Povestea unei fosile vechi de 300 de milioane de ani a fost rescrisă, după ce oamenii de știință au descoperit că aceasta nu aparține, de fapt, celei mai vechi caracatițe din lume, așa cum se credea anterior, scrie CNN.
În realitate, fosila aparține unei specii înrudite cu nautilusul modern, care are tentacule și o cochilie externă, potrivit unui studiu publicat miercuri în revista Proceedings of the Royal Society B.
„Practic, am folosit o gamă largă de tehnici noi de analiză pentru a descoperi caracteristici anatomice ascunse în rocă. Și am reușit să stabilim că nu este o caracatiță, ci un nautiloid foarte descompus, adică o rudă a nautilusului modern”, a declarat pentru CNN, joi, coorodnatorul studiului, Thomas Clements, lector de zoologie a nevertebratelor la Universitatea Reading din Anglia.
Fosila, denumită Pohlsepia mazonensis, a fost descoperită în situl Mazon Creek, situat la sud de Chicago, în statul Illinois.
Paleontologii au fost mult timp nedumeriți de această fosilă, deoarece este mult mai veche decât următoarea cea mai veche caracatiță cunoscută, care datează de acum aproximativ 90 de milioane de ani.
Clements a explicat că animalul intrase în descompunere timp de mai multe săptămâni înainte de a fi îngropat, iar acest proces a făcut ca fosila să capete un aspect asemănător unei caracatițe. Tocmai această aparență i-a făcut pe mulți oameni de știință să creadă că caracatițele au existat cu mult mai devreme decât se presupunea până acum.
Totuși, alți cercetători au pus la îndoială această concluzie, deoarece unele caracteristici, precum lungimea și forma brațelor, nu corespundeau cu ceea ce ar fi fost de așteptat în cazul unei caracatițe, a spus Clements.
În aceste condiții, cercetătorul a decis să reexamineze fosila folosind tehnici științifice noi, care nu erau disponibile atunci când prima analiză a fost publicată, în anul 2000.
Examinare cu fascicule de lumină mai strălucitoare decât soarele
„Am folosit un număr foarte mare de tehnici noi”, a spus el, inclusiv microscopie electronică de scanare și analize geochimice. „Nu ajungeam nicăieri”, a spus Clements. „Eram destul de frustrat.”
Situația s-a schimbat în momentul în care un coleg l-a invitat să scaneze fosila folosind imagistica cu sincrotron, o tehnică descrisă de Universitatea Reading ca folosind fascicule de lumină mai strălucitoare decât soarele. Potrivit lui Clements, această metodă „generează cele mai puternice raze X din lume”.
„Aceasta a scos la iveală caractere anatomice ascunse chiar sub suprafața rocii, astfel că nu le poți vedea pur și simplu privind fosila”, a explicat cercetătorul.
Echipa a descoperit astfel o radulă, o structură de hrănire formată din rânduri de dinți. În cazul fosilei existau cel puțin 11 dinți pe fiecare rând, în timp ce caracatițele au doar șapte sau nouă, potrivit unui comunicat al Universității Reading.
„Tocmai acești dinți minusculi pe care i-am găsit ne-au permis să identificăm că nu era vorba despre o caracatiță”, a adăugat el.
Clements a spus că această cercetare demonstrează puterea noilor tehnologii de a avansa înțelegerea științifică.
„Nu doar că devin tot mai accesibile, dar și costurile lor scad, iar acest lucru revoluționează investigațiile paleontologice”, a spus el.
„Mulți oameni cred că paleontologia este o știință prăfuită, dar, în realitate, este o știință extrem de inovatoare”, a spus Clements.
Ştiri video recomandate
