„Culebra de herradura”, şarpele care probabil a sosit pe insula Ibiza odată cu măslinii ornamentali aduși din Spania continentală, s-a răspândit pe o mare parte a insulei. Acestă specie de şarpe nu este otrăvitoare pentru oameni, dar amenință lagartija pitiusa (n. red. o specie de șopârlă endemică extrem de rară și emblematică), un simbol al insulelor Ibiza și Formentera.
În Ibiza, acest tip de şarpe nu numai că a speriat turiștii, ci a şi provocat o criză de mediu mult mai profundă: expansiunea rapidă a șarpelui potcoavă, o specie invazivă care modifică echilibrul ecologic al insulei și amenință şopârla Lagartija pitiusa.
Cazul a ajuns în atenţia opiniei publice la nivel mondial în urma unui articol din publicaţia The Guardian, preluat de Il Messaggero, care a relatat prezența tot mai mare a acestor șerpi în apele și pe insulițele din jurul Ibizei.
Însă situaţia nu este nouă. Potrivit cercetătorilor de la CREAF, Centrul pentru Cercetări Ecologice și Aplicații Silvice, șarpele a ajuns pe insulă în urmă cu aproximativ douăzeci de ani, probabil ascunzându-se în trunchiurile goale ale unor măslini seculari importați din Spania continentală pentru a decora grădinile și vilele. De atunci, răspândirea sa a fost extrem de rapidă.
Culebra de herradura este prezentă acum în peste 90% din teritoriul insulei Ibiza, iar oamenii de știință se tem că ar putea ocupa întreaga insulă în câțiva ani. Acest lucru a fost favorizat de absența prădătorilor naturali, de clima favorabilă și mai ales de abundența prăzii. Principala victimă este șopârla Pityusa, Podarcis pityusensis, o șopârlă mică endemică din Insulele Pityus, adică Ibiza, Formentera și insulele înconjurătoare. Este mult mai mult decât o reptilă colorată, este o specie cheie pentru ecosistemul local, hrănindu-se cu insecte, ajutând la controlul populațiilor de dăunători, dispersând semințele și participând la polenizarea multor plante.
Importanța sa este, de asemenea, evolutivă. De-a lungul timpului, populațiile de pe diferitele insulițe și-au dezvoltat propriile colorații și caracteristici unice, astfel că există exemplare verzi, albastre, portocalii, adesea unice în lume. Atunci când o populație locală dispare, nu numai că se pierde un grup de animale, ci şi o linie evolutivă unică. Și tocmai aici situația devine mai gravă.
Ani de zile, s-a crezut că insulițele din jurul Ibizei ar putea funcționa ca refugii naturale, protejate de mare, însă cercetări mai recente au demonstrat în schimb faptul că șopârlele herradura sunt capabile să înoate și să ajungă în noi teritorii. În unele cazuri, doar câțiva indivizi sunt suficienți pentru a distruge populații întregi de șopârle izolate în câteva luni. CREAF a confirmat deja dispariția locală a unor populații unice de şopârle lagartija pe mai multe insulițe, inclusiv în Santa Eulària.
Într-unul dintre cazurile studiate, cercetătorii au comparat recensămintele anterioare cu cele recente: dacă în anul 2016 fuseseră observate zeci de șopârle, în 2023 nu au mai rămas decât foarte puține, în timp ce în anul 2025 nu mai existau deloc.
Trebuie precizat faptul că șarpele potcoavă nu prezintă același risc şi pentru oameni. Este un șarpe neveninos, iar prezența sa nu ar trebui transformată într-un motiv de îngrijorare pe plajă. Adevărata problemă nu este siguranța înotătorilor, ci biodiversitatea, pentru că Ibiza pierde o parte fragilă și străveche a patrimoniului său natural.
Autoritățile din Baleare și asociațiile locale au încercat să limiteze răspândirea acestor şerpi prin intermediul capcanelor, campaniilor de capturare și a programelor de conservare. În 2025, capturile de șerpi în Insulele Pityusic au depășit 4.400, alte mii de exemplare fiind eliminate doar de pe insula Ibiza.
Organizații precum IbizaPreservation au intensificat, de asemenea, intervențiile în zonele naturale și agricole, unde capcanele rămân în prezent principalul mijloc de limitare a răspândirii. În același timp, au fost lansate programe care transportă șopârlele către facilități specializate, inclusiv Grădina Zoologică din Barcelona, pentru a conserva liniile genetice amenințate și a încerca viitoare reintroduceri în zone protejate.
Această situaţie pune în evidenţă, de asemenea, latura mai puțin vizibilă a intervenţiei umane asupra insulelor mediteraneene. Nu este întotdeauna nevoie de un dezastru major pentru a altera un ecosistem: uneori, o tendință peisagistică, cum ar fi importul de arbori ornamentali, este suficientă pentru a introduce în mod accidental o specie capabilă să schimbe totul. Prin urmare, Ibiza nu este doar „invadată de șerpi”, ci suferă o criză ecologică gravă, care a crescut lent și devine acum evidentă.
Ştiri video recomandate
