Pe marginea unui râu apropiat de orașul Siirt, în Turcia, se află un sit arheologic care oferă ocazia de a reconsidera complet una dintre cele mai complexe povești ale omenirii: dezvoltarea primelor orașe și state din lume. Situat pe pantele accidentate ale Văii Botan, o serie de râuri mici curg între coline, ajungând în cele din urmă la râul Tigris, care curge spre sud prin ceea ce arheologii numeau cândva "leagănul civilizației", scrie Eurasia Review.
Acest leagăn este pământul dintre cele două râuri, Mesopotamia - punctul de plecare al satelor agricole care au crescut în dimensiune și complexitate până acum 5.000 de ani. Aceste sate au devenit orașe și apoi primele imperii ale lumii, martore ale unor dezvoltări precum birocratia și proiectele de construcție imense pe care adesea le etichetăm drept "civilizație".
Răspunsul la întrebarea "de ce speciile noastre ar trebui să își schimbe ecosistemul într-un mod atât de radical" este unul dintre cele mai importante în știința antropologică. Trecerile de la vânătoare-culegere la regi deificați într-o perioadă de câteva mii de ani pare a fi o revoluție și, într-adevăr, a fost numită "revoluția urbană". Dar ce s-a întâmplat în Mesopotamia pentru a determina schimbări atât de revoluționare? Argumentele sunt numeroase; a fost un rezultat al mediului? Al surplusului agricol? Al populațiilor dense? Al ideologiei religioase sau al inovației tehnologice? Preoți, prinți sau abundență?, scrie sursa citată.
Singura modalitate de a răspunde la aceste întrebări este să săpăm adânc, iar acest lucru este ceea ce arheologii au făcut de sute de ani în grămezile înalte de cărămidă de lut care sunt semnele distinctive ale orașelor antice din Mesopotamia. Ceea ce au descoperit în lungul drum al dezvoltării orașelor și regilor este o poveste confuză de creștere a complexității, iar una dintre cele mai izbitoare modalități de a înțelege acest proces este prin tratarea morților.
Cimitirul Regal de la Ur a fost descoperit în 1922 de arheologii renumiți Sir Leonard Woolley și soția sa Katharine. Numeroase morminte, care conțineau obiecte de prestigiu, au fost dezvăluite în vechiul oraș mesopotamian. A fost o săpătură extraordinară, cu sute de muncitori care descopereau mii de corpuri. Unele dintre aceste corpuri erau împodobite cu bijuterii și semne ale statutului lor în viață - asezate în tableau elaborate cu obiectele lor prețioase și accesorii precum carele trase de vite - în 16 dintre mormintele "regale" descoperite de Woolley, au fost găsite corpuri ale altor oameni. Descoperirile din Cimitirul Regal au fost atât de sensaționale încât ziarele vremii publicau constant povești despre progresul săpăturii, iar celebrități precum Agatha Christie au mers să viziteze situl (și să se inspire pentru romanul său "Murder in Mesopotamia").
Ceea ce Woolley descoperise era o practică funerară ciudată care devenise la modă în Ur chiar în momentul în care acesta devenea ceea ce am putea recunoaște acum ca un oraș-stat: o așezare densă de oameni organizată în jurul unor indivizi și grupuri cu abilități diferite de a direcționa cursul societăților lor; preoți și regi. În sutele de ani care au urmat, arheologii au încercat să adune răspunsuri la întrebările legate de înmormântările extraordinare de la Ur, unde bogățiile sacrificate, animalele și oamenii apar chiar atunci când întreaga organizare a societății se schimbă spre ierarhie și control centralizat.
Obiectele valoroase plasate în morminte sunt adesea unul dintre indiciile pe care arheologii le folosesc pentru a descoperi cine avea un statut mai înalt în trecut, iar atunci când începem să vedem diferențe izbitoare în valoarea bunurilor îngropate în pământ alături de diferite persoane, bănuiam că acest lucru reflectă și unele diferențe în societatea vie. Dar aceste depozite valoroase nu sunt limitate doar la metale prețioase și bunuri exotice din comerț; la Ur, ele includ și corpuri umane. Aici, vedem un nou tip de societate, una care are puterea de a abandona ceva la fel de valoros ca o viață umană doar pentru a decora un mormânt. Mulți au susținut că sacrificiul uman este una dintre trăsăturile distinctive ale unui nou tip de control politic - de-a lungul timpului, sacrificiul uman apare frecvent pe măsură ce societățile devin mai stratificate și controlate centralizat.
Ştiri video recomandate
