Eclipsele totale de Soare au fascinat oamenii din cele mai vechi timpuri. Atât timp cât există mărturii istorice, există și relatări despre uimirea provocată de momentul în care Luna pare să acopere complet Soarele, scrie planetary.org.
În trecut, diferite culturi au încercat să explice acest fenomen prin mituri și credințe. Pentru unii oameni, doar zeii ar fi putut face ca Soarele să dispară de pe cer. Alte civilizații au ajuns însă să dezvolte sisteme astronomice suficient de complexe pentru a explica și chiar anticipa eclipsele.
Astăzi, mișcarea corpurilor cerești este atât de bine înțeleasă încât putem calcula cu precizie momentul în care o eclipsă de Soare începe într-un anumit loc.
Cunoașterea fenomenului nu îi reduce însă spectaculozitatea. Dimpotrivă, explicația științifică scoate în evidență cât de neobișnuit este ceea ce se întâmplă pe Pământ.
Coincidența dintre dimensiunea și distanța Soarelui și a Lunii
Alinierea unor corpuri cerești, precum Soarele, Pământul și Luna, poartă numele de sizigie. Este un fenomen obișnuit în Sistemul Solar. Ceea ce este cu adevărat special este felul în care această aliniere produce eclipse pe Pământ.
Totul se reduce la o coincidență extraordinară între dimensiune și distanță.
Diametrul Soarelui este de aproximativ 400 de ori mai mare decât cel al Lunii. În același timp, Soarele se află la o distanță de aproximativ 400 de ori mai mare de Pământ decât Luna, în cea mai mare parte a timpului.
Rezultatul este spectaculos: privite de pe Pământ, cele două corpuri cerești apar aproape de aceeași dimensiune pe cer. Astfel, atunci când Soarele, Pământul și Luna ajung aliniate, Luna poate acoperi aproape perfect discul solar. Această potrivire a dimensiunii aparente este cea care face posibilă eclipsa totală de Soare.
De ce Pământul are parte de eclipse atât de spectaculoase
Și alte planete din Sistemul Solar au sateliți și pot trece prin astfel de alinieri cu Soarele. Însă combinația necesară pentru o eclipsă totală perfectă nu se regăsește în același mod.
Pe Marte, de exemplu, alinierea dintre planetă, cea mai mare lună a sa, Phobos, și Soare produce un tranzit, nu o eclipsă totală.
Phobos este prea mic pentru a acoperi complet Soarele. Atunci când trece prin fața discului solar, nu îl ascunde în întregime.
În cazul planetelor aflate mai departe de Soare, precum Jupiter sau Neptun, situația este diferită. De la asemenea distanțe, Soarele este atât de îndepărtat încât alinierea sa cu o lună de dimensiuni mari ar putea acoperi mai mult decât discul solar.
Pământul este cel care beneficiază de această combinație aproape perfectă.
Ce putem vedea în timpul unei eclipse totale
Când Luna acoperă discul strălucitor al Soarelui, lumina puternică este blocată și pot deveni vizibile elemente care, în mod normal, sunt ascunse de strălucirea solară.
Printre acestea se află coroana solară, atmosfera exterioară a Soarelui, care apare sub forma unor structuri fine ce se extind în jurul discului întunecat al Lunii.
Pot fi observate și protuberanțe solare, bucle de plasmă care se extind de la suprafața Soarelui. Tocmai această posibilitate de a observa astfel de structuri face ca o eclipsă totală de Soare să fie atât de spectaculoasă.
Luna nu are mereu aceeași dimensiune aparentă
Pentru ca o eclipsă totală să se producă, raportul dintre dimensiunea aparentă a Lunii și cea a Soarelui trebuie să fie extrem de precis. Iar aici apare o altă particularitate.
Orbita Lunii în jurul Pământului nu este un cerc perfect. Luna se află uneori mai aproape de planeta noastră și alteori mai departe.
Diferența dintre cele două extreme este de aproximativ 40.000 de kilometri, iar acest lucru schimbă cu aproximativ 14% dimensiunea aparentă a Lunii văzută de pe Pământ. Această diferență poate transforma o eclipsă totală într-una inelară.
De ce unele eclipse sunt numite „inelul de foc”
Atunci când alinierea dintre Soare, Lună și Pământ are loc în apropierea apogeului, momentul în care Luna se află cel mai departe de Pământ, satelitul nostru natural nu mai este suficient de mare pe cer pentru a acoperi complet Soarele. În jurul Lunii rămâne vizibil un inel luminos de lumină solară.
Acesta este motivul pentru care eclipsele de acest tip sunt cunoscute drept eclipse inelare sau eclipse „inel de foc”. În loc ca Soarele să dispară complet în spatele Lunii, marginea sa rămâne vizibilă sub forma unui cerc strălucitor.
O coincidență cosmică extrem de rară
În timpul unei eclipse inelare, cantitatea de lumină solară care ajunge pe Pământ poate fi suficient de mare încât oamenii să nu își dea seama imediat că are loc o eclipsă, dacă nu privesc Soarele cu ajutorul unor ochelari speciali pentru eclipse.
În cazul unei eclipse totale, însă, situația este cu totul diferită. Luna poate acoperi complet discul solar, permițând observarea coroanei și a altor structuri ale atmosferei exterioare a Soarelui.
