Un nou studiu a ajuns la concluzia că Jupiter, gigantul gazos al sistemului solar, era de aproximativ două ori mai mare decât în prezent, această ipoteză fiind formulată pe baza analizării orbitelor neobișnuite ale a două dintre lunile sale: Amalthea și Thebe, scrie Live Science.
Conform unui studiu publicat pe 20 mai în revista Nature Astronomy, în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani, imediat după ce norul de gaz și praf din care s-au format Soarele și planetele s-a risipit, Jupiter avea o dimensiune de cel puțin două ori mai mare decât cea actuală. În acea perioadă, câmpul său magnetic era de aproximativ 50 de ori mai intens, susțin cercetătorii. Aceste concluzii oferă noi perspective asupra modului în care a evoluat sistemul solar.
"Scopul nostru este să înțelegem originile noastre. Identificarea etapelor timpurii din formarea planetelor este esențială pentru a descifra acest puzzle. Acest studiu ne aduce mai aproape de a înțelege nu doar formarea lui Jupiter, ci și a întregului sistem solar", a declarat Konstantin Batygin, planetolog la Caltech și co-autor al studiului.
Jupiter a jucat un rol major în modelarea arhitecturii sistemului solar datorită masei și gravitației sale uriașe. Împreună cu Soarele, a influențat traiectoriile altor planete și corpuri cerești. Totuși, procesul exact prin care Jupiter s-a format rămâne încă un mister.
Pentru a analiza începuturile planetei, cercetătorii au investigat orbitele ușor înclinate ale lunilor Amalthea și Thebe. Aceste traiectorii reflectă parțial condițiile de la momentul formării lor, dar au fost ușor alterate de influența gravitațională a lunii "Io", extrem de activă vulcanic. Comparând aceste variații cu modelele teoretice, oamenii de știință au estimat dimensiunea inițială a lui Jupiter.
Conform calculelor, în momentul în care nebuloasa solară a dispărut, Jupiter avea un diametru de 2-2,5 ori mai mare decât în prezent. Această dimensiune ar fi influențat orbitele actuale ale lunilor Amalthea și Thebe. Ulterior, planeta s-a micşorat pe măsură ce suprafața sa s-a răcit.
Folosind aceste date, cercetătorii au estimat că în acea fază timpurie, câmpul magnetic al lui Jupiter era de aproximativ 21 de militesla, adică de aproximativ 50 de ori mai intens decât în prezent și de 400 de ori mai puternic decât cel al Pământului.
"Este remarcabil faptul că, după 4,5 miliarde de ani, putem încă descifra detalii despre condițiile fizice din perioada formativă a lui Jupiter", a spus Fred Adams, astrofizician la Universitatea din Michigan și co-autor al studiului.
Aceste concluzii oferă un punct de referință solid pentru cercetători în încercarea de a reconstitui etapele timpurii ale evoluției sistemului solar. Importanța acestui studiu constă în faptul că se bazează pe observații concrete, nu pe presupuneri privind modul în care s-a format planeta.
"Am identificat un reper esențial care ne permite să reconstruim cu mai multă acuratețe istoria sistemului nostru solar", a adăugat Batygin.
În prezent, Jupiter continuă să se micșoreze cu aproximativ 2 centimetri pe an, conform Caltech. Acest fenomen este explicat de mecanismul Kelvin-Helmholtz, prin care planetele se contractă pe măsură ce se răcesc intern. Momentul precis în care a început această contracție nu este cunoscut.
Ştiri video recomandate
