Descoperire spectaculoasă pe Insula Wight din Anglia: o fosilă veche de 125 de milioane de ani arată că unele scoici își protejau puii. Cercetătorii au găsit embrioni și larve fosilizate în branhiile unui exemplar extrem de bine conservat, oferind o imagine rară asupra modului în care se reproduceau aceste animale în perioada Cretacică, atunci când dinozaurii dominau Pământul.
O scoică de 125 de milioane de ani, conservată împreună cu puii săi
Scoica fosilizată a fost descoperită pe Insula Wight, un loc cunoscut pentru vestigiile din epoca dinozaurilor, relatează People. Oamenii de ştiinţă susţin că aceasta reprezintă cea mai veche dovadă cunoscută a îngrijirii materne la scoici.
Conform cercetătorilor, fosila unei moluște bivalve de apă dulce, veche de 125 de milioane de ani, conține embrioni și larve microscopice conservați în interiorul corpului, fiind astfel cea mai veche dovadă cunoscută a îngrijirii materne la aceste viețuitoare. Descoperirea a fost publicată în revista Scientific Reports și anunțată de cercetătorii de la Institutul Geologic și Minier din Spania (IGME-CSIC), care au coordonat studiul internațional.
Fosila aparține speciei Margaritifera valdensis, o moluscă bivalvă de apă dulce, înrudită de la distanță cu midiile de apă dulce producătoare de perle din prezent, conform sursei citate. Pentru experţi, această fosilă oferă mai mult decât o imagine spectaculoasă a vieții preistorice.
Ceea ce face această descoperire atât de neobișnuită este faptul că oamenii de știință nu au găsit doar cochilia fosilizată. Ei au identificat și țesuturi moi fosilizate în interiorul animalului, inclusiv structuri reproductive, țesuturi ale branhiilor și pui aflați în dezvoltare. Țesuturile moi se păstrează foarte rar în procesul de fosilizare, întrucât, de obicei, se descompun la scurt timp după moartea unui animal.
"Descoperire reprezintă cea mai veche dovadă fosilă că aceste moluște își protejau și își îngrijeau puii în perioada de dezvoltare. Până acum, această strategie de reproducere era cunoscută doar la speciile actuale", a declarat dr. Martin C. Munt, specialist în moluște fosile și cercetător asociat la Universitatea din Portsmouth, într-un comunicat.
Ulterior, acesta a făcut următoarele precizări: "Această descoperire nu oferă doar o perspectivă rară asupra modului în care se reproduceau moluștele de apă dulce din trecut, ci ajută și la explicarea felului în care aceste animale s-au adaptat cu succes la viața în râuri și lacuri în urmă cu milioane de ani.
Timp de decenii, oamenii de știință au căutat dovezi directe ale reproducerii la midiile de apă dulce antice, ceea ce face ca această descoperire să reprezinte un progres important în înțelegerea istoriei lor evolutive".
Bivalvele reprezintă unul dintre cele mai mari grupuri de moluște, cu peste 40.000 de specii fosile și aproximativ 50.000 de specii existente în zilele noastre. Din această categorie fac parte scoicile, midiile și stridiile.
Cercetătorii au descris fosila drept o adevărată "creșă", pentru că aceasta a păstrat mai multe stadii de dezvoltare în interiorul branhiilor moluștei, au mai scris jurnaliştii publicaţiei People.
Printre descoperiri se numără celule asemănătoare embrionilor și larve aflate într-un stadiu mai avansat de dezvoltare, oferind, potrivit oamenilor de știință, o imagine a procesului de reproducere de acum peste 125 de milioane de ani.
Midiile moderne de apă dulce folosesc o strategie de reproducere surprinzător de complexă. Pe lângă protecție, femelele furnizează embrionilor și calciu, un mineral care, potrivit cercetătorilor, ar fi putut contribui inclusiv la conservarea excepțională a fosilelor.
Puii se dezvoltă în interiorul branhiilor mamei, şi, după un timp, se transformă în larve care trebuie să se atașeze de un pește pentru a-și continua ciclul de viață. Larvele se fixează pe branhiile sau înotătoarele peștilor și cresc sub pielea acestora, după care se desprind și formează noi colonii de moluște în apele dulci.
"Aceste noi fosile demonstrează că această strategie complexă de reproducere evoluase deja în Cretacicul timpuriu", a declarat Aleksandra Skawina, specialistă în bivalve fosile la Universitatea din Varșovia și coautoare a studiului.
Cercetarea oferă și o explicație pentru originea unui material întunecat și enigmatic, cunoscut sub denumirea de "molluscit", descris pentru prima dată în urmă cu aproape două secole.
"Am descoperit că acest material este, de fapt, alcătuit din țesuturi moi fosilizate și structuri reproductive care au fost conservate în mod excepțional de minerale", a explicat Rafael P. Lozano, geochimist la Institutul Geologic și Minier din Spania și coautor al studiului.
Moluștele de apă dulce, printre cele mai amenințate animale ale planetei
Deși aceste animale au supraviețuit timp de peste 125 de milioane de ani, în prezent se află printre cele mai amenințate viețuitoare, a informat Science Alert. Poluarea, proiectele de infrastructură, exploatările, schimbările climatice și degradarea habitatelor afectează grav ecosistemele de apă dulce în care trăiesc.
De multe ori ignorate și considerate simple cochilii fără importanță, moluștele reprezintă, de fapt, al doilea cel mai mare filum de nevertebrate, după artropode, și joacă un rol esențial în sănătatea ecosistemelor acvatice.
Cercetătorii atrag atenția că declinul acestor specii ar putea reprezenta un semnal timpuriu al degradării ecosistemelor de apă dulce și chiar un indiciu al celei de-a șasea extincții în masă prin care trece planeta.
