de pinguini, majoritatea sub greutatea normală. Un pinguin adult recent adus cântărea doar 1,9 kilograme, mai puțin de jumătate din greutatea optimă de aproximativ 4 kilograme.
„Nu mai găsim pinguini în sălbăticie care să fie la greutatea corporală ideală.”, a spus Fraser-Knowles.
Albert Snyman, cercetător la SANCCOB, păstrează în laborator un mic morman de pietre, ca o amintire dureroasă a gravității crizei înfometării. Aceste pietre au fost găsite în stomacurile puilor de pinguin care au fost aduși la SANCCOB și care au murit ulterior. Puii nu au putut să se dezvolte, deoarece pietrele le-au blocat capacitatea de a absorbi nutrienții din hrana pe care o primeau de la personalul SANCCOB.
„Părinții erau atât de disperați să hrănească puii încât le dădeau pietre,” a spus Fraser-Knowles.
Abandonul este, de asemenea, o problemă pentru tineret. Părinții pinguinilor africani de obicei se împart în îngrijirea puilor pe uscat, în timp ce celălalt caută hrană în mare. Însă, din cauza vremii extreme și a călătoriilor mai lungi și mai îndepărtate pentru hrană, aceștia abandonează tot mai des ouăle și puii. Atunci când un părinte nu se întoarce, fie pentru că este ucis, fie din cauza întârzierilor cauzate de lipsa hranei, celălalt părinte poate părăsi cuibul pentru a căuta hrană, lăsând efectiv puii în urmă.
În plus, majoritatea pinguinilor africani care ajuns la centru au diverse răni care pot fi provocate de plasticul din apă, dar și de mușcăturile de prădători, deoarece pinguinii malnutriți sunt mai slabi și mai puțin capabili să evite prădătorii.
Multe dintre coloniile de pinguini africani se află de-a lungul unor rute de navigație majore sau porturi, unde poluarea cu ulei rămâne o amenințare semnificativă pentru păsări. Poluarea fonică provenită de la nave și leziunile cauzate de nave pun și ele o presiune suplimentară asupra populațiilor. Cu pierderea habitatului „nu se reproduc cu succes, nu se hrănesc cu succes și totul devine mai greu pentru ei,” a spus Fraser-Knowles.
În martie 2025, s-a încheiat un acord pentru protejarea timp de 10 ani a șase colonii cheie de reproducere din Africa de Sud. Aceste zone de protecție marine interzic orice activitate extractivă, de la pescuit la minerit, oferind pinguinilor un mediu mai sigur pentru a se hrăni și a se reproduce.
De la înființarea sa în 2006, proiectul SANCCOB de creștere a puilor abandonați a eliberat mai mult de 10.000 de pinguini în habitatul lor natural. În 2021, SANCCOB a înființat prima colonie protejată de pinguini din lume.
„Ei sunt o specie indicator, iar declinul lor semnalează faptul că ecosistemul nostru este într-o mare problemă,” a adăugat ea. „Dacă nu au siguranța hranei, efectul în lanț va începe și va ajunge până la oameni.”
Ştiri video recomandate
