De secole, oamenii privesc cerul nopții întrebându-se ce alte lumi există dincolo de planetele cunoscute. Fiecare nouă descoperire în Sistemul Solar ne schimbă percepția asupra locului nostru în univers, scrie earth.com.
Acum, astronomii ridică din nou posibilitatea existenței unei lumi nevăzute – o planetă care ar orbita mult dincolo de Neptun. Acest corp ipotetic a primit un nume provizoriu: „Planeta Y”.
De la Planeta X la Planeta Nouă
Ideea unor planete ascunse nu este nouă. Cu zeci de ani în urmă, oamenii de știință au speculat existența „Planetei X”, care ar fi avut de șapte ori masa Pământului și ar fi orbitat de 50 de ori mai departe de Soare decât Terra. Această teorie a fost în mare parte infirmată.
Ulterior, a apărut ipoteza Planetei Nouă (Planet Nine) – un corp cu masa de aproximativ 10 ori mai mare decât a Pământului, aflat la cel puțin 300 de ori distanța Pământului față de Soare. Această teorie rămâne încă posibilă. Acum, însă, tot mai multe dovezi sugerează că ar putea exista un alt candidat: Planeta Y.
Orbite „strâmbe” care dau de gol o planetă ascunsă
Amir Siraj, cercetător la Universitatea Princeton, și echipa sa au observat o anomalie în orbitele unor obiecte din Centura Kuiper – o regiune îndepărtată, plină de corpuri înghețate, printre care și Pluto.
„Dacă această deformare este reală, cea mai simplă explicație este existența unei planete necunoscute, cu orbită înclinată”, afirmă Siraj.
Planeta ipotetică ar fi mai mică decât Pământul, dar mai mare decât Mercur, și s-ar afla la o distanță de 100 până la 200 de ori mai mare decât cea dintre Pământ și Soare. Gravitația sa pare să „ridice” orbitele vecine cu aproximativ 15 grade, asemenea valurilor care tulbură suprafața unui lac.
„Semnalul este modest, dar credibil”, spune Siraj, estimând doar o probabilitate de 2–4% ca această anomalie să fie o coincidență.
Diferențe între Planeta Nouă și Planeta Y
Planeta Nouă ar atrage obiectele spre ea, determinând alinierea orbitelor. În schimb, Planeta Y pare să le încline, modificând planul mediu al Centurii Kuiper. În teorie, ambele planete ar putea exista simultan, fiecare având efecte distincte.
Misterul înclinării din Centura Kuiper
Noile cercetări arată că, dacă nu ar exista planete ascunse, planul mediu al Centurii Kuiper ar trebui să coincidă cu planul general al Sistemului Solar. Însă astronomii detectează un decalaj clar între 80 și 200 unități astronomice (AU).
Această înclinare nu poate fi „primordială”, pentru că ar fi dispărut până acum din cauza proceselor naturale. Pentru a persista, ea trebuie întreținută de gravitația unei planete ascunse.
Cât de probabilă este existența Planetei Y?
Astronomul Jonti Horner, de la Universitatea Southern Queensland (Australia), consideră ipoteza plauzibilă:
„Acest scenariu se leagă de faptul că încă știm foarte puțin despre ce se află dincolo de Neptun. Abia în ultimele două decenii am început să explorăm serios această regiune.”
Modelele matematice susțin teoria
Simulările computerizate arată că o planetă cu masa între Mercur și Pământ, orbitând la 100–200 AU și cu o înclinare de peste 10 grade, ar putea explica deformarea observată.
Obiecte mai mici, precum Pluto, au efecte prea slabe, iar planete mai masive decât Pământul ar produce distorsiuni și mai aproape de noi, ceea ce nu corespunde observațiilor.
Următorul pas: căutarea directă
Descoperirea Planetei Y ar putea fi confirmată sau infirmată în următorii ani. Observatorul Vera C. Rubin, care va începe în curând un studiu de 10 ani asupra cerului, ar putea detecta direct această planetă sau efectele sale gravitaționale.
„Rubin va extinde rapid catalogul obiectelor trans-neptuniene măsurate cu precizie”, spune Siraj. Dacă Planeta Y există, „în primii ani ai sondajului ar trebui să o vedem sau să obținem dovezi mai puternice despre influența ei.”
O posibilă revoluție cosmică
Deocamdată, Planeta Y rămâne o ipoteză, dedusă din tipare subtile ale orbitelor. Însă istoria arată că micile anomalii pot conduce la mari descoperiri.
La fel cum predicțiile matematice au dus la identificarea lui Neptun în secolul al XIX-lea și la descoperirea lui Pluto în secolul XX, și această căutare ar putea remodela înțelegerea noastră despre Sistemul Solar.