NASA a lansat în martie un nou telescop spațial, SPHEREx, cu o misiune ambițioasă: să realizeze o hartă completă a întregului cer. Deja aflat pe orbită joasă în jurul Pământului, SPHEREx transmite săptămânal date către o arhivă publică, unde poate avea acces oricine: fie cercetător, student, profesor, pasionat de astronomie sau pur și simplu curios. Tot ce descoperă el e pus la dispoziția lumii.
Numele lui complet e o poezie; una științifică: Spectro-Photometer for the History of the Universe, Epoch of Reionization, and Ices Explorer - adică un spectrofotometru care explorează istoria Universului, epoca reionizării și gheața cosmică.
Ce înseamnă asta, mai concret?
SPHEREx se uită la întregul cer, în infraroșu, și colectează informații despre luminile invizibile pentru ochiul uman. Le transformă în date științifice care ne ajută să înțelegem cum a luat naștere și cum a evoluat Universul - de la moleculele organice care pot da naștere vieții, până la primele momente de după Big Bang.
„Pentru că analizăm întregul cer, aproape orice domeniu al astronomiei poate fi abordat folosind datele SPHEREx”, explică Rachel Akeson, coordonatoarea centrului care gestionează datele științifice ale misiunii, din cadrul IPAC, la Caltech (Pasadena, California).
O moștenire dusă mai departe
NASA a mai avut telescoape care au cartografiat cerul, cum e WISE, acum retras din uz. Dar SPHEREx duce totul la un alt nivel: nu doar că scanează cerul, ci o face în 102 benzi de lungimi de undă în infraroșu. Ca o cameră foto care vede nu doar în alb-negru și culori, ci în peste o sută de filtre invizibile pentru noi.
Asta permite ceva fabulos: prin spectroscopie - o tehnică ce descompune lumina pentru a vedea din ce e compusă - cercetătorii pot identifica molecule specifice. Vor putea afla, de exemplu, unde există apă înghețată și molecule organice în galaxia noastră, Calea Lactee. Adică exact ingredientele de bază ale vieții.
„Semnăturile chimice” ale acestor substanțe pot fi detectate în datele SPHEREx. E ca și cum am avea o hartă a Universului, dar nu doar cu stele și galaxii, ci cu „mirosurile” și „gusturile” lor chimice.
De ce contează această misiune?
Echipa de cercetare va folosi datele și pentru a studia cum s-a extins Universul după Big Bang, dar și pentru a măsura câtă lumină au emis toate galaxiile de-a lungul istoriei cosmice. E un fel de contabilitate universală a luminii.
Partea și mai tare? Totul este pus gratuit la dispoziția comunității științifice și a publicului larg.
„Făcând datele publice, permitem întregii comunități astronomice să folosească SPHEREx pentru a lucra în toate aceste domenii ale științei”, spune Rachel Akeson.
La fiecare cel mult 60 de zile, observațiile telescoapului ajung în arhiva online. Nu sunt aruncate acolo brute - echipa le curăță de erori, corectează efectele tehnice ale detectorului, le aliniază corect în spațiu. Și publică alături și procedurile detaliate de prelucrare, ca oricine să poată folosi datele în mod științific.
„Vrem ca acele fișiere să conțină suficiente informații încât oamenii să poată face propria cercetare”, mai spune Akeson.
Ce urmează?
Misiunea SPHEREx va dura cel puțin doi ani. În fiecare an, telescopul va scana întregul cer de două ori, rezultând patru hărți complete ale Universului. După primul an, echipa va lansa prima hartă completă în toate cele 102 lungimi de undă.
Dar impactul nu se oprește aici. SPHEREx e gândit să lucreze mână în mână cu alte mari misiuni spațiale. Va putea identifica obiective interesante pentru Telescopul James Webb, va rafina datele despre exoplanete de la misiunea TESS, va ajuta la studiul materiei și energiei întunecate, alături de telescopul Euclid al ESA și viitorul Nancy Grace Roman Space Telescope al NASA.
Datele sunt stocate în arhiva IRSA - NASA/IPAC Infrared Science Archive - o bază de date imensă, care păstrează și observații din misiuni anterioare. Practic, cine accesează IRSA are o panoramă completă asupra cosmosului, de la date istorice până la ultimele descoperiri.
„SPHEREx face parte din întreaga moștenire a misiunilor de cartografiere spațială ale NASA. Oamenii vor folosi aceste date în moduri pe care nici nu ni le putem imagina”, spune Vandana Desai, coordonatoarea științifică a arhivei IRSA.
Ştiri video recomandate
